Unul dintre lucrurile învățate până la 46 de ani (trecute fix, vorba lui nea Iancu!) e că nimănui nu îi pasă de toate nimicurile. Nu neapărat pentru că lumea ar fi nesimțiță ori lipsită de empatie.
Ci pentru că oamenii au problemele lor. Și un timp limitat în care să te asculte. Și nervi limitați, și răbdare limitată.

Și dispoziție limitată. Există însă timp pentru toate. Dacă avem inteligența emoțională și bunul-simț necesar să facem diferența între un "Ce mai faci?" convențional, ca formă de salut și dorința reală a celuilalt de a ști ce se petrece cu noi, vom răspunde adecvat cu un "bine" la fel de formal sau cu un rezumat frugal al ultimelor perioade din viețile noastre. Și emfatizez "frugal".
Pentru că nimeni nu se așteaptă (și nici nu își dorește vreo secundă!) să știe cu lux de amănunte ce ai mâncat în ultimele săptămâni (excepția de la regulă o fac doar mamele!), cu cine ai vorbit, de câte ori ai fost la budă și nici cine ți-a mai tras clopotele.

Pe nimeni nu interesează în mod real cât de nașpa e șeful tău și ce mârlani sunt vecinii, care își aruncă tampoanele și foile de ceapă pe lângă ghenă, ca să îți facă ție în ciudă.
Bref, pe nimeni nu interesează micile tale drame personale, nici motivele en-detail pentru care nu ai ajuns la coafor sau la sală.

Și totuși avem nevoie să vorbim ca să trecem peste toate. Pentru asta avem rude și prieteni. Însă nu trebuie să uităm niciodată că ne este interzis să abuzăm de capacitatea lor de absorbție a lucrurilor care ne privesc personal. Pentru că si ei trec, ca oricine, prin diverse frecușuri, prin tragedii sau întâmplări supărătoare. Și având deja creierele supra-încărcate cu problemele lor, nu mai au capacitatea necesară de a le absorbi și pe ale noastre.
Și exact din acest motiv există psihoterapeuții.

Poate că ar fi bine să conștientizăm faptul că cei apropiați nu pot fi de fiecare dată confidenții noștri. Nu este nici datoria lor de a ne asculta periodic cu orele atunci când simțim nevoia de a ne descărca. Pentru că descărcatul nostru înseamnă transferul încărcăturii noastre emoționale negative către ei.
Și oricât de bine-intenționați ar fi, tot vor ajunge, la un moment dat, la suprasarcină.

Pentru a ne păstra legăturile sociale sănătoase, pentru a putea fi buni prieteni, ar trebui să renunțăm la egoism și la egocentrism și să înțelegem că pământul nu se învârte doar in jurul propriei persoane. Că și alții au nervi. Că și alții au tot felul de greutăți. Că și alții sunt stresați.
Și mai ales, că nu au uneori timp si nervi să se suporte nici pe ei, darămite și pe noi...
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)