Pentru toate femeile invizibile pe care le cunosc si pe care le iubesc din tot sufletul.

Le vezi peste tot, insa au uitat atat de mult de ele, ca parca sunt parte din decor. Nu le dai mai multa atentie decat dai stalpilor de pe strada, copacilor sau bancilor din parcuri. Le vezi ca exista si atat. Trec pe langa tine pe drumurile zilnice ale vietii tale, stau langa tine in autobuz, metrou, inainte sau dupa tine la un rand sau altul. Mai tot timpul sunt obosite. Curate, dar modeste. Nu se duc decat rar la coafor si nu dau bani pe haine scumpe si pe bijuterii. Agonistesc si chibzuiesc tot.

Femeile invizibile nu fac galagie, nu rad tare, nu cersesc atentia nimanui. Ca niste robotei bine programati se duc la serviciu, vin acasa, hranesc copiii, fac curat, fac mancare, spala, calca, fac cumparaturi si tot asa. Daca sunt casatorite si au copii. Daca nu sunt casatorite, au exact acelasi program, mai putin ingrijitul copiilor. Oricum ar fi, isi fac treburile bine peste tot. Fara ele, societatea nu ar functiona. Si ele stiu asta. Asa ca sunt constiincioase si muncitoare. Nu se asteapta sa primeasca laude si daca le primesc, raman uimite.
Este tiparul lor bine stabilit, din care nu ies. Nu merg la cinema, nu ies la o cafea cu prietenele. Pentru ca prietenele lor sunt femei la fel de invizibile.

Barbatii nu le dau atentie, pentru ca o femeie invizibila nu sare in ochi. Nu face totul - de fapt nu face nimic - pentru a fi remarcata.
Nu le intereseaza prieteniile si iubirile din interes, nu le intereseaza ce masina ai si cati bani castigi. Daca esti om, te apreciaza, altfel le esti indiferent.
Frumoase sau nu, cu studii sau fara, au insa intodeauna bun-simt si maniere.

Femeile invizibile nu au corp de manechin si chiar daca au, nu il etaleaza. Prefera incaltamintea comoda celei cu tot inalt, haine comune in locul acelora care le-ar scoate din anonimat. Ele nu fac “declaratii de moda” - pentru ca nu au timp, inima ca sa fie la moda si nici nu sunt preocupate de ultimele trenduri. Nu merg in cluburi si nu isi fac selfie-uri. Nu umbla noaptea. Nu cer nimic, nimanui. Dar ofera, cand pot si au cui, totul. Isi iubesc familiile, prietenii pe care ii apreciaza pentru ca prietenii lor sunt tot oameni de treaba, si nu pentru ceea ce par sau pentru ceea ce le pot oferi.

Unele au cate un catel sau o pisicuta. Sau de-amandoua. Altele au flori pe care le ingrijesc si le pigulesc si le vorbesc. Un animalut sau o planta le ofera bucuriile de care au nevoie. Pentru ca femeilor invizibile nu le sta multa lume alaturi. Sunt prea... banale.
Femeile invizibile nu dau batai de cap, nu pretind, nu cer si nu te obliga la nimic.

O femeie invizibila nu mai traieste, ci isi duce existenta dupa un orar auto-impus care ii da impresia ca functioneaza. Ca nimic nu s-a schimbat. Ca viata merge inainte.
Cand le vezi au de obicei o sacosa in mana. Cand merg la serviciu sau se intorc, de obicei au si o carte in geanta, pe care o citesc in timp ce stau langa tine intr-un mijloc de transport in comun. Cartile si cate o emisiune sau un flim la televizor sunt singurele momente in care isi acorda timp pentru sufletul lor. In rest, isi urmaresc programul cu sfintenie.
Cele mai multe dintre ele nu au fost dintotdeauna asa. Au fost si ele, la fel ca celelalte femei, dar, undeva, pe drum, s-au pierdut. Si-au pierdut chipul, identitatea, visele, dorintele.

De obicei femeile devin invizibile cand li se zdrobeste inima. Cand au dat atata dragoste altora, ca au uitat sa se iubeasca pe ele. Unele mai pun cateva kilograme in plus, altele se topesc pe picioare. Niciodata insa nu raman la fel.
Si data viitoare cand ai sa le intalnesti, zambeste-le. Pentru ca ele sunt peste tot. Si niciodata nu stii cand poti deveni si tu una dintre ele.

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)