M-am întrebat, alături și ca mulți alții, ce înseamnă fericirea.
Am găsit un milion de răspunsuri. Toate valide. Însă nici unul suficient de sintetic încât să fie atotcuprinzător și adevărat precum o axiomă. Și la un moment dat mi-am dat seama că mi-am pus întrebarea în mod eronat.

Nu, nu ar trebui să mă întreb ce anume mă face fericită, ci să mă întreb ce anume imi aduce nefericire. Pentru că dacă întunericul este lipsa luminii, înseamnă că nefericirea este adusă de lucruri, stări și oameni care stau în calea fericirii personale.

Și cred - nu, de fapt sunt convinsă - că ar trebui să facem toți același lucru.
Pentru a avea o existență cel puțin mulțumitoare, trebuie să ne îndepărtăm de ce anume ne face triști, frustrați, supărăcioși, îmbufnați, ciufuți. Să ținem în frâu toate furtunile.

Pare simplu, însă nimeni nu e capabil să fie fericit atunci când se lasă guvernat de sentimente și resentimente urâte.
Ura, mândria, egoismul, jigojismele și jegozismele, frustrările, ifosele, furia, invidia, ranchiuna, brânca, gelozia sunt doar câteva dintre acestea.

Păi ați văzut voi vreodată un om gelos, invidios, mereu furios, mereu egoist, mândru și plin de el, cu pretenții și ifose, de răutate și mojicie, un om cu suflet meschin și înghesuit, să fie fericit?!
Niciodată! Și nici nu o să vedeți, în vecii vecilor!

Și pentru că de-abia acum m-a lovit înțelepciunea, îmi promit în mod public că de acum înainte nu voi mai lăsa pe nimeni să îmi strice zenul.

Pentru că nu, fericirea noastră nu depinde de ceilalți, ci doar de noi.
Nu putem fi atât de lași și narcisiști încât să considerăm că cineva și toți sunt obligați să ne asigure fericirea.
Da, ei ar trebui să fie obligați să gândească și să acționeze în așa fel încât să nu ne rănească, să nu ne jignească, să nu ne facă rău.
Dar de fericirea proprie suntem singurii responsabili.

De aceea trebuie să fim conștienți de faptul că dacă nu reușim să trăim și să fim fericiți de unii singuri, prin noi și cu noi înșine, șansele să trăim și să fim fericiți cu alții sunt nule.
Dixit.
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)