Am vazut de curand un clip despre un catel pit bull folosit in trecut la lupte de caini, care a fost adoptat in ultima clipa de o femeie cu suflet mare exact cand era programat pentru eutanasie. In urma tututor incercarilor, catelul, plin de cicactrice pe trup si in sufletelul lui chinuit atitia ani, nu reusea sa devina sociabil.
Oamenii il chinuisera mult prea mult si nu mai era capabil sa aiba incredere in nimeni. Ii era, fresc, frica.

Minunea s-a produs cand in casa i-a fost adus un prieten. O catelusa din aceeasi rasa, care, intr-un foarte scurt timp, a reusit sa ii schimbe total comportamentul.

Catelul, fost luptator pe viata si pe moarte, a devenit o jucarie vie, fara nici o urma de agresivitate, ba chiar excesiv de prietenos cu oamenii. Dintr-un animalut care maraia la oricine s-ar fi apropiat de el, a ajuns un pupacios si un tandru, mereu dornic de joaca, scarpinat pe burtica si imbratisari - de la oricine i le ofera.

Vedem in jurul nostru o multime de oameni acriti si ruginiti sufleteste, mereu in defensiva, oameni cu rani adanci in inimi si in suflete. Ne ferim de ei, desi tot ce acesti oameni incearca sa faca este sa se protejeze, folosindu-se de o carapace invizibila, plina de cicatrice si sparturi datorate suferintelor provocate de, culmea, tot semenii nostri.

Poate inainte de a-i judeca si de a de feri de ei ca de niste ciumati, ar trebui sa urmam exemplul acelei cateluse, un animalut la urma-urmei.
Ea l-a transformat pe noul ei colocatar; si ne-a dat si reteta, una foarte simpla, de altfel - trebuie doar sa oferim dragoste, intelegere si suport in mod neconditionat.
Fara asteptari si fara sperante ca vom primi ceva in schimbul omeniei noastre.

Pentru ca si cele mai chinuite suflete au nevoie de intelegere, suport, tandrete si de un umar pe care sa se poata sprijini si baza; ai nevoie de dovezi ca mai exista si oameni buni si dezinteresati pentru a putea sa isi recastige increderea in societate.
Sau macar sa nu se mai fereasca, din frica de a nu fi raniti din nou.

Orice relatie interumana, cu atat mai mult prietenia adevarata, ar trebui sa se bazeze pe omenie, pe empatie si pe dragostea de aproape, indiferent de circumstante.

Si empatia se poate prelinge si prin cea mai sparta carapace ca sa ostoioasca durerile. Dragostea poate usura orice suferinta, poate vindeca orice rana sufleteasca.

Dar tu stii deja exact despre ce vorbesc, nu e asa?!
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)