A fost o data, ca niciodata, un cocos. Ca orice cocos, se plimba tantos prin curte, zburatacind pe ici, pe colo, umflandu-se in pene, scurmand si cantand „cucuriguuuu” cat il tineau plamanii. Cocosul traia fericit, cu gaina lui si puisorii lor, pana intr-o zi, cand urcandu-se in copacul pe care il avea ograda lui in dotare, a vazut o gasca... Si-a sarit gardul in ograda vecina, la gasculita atragatoare!

Tinerica, frumusica, gastii i-a tremurat inima si i s-a umflat pieptul carnos cand cocosul a inceput sa ii vorbeasca. Strain de rasa ei, cocosul si curtea vecina din care el venea, pareau tare interesante. Ca nici cocosul nu era vreunul jumulit, sa nu credeti asta! Gasculita tinerica il facea sa se simta pe cocos si mai cocos decat era, asa ca si-a facut un obicei sa sara zilnic din copac la gasculita... Gainii lui ii spunea ca pleaca dupa viermisori si musculite, sa aiba cu ce sa isi intretina cotetul si puisorii, iar gaina, ca orice gaina destoinica, avea grija de odrasle si de ograda, facea oua si isi tinea puisorii aproape.

Cocosul ii spunea insa gastei ca gaina lui e batrana, grasa, urata, proasta si ca el e tare nefericit... Si cum gastele sunt gaste, gasculita noastra a inceput sa il gagaie pe cocos sa isi lase ograda si sa se mute la ea. Ca ea poate sa ii aduca rame si viermisori si sa il hraneasca cu ce e mai bun pentru neamul cocosesc. Si il tot gagaia si il tot zapacea.
Insa ceea ce nu stia gasca era ca in curtile vecine era plin de curci, bibilici si rate pe care cocosul nu rata nici o ocazie sa le viziteze in scopuri amoroase, ca doar era cocos, nu?!
Insa cum gastele sunt gaste...

Din acest motiv, cocosul era in mare dilema. Pe deoparte ar fi vrut sa se distreze cu gasculita, insa nu ar fi renuntat nici la curci, bibilici si fazanite, cat mai multe si cat mai zurlii!  Si unde mai pui ca, pe de alta parte a inceput sa bage de seama ca gaina lui nu era chiar o gaina, ci o puicuta nurlie in jurul careia si alti cocosi scurmau si se umflau in pene...

Si tare mai era trist cocosul. Gaina lui isi vedea de treaba in continuare, puisorii erau bine ingrijiti, ouale pe care le facea se vindeau bine, ograda era pusa la punct.
Insa intr-o zi, cocosul a facut o mare greseala: s-a urcat iar pe gard, sa sara la gasculite si bibilici. Stapanul ograzii insa l-a vazut si a strigat la nevasta-sa:
- Draga mea, pune oala cu apa la clocotit, ca pana-n seara ii iau gatul nemernicului asta de cocos daca mai sare gardul inca o data!

Morala fabulei: Doar gastele au impresia ca un "cocos" poate fi fidel...
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)