Cand vine vorba de tricouri si stil, opiniile barbatilor se impart adesea in doua tabere. Exista acei barbati, marea majoritate, care vad tricoul ca un obiect vestimentar de baza, care este potrivit pentru aproape toate ocaziile. Apoi, exista traditionalistii, in numar mai mic, care cred ca tricourile sunt putin importante si nu trebuie purtate niciodata in afara unei sali de sport sau departe de plaja. Cu siguranta adevarul este undeva la mijloc, important fiind si modul in care stii sa porti un tricou.
Pentru o mai buna intelegere vom prezenta o scurta istorie a tricoului barbatesc.

O scurta istorie a tricoului barbatesc
Chiar daca tricoul poate parea un obiect vestimentar modern, originile tricoului barbatesc modern se regasesc undeva in urma cu un secol.

Denumite „T-shirt” pentru ca manecile si corpul tricoului se imbina in forma literei T, tricourile erau initial confectionate din lana sau din matase. La inceput erau folosite ca lenjerie de corp, fiind un obiect vestimentar compus din tricou si pantalon intr-o singura piesa (ca un combinezon), cu rolul de a absorbi transpiratia si au servit ca o bariera intre pielea barbatului si articolele de imbracaminte mai scumpe pe care dorea sa le protejeze de murdaria corporala.

In timpul Revolutiei Industriale, progresele in industria textila au dat nastere la aparitia unor articole de lenjerie mai subtiri, menite sa lase pielea sa respire mai bine. „Tricourile" din secolul al XIX-lea au avut forma celor dinaintea lor, doar ca acum erau confectionate in doua piese: pantalon si partea de sus, ajungand sa fie purtate separat de catre mineri si docheri in timpul muncii.In preajma secolului al XX-lea, Marina americana a inceput sa echipeze marinarii cu maieuri. Curand si alte ramuri ale armatei americane au preluat exemplul.Aceste maieuri erau concepute sa fie purtate sub uniforma, dar soldatii, in special cei care activau in zone cu clima tropica, isi dezbracau adesea partea de sus a uniformei pentru a lucra doar in maiou.

Aceasta tinuta vestimentara conceputa pentru a fi purtata sub hainele de strada a fost, de asemenea, disponibila publicului larg. Confortabile, ieftine si usor de curatat, noile tricouri au fost adoptate de fermieri si muncitori de toate felurile, precum si de sportivi. In anii 1940, tricourile au inceput sa devina si haine de joaca pentru baietii tineri, care nu trebuiau sa respecte un cod vestimentar strict precum barbatii maturi.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, veteranii au continuat sa poarte tricourile de corp in timp ce lucrau in jurul casei. Apoi, in anii 1950, filme precum „The Wild Ones", „A Streetcar Named Desire" si „Rebel Without a Cause", au popularizat tricoul ca imbracaminte de sine statatoare. Marlon Brando si James Dean au fost cei care au transformat tricoul intr-un obiect vestimentar al barbatilor rebeli. Asa cum se intampla mereu, clasa de mijloc a preluat acest obiect vestimentar care initial fusese utilizat doar de clasa muncitoare.
Astazi un tricou de barbat este un element vestimentar preluat de toate marile case de moda, putand fi purtat la diverse tinute: sport, casual si chiar smart-casual.