
Nu ma refer la cele care plang ca nu isi permit o pereche de pantofi sau haine de la cele mai scumpe magazine. Nu vorbesc despre acelea care plang ca sponsorul insurat nu are de gand sa isi paraseasca sotia si copiii. Nu pentru acelea care plang ca nu au ochii albastri, sani mai mari, picioare mai lungi. Nu ma refer la acelea care plang ca li s-a rupt o unghie, ca li s-a strambat un toc sau ca nu au cu ce sa se imbrace pentru club sau pentru vreo petrecere. Nu. Ma intreb cate femei plang la ora asta pentru ca viata le-a fost distrusa de o alegere facuta gresit cand si-au ales partenerul. Care acum nu se mai uita in oglinda pentru ca le este frica sa vada dezastrul. Sau poate pentru ca nu le mai intereseaza ce le arata oglinda. Femei care zac si plang, care nu au puterea sa se ridice din pat si totusi o fac, fortate de responsabilitatile pe care le au. Femei care poarta masca fericirii peste tot, dar care, odata intoarse acasa, se baga in capoatele lor de jelanie si plang incet si linistit pana adorm zgribulite, cu pumnii stransi pe canapea pentru ca nu au puterea sa mai ajunga la patul ramas rece si neprimitor. Femei care plang pentru ca iubitii lor, dupa ce au petrecut noaptea cu ele si si-au facut planuri de viitor, primesc a doua zi un SMS prin care sunt anuntate ca totul s-a terminat. Oare cate femei plang la ora asta pentru dupa ce au aflat ca sunt bolnave, au fost parasite? Cate plang ca banii sunt pe sponci pentru ca barbatul are seri de poker sau e un impatimit al pariurilor?
Oare cate femei plang dupa ce si-au alungat singure barbatii pentru ca nu le-au mai putut indura umilintele, minciunile si netrebnicia. Femei care plang pentru ca au fost obligate sa isi ia copiii de mana si sa plece prin tari straine pentru ca acasa nu mai era acasa, ci un iad. Femei care plang pentru ca au fugit in crucea noptii, desculte, dezbracate, invinetite, cu un bebelus in brate ca sa scape de furia unui barbat betiv. Cate femei plang in acest moment pe umerii unor prieteni pentru trebuie sa creasca singure un copil bolnav. Cate femei plang in acest moment pentru ca nu pot spune lumii ca ele sustin familia, copiii, ca ele muncesc din zori si pana in seara pentru ca barbatul este prea ocupat sa se chercheleasca zilnic prin baruri, povestind ce om important este el. Femei care plang pentru ca au trebuit sa isi ia lumea-n cap, ca nu au mai suportat. Cate femei carora li se trimite un SMS sa isi ia singure copiii de la scoala sau de la gradinita pentru ca ei, tatii, nu se vor mai intoarce acasa, plang in acest moment? Cate femei plang acum pentru ca au fost parasite pentru alte femei mai tinere si mai usuratice? Cate femei plang acum pentru ca au renuntat la dorintele lor, au renuntat sa faca un copil pentru ca visele lor de a face o familie nu au coincis cu visele barbatului cu care au ales sa isi petreaca ani din viata.
Oare cate femei plang la ora asta pentru ca si-au ingropat singure un copil?
Oare cate femei plang frant, abrupt si absurd la ora asta pentru ca au investit intr-un barbat care nu merita ani, dragoste, eforturi, pe ele insele?
Oare cate femei plang acum?! Stie cineva?
Text:
Diana (ma puteti urmari si pe facebook)