A trecut si Mos Nicolae. Vine Craciunul. Sau asa ar trebui. Daca ceea ce vine se mai poate numi asa. A inceput forfota in magazine. Cei mai gospodari au inceput deja sa se pregateasca. Restul lasa pe ultima suta de metri alergatura. Inutil, pentru ca daca ar lua-o din timp, nu si-ar mai da sufletul in Ajun, stand la cozi interminabile si injurand ca nu au mai gasit panettone.
Dar nu e timp. Nu mai e timp de nimic. Nu e timp sa faci si cozonaci, si prajituri, si sarmale, carnati si piftie nici atat. Asa ca le cumparam. Si ca sa ne compensam frustrarea, cumparam ca inecatii.

Umplem cosurile si aruncam dupa cateva saptamani cel putin jumatate din ce am platit cu bani munciti din greu. Ne acoperim sufletele moarte si tanjind dupa adevarata Sarbatoare cu tot felul de lucruri inutile in speranta ca vom umple haul din el. Ne amagim singuri.

Orasele s-au impodobit. Uneori si cu chiloti, sutiene, clopuri sau ii, dupa nepriceperea si prostul gust al vreunui primar parvenit.
In magazine e plin de decoratiuni. Si de mirosuri suflate prin aparatele de aer conditionat care sa ne faca sa cumparam mai mult, si mai mult, tot mai mult, de toate.

Colindatori nu mai exista, Nu ca pe vremea cand eram noi copii. Acum e periculos sa lasi copiii la colindat. Nu stii peste ce dezaxati dau. Asa ca nu ii mai lasam sa plece. Caselor le lipseste bucuria de pe vremuri. In locul ei stau gramezi de ambalaje. Ambalaje sclipicioase care ne acopera nuditatea sufleteasca. Postul e motiv de dieta si detoxifiere. Dar nu ne detoxificam spiritual. Nu. Ne echilibram energiile si primim ingeri de lumina de la unii care se inchina pe invers. Ne mancam unii altora zilele si nervii.

De fapt, am uitat ce e Craciunul.
Acum e doar o alta zi in care nu lucram, ne indopam si incercam sa ne odihnim. Nu ne iese. Mereu mai e ceva de facut. Si, mai ales, de cumparat.

Pacat ca nu putem cumpara, cu adevarat, Craciunul.
Trist, dar el s-a pierdut undeva si candva, intr-un timp in care am uitat, incet-incet, ca suntem sau ar trebui sa fim OAMENI, nu o piata de desfacere si un public-tinta.
Pentru ca daca am taia shoppingul si cadourile de Craciun de pe lista cu ce inseamna el, nu ar mai ramane absolut nimic.

Scobiti-va in suflete si in inimi. Daca sunteti norocosi, veti gasi pe undeva o firmitura, o samanta din vraja lui. Nu o lasati sa moara. Ca sa va mai puteti bucura, macar putin, de ce inseamna Sarbatoarea aceasta, de fapt. 
Luati-va copiii in brate. Imbratisati-i pe cei dragi. Primiti orice colindator ratacit care va bate, ancronic, la usa. Stingeti luminile si priviti bradul. Poate asa mai recuperati ceva.
Ca sa nu ne mai intrebam niciodata “Unde e Craciunul de altadata?”

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)