Daca ar fi sa parafrazez doi dintre marii nostri scriitori, probabil ca as spune "Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud de prajituri, imi pierd uzul ratiunii".

Relatia mea cu dulciurile este una cu totul speciala, de atractie, respect si mare admiratie. Da, ati citit bine – de mare admiratie. Cand vad o prajitura cu cei sapte ani de-acasa (a se citi "bine crescuta"), frumos si delicat decorata, intru in sevraj. Pentru ca sunt dependenta de dulciuri.
Dulciurile mi-au fost aproape in cele mai fericite si in cele mai putin fericite clipe din viata.

Pai ce fel de aniversare e aia fara un tort cremos? Cum sa nu iti treaca supararea cand vezi si gusti o combinatie de ciocolata neagra si caramel sarat? Ba chiar, va spun cu mana pe inima, un mousse de ciocolata alba si un parfum ametitor de zmeura este cel mai bun antidot pentru o vreme ploioasa, iar  o tarta cu fistic te face sa apreciezi verdele primaverii din jur la justa lui valoare. Parca vezi lumea cu alti ochi cand te delectezi cu un dulce-dulce-dulce, asa, ca zambetul mamei.
Si daca vreti, pot continua asa pana maine. Lejer.

Iubirea mea pentru prajituri dateaza din copilarie. "Pfff, ce prozaic" vor gandi unii. Dar asteptati! Stiti de ce imi aduc aminte cel mai bine? De torturile pentru zilele onomastice si aniversari. Cel mai frumos moment era al anticiparii taierii tortului. Daca era si aspectuos si colorat, emotia mea de copil atingea  cote greu de imaginat.

Apoi dragostea pentru copturi mi se cuibarea si mai tare in suflet cand se apropiau Pastele sau Craciunul. Motivul? Cozonacii! Ca nu e sarbatoare daca nu e un cozonac pe masa. Si cand miroase a cozonac in casa, parca iti intra Hristos pe usa!  Si acum nu mai este nevoie sa te chinuiesti sa ii muncesti tu, mai ales daca nu ai talent, timp sau rabdare. Ii poti lua gata facuti de la o cofetarie care stie sa ii faca cum ii faceau mamaitele noastre, pe vremuri. Chiar daca nu e sarbatoare, ci treci printr-un moment de melancolie sau ai o pofta teribila sa te simti iar in bucataria bunicii, o felie de cozonac pufos este cea mai buna masina a timpului. Musti, inchizi ochii si simti pe cerul gurii toata savoarea copilariei.

Cand este cel mai bun moment sa te bucuri de o prajitura?
Grea intrebare. Pentru ca orice moment este perfect pentru a te bucura de prajitura potrivita. Sau pentru a oferi un moment de bucurie si placere cuiva drag. Pentru ca prajiturile sunt, de departe, cel mai potrivit cadou pentru sufletul tau si pentru al celor pe care ii iubesti.
Iar daca vreti sa va simtiti fericiti, trageti o fuga pana la Dolce By Vero. O sa aveti o dilema cand va veni momentul sa alegeti emotia pe care vreti sa o simtiti cand mancati o prajitura fina.
Dar sunt convinsa ca se va rezolva prin alte vizite  - tot acolo, la Dolce by Vero.
Au ei ceva, asa, care te face sa te gandesti ca iti vand si abonamente la bucurie. Daca vrei si tu sa iti faci unul, da o fuga pana in Saftica. O sa stii traseul urmarind zambetele oamenilor. Pentru ca, alaturi de torturi, prajituri si alte minunate dulciuri, vei primi de la ei cadou si un zambet pe care sa il porti cu tine in inima.