Nu trebuie sa fii cea mai frumoasa femeie din lume ca sa te trezesti ca esti agatata pe facebook de catre barbati lipsiti de simtul-realitatii care confunda siteul de socializare cu un site de dating (pe vremea mea li se spunea "de matrimoniale", dar acum e un termen perimat din moment ce casatoria  nu mai este motivul pentru care isi fac cei mai multi dintre oameni conturi pe-acolo, ci o partida cinstita de sex fara complicatii).

Va rog sa ma credeti pe cuvant ca nu trebuie, dupa cum spuneam, sa fii vreo Ileana-Cosanzeana. Nu trebuie nici sa ai la vedere vreun decolteu in care sa iti expui voluptuos sanii generosi, nu trebuie sa ti se vada popoul bombat intr-o pereche de jeans mulata si nici picioarele interminabile si drepte dintr-o fusta intrata periculos de mult la apa. Chiar nu trebuie. Si nici nu trebuie sa ai 20 de ani. Pur si simplu acestea sunt detalii irelevante. Bine, daca ai in vitrina si asemenea fotografii, sansele sa primesti tot felul de mesaje si cereri de "prietenie" de la jumatatea pofticioasa  a planetei cresc exponential.

Va spun asta pentru ca o patesc des. Si nu sunt vreo rupta din soare, am trecut binisor de 40 de ani si nu ascund asta. Mesajele sunt dintre cele mai diverse, dar toate imi dau senzatia cand le citesc ca am sacaz pe degete si ciunga-n par.
Poate nu pricep eu care e treaba cu facebook-ul, dar inclin sa cred, totusi, ca nu e vina mea. Eu stau cuminte in patratica mea, mai scot cate un comentariu sarcastic, mai pun cate o reteta, imi mai dau cu parerea asupra vreunui subiect fierbinte, mai pun poze cu patrupedele mele... si cand mi-e lumea mai draga, ma trezesc cu mesaje amoroase mai mult sau mai putin evidente de mai mare dragul! 

Pentru ca sunt un om politicos, in general raspund. Unii inteleg mesajul clar si raspicat de refuz, altii nu. Despre cei care pricep, numai de bine, oameni destepti, se prind repede. Cealalta categorie insa e tare interesanta. Insistenta. Agasanta. Si nesimtita. De obicei cand nu primesc atentia pe care si-o doresc, anumiti barbati devin furiosi si plastici in exprimare, chiar colorati in nuante deloc pastel. Dintr-o "printesa", "frumoasa", "speciala" si "deosebita" devii brusc "fitzoasa", "inganfata" (sic!), "frustrata" sau chiar "proasta" pentru ca dai cu piciorul unicei ocazii sa cunosti un marlan analfabet (in 90% dintre cazuri). Adica chiar ai tupeu! Esti o nesimtita nerecunoscatoare care este incapabila sa aprecieze la justa valoare avansurile unui domn cate s-a pozat cu ochelari de soare in casa, langa cuierul suprasaturat de haine puse alandala si langa o gasca de incaltari aruncate dupa cum s-a descaltat proprietarul. Sau langa masina lui, sa nu crezi ca e vreun sarantoc! Ori in toalele Versace cumparate dintr-un magazin de lux din Dragonul Rosu. Si ai toate sansele sa primesti un compliment de genul "retardat-o", ca sa intelegi fara urma de echivoc ca omul stie si ce e aia cratima.

Dar mai exista si exceptii. Rare, e drept – de aia se si numesc exceptii, nu?! De exemplu am fost foarte placut surprinsa ieri seara de catre un domn dragut, pozat in costum lucios cu cravata asortata ton pe ton si la fel de stralucitoare, care mai e si un mare fan al uleiului de masline pentru ca altfel nu stiu de ce si-a luat numele asta pe facebook. Ar fi trebuit sa fiu impresionata, dar cum imi tin  sensibilitatea la loc ascuns, sub cheie, nu am fost deloc miscata de complimentele domniei sale si nici de dorinta lui de vorbi la telefon... Cum cu cine? Cu mine, normal!
Domnul acesta insa a fost cu totul special. Chiar mi-a facut o urare tare draguta, intr-un mod suav, elegant si manierat dupa ce i-am spus ca nu suntem pe site de imprecheri si ca nu imi doresc "prietenia" lui. A folosit chiar si pluralul, sa imi arate ca este o perosoana educata, pentru care respectul pe care trebuie sa il ai fata de o doamna nu e doar o vorba goala:
"Sa aveti un accident!"
Slava Domnului ca mai exista si barbati bine-crescuti pe lumea asta!
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)