In a doua zi de Craciun, dupa petrecerea de poveste, ex-ul imi spune triumfator ca facem revelionul cu Mihai si Ioana si cu un alt cuplu, prieteni de-ai lor. Prima mea intrebare a fost daca o sa fie si copiii.
- Nu, nu, fara copii, asta le-am spus si eu, ca e totusi Revelion si mi-au zis ca aia micii merg la bunici, ca sunt copii si trebuie sa se culce devreme. In plus celalalt cuplu are un copil de un an...

Sa nu credeti ca nu imi plac copiii. Imi plac de mor. Imi aduc aminte cu drag de copiii altor vecini, de Nur, Aisha, de cum imi spuneau cu orele poezii si in romana si in araba, si cum ma jucam cu ele "ratustele", de cum veneau sa ma colinde. De Iulia si de Antonia, alte doua gagalici dulci care imi zambeau cu gura pana la urechi si cand aveau chef mai dadeau si pupici.
Doar ca eu am fost crescuta in alt fel. Un fel in care copiii nu aveau voie la mesele tarzii ale adultilor si la petrecerile de oameni mari, pentru ca aveau mese separate chiar si in timpul zilelor de sarbatoare. Si nu mi se pare ok ca ce mici sa stea pana tarziu in noapte laolalta cu adultii, in fum de tigara, cu barbati care se mai cherchelesc si mai spun cate un banc fara perdea.
-Sa vorbesti cu Ioana, sa vezi ce pregatiti, imi spune.
Ma conformez si o sun pe Ioana sa o intreb care e programul.
- Buna, Ioana, am inteles ca facem revelionul impreuna si ar fi bine sa vorbim un pic sa vedem cum ne organizam.
- Daaa, o sa fie super misto, dar avem timp, e de-abia 26 decembrie, oricum o sa gatim impreuna la mine.
- Mai, Ioana, hai mai bine sa ne gandim din timp, sa programam cine ce face acasa, ca de gatit impreuna va fi dificil, eu, tu, ceilalti (in celalalt cuplu sotul e bucatar), deja o sa fim 4 la o bucatarie si o sa iasa harababura, mai bine sa ne punem de acord, sa ne facem cumparaturile separat si in seara de Rev venim fiecare cu ce s-a stabilit si e ok.
- Bine, dar mai avem timp, mai sunt 5 zile, nu e nici o graba.
- Ok, zic eu, atunci mai vorbim in zilele urmatoare.

Mai trec doua zile si pe 28 o intreb din nou daca a stabilit ceva cu celalalt cuplu, ca e totusi Revelionul si nu am nici un chef sa stau in picioare pe 31 decembrie cu ceasul ticaindu-mi in creier ca un cronometru inainte de lansarea bombei. Ioana zice ca mai avem timp.

Pe 29 vorbesc iar...
- Ioana, ati hotarat ceva? Nu vreau sa te bat la cap, insa eu sunt obisnuita sa planific lucrurile astea. Cine face salata, ouale, friptura, sarmale, na, ce mai trebuie, e noaptea de Anul Nou, sunt niste obiceiuri...
- Pai o sa facem niste bulete de cascaval la mine, imi da mama jumatate de tort si jumatate de salata de boeuf, aduce George o ciorba de burta de la el de la cantina (George e bucatarul cel vestit), luam niste sampanie si niste vin si gata, e totul ok.
Cand am auzit "imi da mama jumatate de tort si jumatate de salata de boeuf pentru seara de Revelion" mi s-au aprins toate beculetele la bord. Am, totusi, 40 de ani, nu 20 sa fac petrecere in camin cu colegii, din mancarea trimisa la pachet de parinti, nu? La mine revelion inseamna masa plina, asezata frumos, tacamuri, vesela, oameni dragi... Ceva nu se leaga in povestea cu buletele si am o presimtire ca s-ar putea sa fie ceva de genul descris in O aniversare super misto.
Mai zice Ioana ceva, nu mai stiu ce, inchid.

- Mergem la cumparaturi, strig.
- Pai de ce, ai stabilit ceva cu Ioana?
- Nu, insa ei nu ai nici un gand sa faca nici un fel de program si eu nu stau de Anul Nou cu jumate de tort si jumate de salata si bulete de cascaval si ciorba de burta de cantina, sa fie clar. Daca nu o sa fie ok la petrecere la ei, venim acasa. Plus ca si noi trebuie sa avem masa de An Nou, nu? Ce o sa facem? Ca Revelionul e doar o noapte si nici aia intreaga...
Mergem la cumparaturi, mai luam ce mai trebuie. Ma apuc pe 30 decembrie de treaba. Fierb ce era de fiert pentru salata de boeuf, sarmale in foi de vita, un tort, vassilopita (placinta cu ravase), niste icre si ceva peste ca se mananca peste in noaptea dintre ani, ca sa fie Anul Nou usor si sa treci prin greutati ca pestele prin apa, prajitura, tort. Mai am in frigider destula mancare plus carnati, toba, caltabos si leber de la Craciun. Am luat si cateva sticle de vin, sampanie, ca e Revelionul si am asa o presimtire nasoala...
O sun seara pe Ioana si o intreb daca s-a facut totusi vreun program pentru petrecerea impreuna. Imi zice ca mai e timp – a doua zi era Revelionul...

In mintea mea ma felicit. Clar totusi, am facut bine ca am fost prevazatoare.
Pe 31 Decembrie dimineata montez tortul, fac ouale umplute, mai spal, mai deretic prin casa. Pe la 3 dupa-masa ies in curte sa strang rufele de pe sarma. Ioana se pregatea sa plece undeva. Ma saluta, o intreb ce face si imi spune ca pleaca la cumparaturi pentru revelion. Imi pica fata, dar nu comentez nimic. Mihai iese si striga dupa ea sa nu uite sa ia sampania pentru copii. Ioana imi spune ca au hotarat sa nu ii duca pe aia mici la bunici, ca au inceput sa planga cand au auzit ca ei nu o sa fie la petrecerea de oameni mari si nu o sa bea si ei sampanie. Si ca si celalti aduc copilul. Ii urez spor la cumparaturi si ma scuz ca trebuie sa duc rufele in casa si sa ma apuc de calcat, ca sa le pun la loc.
- Stiai ca o sa fie si copiii la petrecere?
- Nu, ce ti-a venit? Copiii nu o sa fie, mi-a spus Mihai clar.
- Mai intreaba-l...
Barbatul meu pleaca la vecinul. Dupa vreo jumatate de ora vine inapoi, negru la fata.
- O sa fie toti cu copiii. Inclusiv cu cel mic. Care nu cred ca a facut un an. Nu au facut nici o pregatire, Ioana de-abia acum a plecat la cumparaturi. In 8 ore e Anul Nou si pe la magazine e moarte de om de aglomeratie. Oare ce fel de petrecere o sa fie?
- Nu stiu, i-am spus, dar nu te supara, eu nu merg, daca vrei sa te duci tu deseara la ei, du-te. Eu daca vroiam sa fac revelion cu copii mici, ma angajam in seara asta baby-sitter si scoteam si niste bani.
Nu ma duc, o sa fie o porcarie, stam acasica amandoi. Bine ca ai facut mancare sa avem o masa omeneasca de sarbatoare.
Normal ca am facut, intotdeauna fac, astea sunt traditiile noastre, nu?

Calc repede ce stransesem de pe sarma, pun la loc, fac un dus, imi fac unghiile, ma machiez un pic si ma imbrac. Nu festiv, dar orisicat...
La 10 asez masa. Al meu e bosumflat. Nu i-au iesit planurile de a sta cu Mihai. Se duce la calculator in birou la el si sta pana pe la 11 si ceva.
- Din cauza ta stam singuri, uite, esti o antisociala! Din cauza ta nu am prieteni!
- Nu te supara, dinainte de Craciun am fost abordati de mai multi vecini si prieteni sa facem revelionul impreuna, dar tu nu, ca vrei sa fim singuri. Dupa care ai stabilit tot tu ca facem cu Mihai si Ioana. Si nici tie nu iti place ideea de a face petrecerea de Anul Nou cu copii sub 7 ani din ce mi-ai spus.
Tace. Stie ca am dreptate. La miezul noptii desfacem o sticla de sampanie. Il mananca puternic sa mearga la Mihai.
- Hai pana la Mihai sa ciocnim un pahar cu ei si sa le zicem la multi ani.
- Hai.

Ia o sticla de vin, ne tragem hainele pe noi si mergem la Mihai si la Ioana.
Ne deschid usa, ne invita inauntru. Ne pupam, Mihai ia sticla de vin si o da Ioanei care o pune repede intr-un dulap. Copiii lor sunt ferciti, danseaza, muzica e data tare. Bebelusul e in pampers, umbla de-a busilea pe jos. Ioana e in trening, Mihai si el in tinuta de casa, la fel si George, bucatarul, si sotia lui. Cu ei, la petrecerea de revelion, alte 3 cupluri. De oamenii aceia nu stiam nimic, prezenta lor nici nu fusese adusa in vorba, de nici un fel.
Barbatii toti imbracati in costum, cu camasi, cravate, parfumati, rasi, tunsi si frezati. Sotiile lor stau ca impaiate pe canapea. Toate au tinute de seara, fuste scurte, pantofi cu toc stiletto, nici una sub 10 centimetri. Toate sunt machiate si coafate la marea arta, sunt ca niste papusi scoase din cutie. Si la fel de intepenite. Barbatii vorbesc tare cu cate un pahar in mana, fetele sunt aliniate ca piesele pe tabla de sah, putin ingramadite. Ex-ului meu i se ofera un pahar, mie mi se ofera un loc pe un scaun de plastic din aia pentru copii, ca nu mai era nimic liber de stat jos. Nici urma de mancare – nici macar vestitele bulete de cascaval, jumatatea de tort sau jumatatea de salata ori ciorba de cantina. Fac cunostinta cu celelalte invitate la petrecerea dintre ani. Nu prea putem face conversatie, copiii au dat muzica la maxim si tipa fericiti ca au sampanie, topaie. Ala micul a inceput sa planga pe jos, dar nu il baga nimeni in seama. E trecut de 12 jumatate noaptea.
Dupa vreo 10 minute al meu zice sa mergem acasa.
Uram iar la multi ani si petrecere frumoasa, salutam - de fapt cam urland prin muzica asurzitoare - si plecam. Al meu e siderat.
- Ai vazut?
- Da, sigur.
- Bine ca nu am mai mers!
- Pai erai suparat pe mine ca am stricat planurile.
- Hai acasica sa stam la masa si sa mancam. Il bufneste rasul:
Le-ai vazut pe femeile alea? Saracele, au crezut ca e Revelion cu staif si au ajuns la revelionul pampersilor. Si barbatii erau in costum... Si nu era nimic de mancare. De Revelion, mai!
- Asta e, zic, fiecare petrece cum crede de cuviinta. Ce altceva puteam sa spun?

In fata casei ne intalnim cu Puiu si cu Nicoleta, imbracati frumos, ca de sarbatoare, dar nu exagerat. Au cu ei o sticla si 4 cupe de sampanie.
Am venit sa ciocnim un pahar cu voi! La multi ani, un An Nou bun, cu belsug si sanatate!
Ne pupam, intram la noi, Puiu deschide sampania adusa de ei si toarna in pahare.
Ne mai uram de bine, dupa care Nicoleta spune:
- Hai, acuma mergeti la noi!
- Nu, mai, stati linistiti! Veniti voi toti la noi!
- Mai, veniti voi, ca pe Muti nu am cum sa o fac sa iasa din casa, mai e si gheata pe jos. Muti e mama lui Puiu, o doamna in varsta care se deplaseaza destul de greu.
- Bine, mergeti si venim si noi dupa voi, stai putin sa ne schimbam, zic eu.

Nicoleta si Puiu pleaca, eu ma schimb de bluza, al meu isi pune si el o camasa. Insfac salata, oua, icre si ce-mi cade repede sub ochi, pun pe pun platou prajituri, ii pun in brate ex-ului din ele, il incarc si cu o sacosa cu vin, sampanie si suc, iau eu restul de mancare si plecam la Puiu si la Nicoleta.
Ne deschid usa, ne invita in casa.
Masa era pusa si aranjata de la inceput, din timp. Pentru 6 persoane – Puiu, Nicoleta, domnisorica lor frumoasa si bunica. Plus doua locuri pentru noi. Masa de Revelion. Plina cu de toate. Muncita si planificata din vreme.
- Pai ce ati facut, ati venit cu mancare-n traista?! zice Puiu razand.
Mai, sunteti culmea, avem mancare destula, de la Craciun ne-am gandit sa va aducem la noi de Revelion, dar a spus barbata-tu ca vreti sa fiti singuri si dupa aia am aflat ca va petreceti cu ceilalti, dar am zis sa incercam totusi.
M-a busit plansul... Nicoleta m-a luat in brate si au inceput sa glumeasca pe seama mea. Oameni dragi. Oameni cu suflet si inima mare.
Ne-am asezat totii la masa si am inceput in 6 petrecerea de Anul Nou. Ca o familie.

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)