Sunteti in categorie: Psihologie

Minciunile cu care ne ranim singure

articole de psihologie feminina, minciuna, cum ne mintim singure, de ce mintim, minciuna si efectele ei negative, minciuna si depresia
De la minciunile nevinovate pe care le auzim cand suntem mici si cerem lamuriri pentru unele lucruri care nu au o explicatie demna de sufletul nostru pur, la minciunile pe care le spunem pentru a proteja o alta persoana sau chiar pe noi. Care este granita intre a proteja si a minti?

Minciunile nevionovate, precum Mos Craciun si Iepurasul de Pasti, ne-au incantat copilaria, ne-au dezvoltat imaginatia. Dar nu despre acestea este vorba, desi multe dintre noi au suferit mult la aflarea vestii ca Mos Craciun era doar tatal, ce-i drept, deghizat. Nici despre complezentele pe care le servim cu atat usurinta: “Arati perfect in rochia cea noua”, desi nu am fi imbracat-o nici daca era gratis.

Minciunile "adevarate" sunt cele pe care le spunem zilnic, fara a mai realiza macar ca mintim. Poate am devenit experte in ale prefacatoriei. De exemplu, iti intalnesti o veche amica si incepi sa-i spui cat de mult muncesti, cat de bine te intelegi cu iubitul, ce viata minunata ai. Si toate acestea cu scopul de a schimba sau a forma in ochii celuilalt o parere distorsionata a propriei tale persoane.

Nu raneste pe nimeni o astfel de minciuna, decat pe tine. Atunci de ce o faci? Pentru ca nu ai suficienta incredere ca oamenii te vor admira pentru ceea ce esti in realitate. Pentru ca ai nevoie, asemeni unui machiaj, de o masca sub care sa-ti ascunzi adevarata persoana.

In concluzie, cat mai ai de gand sa te minti? Cat timp vei continua sa investi intr-o lume imaginara, care iti erodeaza sufletul si iti consuma clipe pretioase?

 

Sursa: Minciunile cu care ne ranim singure