Autismul nu are o singura cauza.
S-a presupus ca el intervine in urma experientelor traumatizante care duc la un soc emotional si social.
Astazi cercetatorii cred ca anumite gene, posibil in combinatie cu factori din mediu sa contribuie la autism.
Studiile efectuate pe indivizi cu autism au aratat anormalitati in diverse regiuni ale creierului, incluzand cerebelul si hipocampul.
Aceste informatii sunt vitale, insa mai este nevoie de mult studiu asupra lor.

Diagnosticarea autismului
Nu exista teste medicale pentru a diagnostica autismul. Un diagnostic corect poate fi pus dupa observarea persoanei, a purtarii, a comunicarii si a nivelurilor ei de dezvoltare. In orice caz, deoarece multe dintre comportamentele asociate autismului sunt des intalnite, diferite teste medicale pot identifica posibile cauze ale simptomele aratate.
O singura observare a unei poze nu poate stabili nimic. Istoria familiei este foarte importanta in stabilirea unui diagnostic corect. In primul rand, unele persoane care au autism par a fi retardate, au probleme cu auzul, comportament total neadecvat, deplasat si cel mai rau – comportament excentric. Pentru a complica lucrurile, acestea pot aparea in cazul autismului. In orice caz, este foarte important sa distingem autismul si aceste purtari, pentru a pune bazele unui tratament adecvat.

Diagnosticarile timpurii
In urma cercetarilor s-a stabilit ca un diagnostic pus cat mai devreme ajuta persoanele cu autism. Cu cat mai repede este diagnosticat un copil, cu atat mai bine pentru ca va putea beneficia de o interventie.

Cum se pune un diagnostic?
Caracteristicile autismului pot aparea la copilul mic(de la 18 la 24 luni), dar de obicei ele sunt observate intre 24 luni si 6 ani.

In timpul controlului medicul ar trebui sa intrebe despre dezvoltarea copilului. Institutul National al Sanatatii Copilului si Dezvoltarii Omului puncteaza cinci comportamente care semnaleaza posibile probleme:

1. Copilul nu gangureste pana la 12 luni.

2. Copilul nu gesticuleaza pana la 12 luni (nu arata cu degetul, nu apuca, nu isi misca prea mult membrele).

3. Nu articuleaza nici un cuvant pana la 16 luni

4. Nu spune o fraza sau mai multe cuvinte legate pana la 24 luni.

5. Este in urma cu limbajul sau socializarea.

Daca ai regasit un “stegulet rosu” pe care i-l atribui copilul tau, nu inseamna ca el sufera de autism, deoarece caracteristicile difera foarte mult. Copilul trebuie consultat de un specialist care cunoaste problema autismului.
In timp ce nici un test de comportament sau de vorbire nu poate detecta autismul, au fost create cateva instrumente care il pot diagnostica.

Consultul la un specialist
Daca tu sau pediatrul suspectati copilul de autism, trebuie sa mergi neaparat la un specialist in autism. Acesta poate fi un pediatru specializat, un psihiatru sau un psiholog. Poti alege pe oricine care poate observa si testa copilul in anumite domenii. Vei primi un program de tratament.

Pediatrul specializat – trateaza problemele de sanatate ale copiilor cu handicap sau cu intarzaieri in dezvolatare.

Psihiatrul – este un doctor care poate pune un diagnostic initial si poate prescrie medicamente care ajuta in imbunatatirea comportamentului, emotiilor si relatiilor sociale.

Psihologul – este specializat in intelegerea naturii si impactului dezabilitatilor in dezvoltare (incluzand autismul). Poate realiza teste si poate ajuta la modificarea relatiilor sociale.

Terapeutul – se concentreaza pe partea practica: abilitati care vor ajuta copilul in viata zilnica (de exemplu: sa se imbrace, sa manance, sa isi coordoneze miscarile).

Terapeutul fizic – ajuta copilul sa isi imbunatateasca folosirea oaselor, muschilor, articulatiilor si muschilor pentru a dezvolta masa musculara si pentru a coordona miscarile.

Logopedul – contribuie la imbunatatirea abilitatilor de comunicare: vorbire si limba.

Asistentul social – poate oferi servicii de consiliere sau te poate ajuta sa iei legatura cu persoane specializate.

Este important ca parintii si specialistii sa formeze o echipa pentru binele copilului. In vreme ce specialistii isi folosesc experienta si incearca sa iti recomande un tratament optim, tu esti cea care isi cunoaste copilul si stie cum sa se poarte cu el.
De indata ce incepe un tratament, comunicarea este esentiala pentru a monitoriza progresul unui copil. Iata cateva sfaturi pe care le poti urma atunci cand lucrezi cu specialisti:
Fii informata. Afla cat poti de multe despre incapacitatea copilul tau, pentru a putea participa activ in ingrijirea sa. Daca nu intelegi termenii folositi de specialisti, cere lamuri.
Fii pregatita. Pregateste-te pentru intalnirile cu doctorii, terapeutii si asistentii. Scrie-ti ingrijorarile si intrebarile si noteaza raspunsurile.
Fii organizata. Multi parinti considera ca le este de folos un carnet in care sa detalieze diagnosticul copiilor si tratamentele. De asemenea, si intalnirile cu specialistii sunt importante.
Comunica. Este important sa asiguri o comunicare deschisa – si la bine, si la rau. Daca nu esti de acord cu o recomandare a specialistului, de exemplu, explica-i exact ce te preocupa.

Treci peste diagnostic
Deseori, timpul imediat diagnosticarii este dificil pentru unele familii, el fiind plin de confuzie, disperare si furie. Acestea sunt sentimente normale. Dar exista viata dupa diagnosticarea cu autism! Viata poate fi aproximativ normala pentru un astfel de copil. Desi nu este usor intotdeauna, incearca sa iti ajuti copilul sa perceapa lumea ca pe un loc interesant.