Decembrie 1999
Am o senzatie de deja-vu de cate ori ma uit la barbatul de langa mine. Seamana cu tata. Mai exact, are exact trasaturile de caracter pe care le-am urat cel mai mult la tatal meu. Minte. Inseala. E zgarcit cand vine vorba de casa, insa pentru el vrea ce e mai bun. Ce este mai scump. E mincinos. Nu recunoaste nimic si cand ii spui ca stii ceva, se enerveaza. Are pretentia ca detine adevarul absolut. Nu ii place sa fie contrazis in public. Nu ii place sa fie contrazis in general, daca ai alta parere, primul impuls pe care il are este sa se infurie. In fata altor femei care nu il cunosc, trece drept gentleman. Pana isi da arama pe fata. La furie, tata arunca cu mancarea pe pereti, trantea usile pana pe scotea din tatani si eventual o lovea pe mama. Barbatul de langa mine sparge mese, scaune, arunca in pereti cu ce ii cade in mana.Cand il prinzi cu minciuna devine un taifun care distruge tot. Nu ridica insa mana, pentru ca stie ca i-as taia-o.

Asa cum tatal meu promitea ca mergem in excursii, barbatul de langa mine promite vacante. In care nu ajungem niciodata. Ajunge el. Ca tata, care pleca luni si nu dadea nici un semn de viata pana vineri. Un alt punct comun e masina: trebuie sa fie curata. Ca sa impresioneze. Femei proaste pe care le mintea. Barbatul de langa mine face la fel.
Nici unul dintre ei nu stie sa cumpere o floare. Sau un cadou. Insa se supara daca nu primesc nimic de ziua lor. Iar daca primesc, sunt intotdeauna nemultumiti. Nimic nu se ridica la asteptarile lor de la tine.

Tata a fost dezordonat toata viata. La fel si barbatul de langa mine. Amandoi au nevoie de o servitoare. Care sa stranga dara de haine, pantofi, sosete. Amandoi sunt mari adepti ai curateniei, insa nu ai sa ii vezi veodata cu aspiratorul in mana. Amandoi sunt gospodari, repara tot cu ciocanul. Nici unul nu vrea sa cheme un mester. "Lasa ca fac eu!" - si trece un an si treaba aia ramane nefacuta. Daca mama chema mester, iesea scandal. La mine e la fel.

Amandoi sunt foarte simtitori. Sentimentali. Atat de sentimentali, ca te lasa sa mori in casa cand esti bolnava. Dar daca ii doare ceva pe ei, intra in panica.
Nici unul dintre ei nu e un bautor inrait: beau rar si cand beau devin chiar simpatici. Aproape ca iti doresti sa-i vezi ametiti tot timpul.
Amandoi nu se dau in vant dupa munca. Munca sa o faca prostii. Adica proastele. Dar le place sa cheltuie. In special cu alte femei. Le plac restaurantele, femeile care se imbraca putin si se dezbraca repede. Cand apar complicatii, dau bir cu fugitii.
Amandoi urla. Tare. De ti se sparg timpanele.
Nici unul nu stie sa laude. Dar sunt foarte buni la critica. Orice succes e tratat cu indiferenta superioara: De la "lasa, ca tot la vaci ai sa ajungi!" la "Asa, si ce mare branza ai facut?"

Amandoi au o personalitate care te striveste. Daca violenta nu e fizica, e verbala. Amandoi te fac sa te simti ultimul gunoi.
Amandoi, la inceput, pareau painea Lui Dumnezeu. Amandoi s-au transformat in monstri. Cu un catalizator potrivit, isi dau arama pe fata repede.
Amandurora le plac petrecerile. Cele la care merg singuri.
Nu am crezut niciodata in studiile care spun ca ne alegem barbati dupa asemanarea tatilor nostri. Insa asa ce.  Nu sunt singura care a simtit asta pe propria piele. Prietena mea, Ana, are un tata fost betiv si afemeiat. Sotul ei e la fel. Si ea stie. O alta amica, Veronica, are un sot iubitor de jocuri de noroc, si afemeiat, si betiv. Tatal ei a fost la fel. I-a lasat pe drumuri, ca a pierdut casa la barbut intr-una din noptile cand a baut pana a uitat de el in compania unei guriste de carciuma. Cristina are un tata gospodar, linistit, iar sotul ei, Mihai, e la fel.
Axioma e valabila in ambele sensuri. Insa intelegem asta prea tarziu.