Se spune că poți să stai o viață lângă un om fără să ajungi să îl cunoști cu adevărat. Și așa e. Pentru că greșim noi și nu vedem semnele pe care ni le dau cei de lângă noi, sau greșesc ei pentru că nu au fost niciodată sinceri și relația a avut de la început un termen de expirare, doar că nu am știut noi asta.

Însă acum nu este vorba despre cum suntem afectați de oameni pe care îi cunoaștem. Ci de cei pe care nu îi cunoaștem sau nu îi cunoaștem încă, ori îi știm doar din auzite.

Orice om cu toate doagele din cap aranjate după model OCD/ TOC este tentat să spună că oamenii pe care nu îi cunoaștem nu ne afectează existențele în niciun fel.
Ei, aș, monșer, s-avem pardon! Ba bine că ne afectează!

Ne afectează fără să știm că nevasta șefului face cură de purificare și drept urmare, șeful nu are acces la colivia ei, drept pentru care el e cu fundu-n sus toată ziua.

Ne afectează că șoferița din față e neatentă și distrată, deoarece nu a dormit suficient pentru că are un copil care suferă de coșmaruri și de-aia a pus frână brusc, de era să îi pupăm mașina în fund.

Ne afectează că jumătatea noastră s-a certat cu mă-sa pentru că a refuzat borcanul cu dulceață și checul pentru acasă.

Ne afectează că părinții, rudele, prietenii, șefii, vecinii s-au certat cu soțul, soția, soțul, copiii, vecinii lor și drept urmare ni se fac nouă reproșuri sau ni se găsesc nouă noduri în papură pentru lucruri care le declanșează lor tristeți, furie, sentimente de frustrări, regrete, neputințe.

Relațiile mai mult sau mai puțin defectuoase (temporar sau permanent) ale celor la care ținem cu alții ne pun în postura imposibilă de a fi puși la colț și de a trebui să simțim pe propria piele rezultatul ciocnirilor lor cu terții.
Ciocniri, pe care, de altfel, ne este imposibil să le controlăm și să dezamorsăm bombe.

Și asta se întâmplă când cei de lângă noi nu conștientizează că nu noi provocăm nemulțumirile, ci alții.

Și dacă ar fi totul fair-play, încărcăturile emoționale negative pe care le au ar trebui discutate exact cu cei care li le produc, și nu revărsate pe persoanele pe care ceasul rău, pisica neagră, ghinionul sau simpla coincidență le-au facut să se afle în proximitate.

Și partea cu adevărat cea mai tristă este că asemenea descărcări (electrice, nervoase sau de orice natură) nu fac decât să mai genereze încă o serie de tristeți, nemulțumiri, durere și amarăciune în plus. Dar pentru oameni care sunt prinși la mijloc în razboaie care nici măcar nu le aparțin și pentru care nu au nicio vină...
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)