Nenumarate sunt legendele romanesti si impresionante obiceiurile noastre strabune. Una dintre cele mai frumoase legende este legata de simbolul primaverii, Martisorul.

Legenda Martisorului
Povestea spune ca odata, ca niciodata soarele s-aa coborat printre oameni, luand chipul unui tanar frumos, ca sa mearga la hora-n sat, sa joace fetele. Insa Zmeul cel rau si urat, din gelozie, a rapit Soarele si l-a bagat intr-o temnita. Natura a suferit atat de tare, incat raurile s-au oprit in loc, pasarile nu au mai cantat, copiii nu s-au mai jucat si totul era intunecat si pustiit..
Toata lumea era paralizata in intuneric, pana cand, un tanar curajos s-a hotarat sa se bata zu Zmeul cel Rau, sa il invinga si sa elbereze soarele.
Lunga a mai fost calatoria voinicului, insa dupa o vara, o toamna si o iarna ajuns-a la salasul Zmeului si s-au luptat trei zile pana cand Zmeul cel Rau a fost doborat...
Obosit, slabit si ranit de moarte, voinicul s-a tarat pana la hruba unde era intemnitat Soarele si cu ultimele puteri, l-a eliberat. Sangele curat si rosu al voicnicului curajos care si-a dat viata pentru a readuce omenirii Soarelui s-a scurs pe zapada alba si tanarul si-a dat onstescul sfarsit.
Soarele, eliberat, s-a suit inapoi pe cer si a stralucit vesel anuntand sosirea primarii, umpland de fericire sufletele tuturor pamantenilor.
De atunci, de 1 Martie se impletesc doua fire de ata, unul alb si unul rosu, de care se atarna doi ciucurasi, unul alb si unul rosu si se daruiesc fetelor, femeilor si celor dragi Rosul si albul martisorului simbloizeaza jerfta tanarului cu suflet imaculat care si-a dat viata ca sa salveze pamantul de la intuneric si tristete...

Martisorul, adevarul istoric
Traditia Martisorului exista la noi, la romani, inca de pe vremea dacilor si a tracilor. Descoperirile arheologice arata ca martisoarele dacilor erau facute din pietricele colorate in alb si rosu, insirate pe un fir de lana, fie o moneda (sau mai multe) legate cu fire subtirele de matase, albe si negre sau albe cu rosu. Dacii credeau ca martisoarele aduceau noroc, sanatate si belsug si le purtau pana cand infloreau copacii. Dupa ce copacii infloreau, martisoarele erau atarnate de crengi.Traditia atarnarii martisoarelor de crengile copacilor exista si astazi.