Pruritul e boală grea. Bine, în sine e doar un simptom, ca să fiu dreaptă, care poate fi
asociat pentru mai mult decât o singură afecțiune (sau, mă rog, lipsei de afecțiune, că multora li se trage și de-acolo), dar și cu multe defecțiuni.
Prurit înseamnă pe românește, "mâncărime".

Iată mai jos o listă cu tipuri de mâncărimi care pot provoca pagube imense, directe și colaterale:

1. Mâncărimi la limbă
Se manifestă prin dorința necontrolabilă de a spune un adevăr sau un cretinism care va deranja interlocutorul.
I se mai spune neaoș "scormonitul în rahat" sau modernul "trolling" și provoacă disensiuni, stări pasiv-agresive, iritabilitate, scandal și înjurături de mamă plus toate găurile și morții din familie, ca adevărate pomelnice.

2. Mâncărimi ale ego-ului sau căutatul / scărpinatul între coarne
Subiecții au nevoie să le fie scărpinată, mângâiată, desprăfuită conștiința de sine, self-esteemul. Dacă nu primesc ce își doresc, devin țâfnoși, recalcitranți și se mofluzesc ca niste plozi răsfățați.

3. Mâncărimi în cur
Declanșatoare de tragedii. Bolnavului i se așază pe chelie o idee fixă și, deși e o tâmpenie, vrea să o pună în aplicare cu orice preț, chiar dacă logica îi spune clar că idioțenia pe care are de gând să o facă va fi exagerat de păguboasă.

4. Mâncărimi genitale
Pot destrăma familii, rupe prietenii și chiar porni războaie.
Elena din Troia e un exemplu clasic de mâncărime scărpinată printr-un răzbel.

Cauzele mâncărimilor
- insecuritate: subiecții au nevoie să primească dovezi că sunt considerați "cineva" pentru a se convinge în mod repetat și pe ei înșiși că așa și este.

- lipsa de afecțiune Subiectului i se pare că doar prin scărpinat primește afecțiunea pe care o reclamă și care îi lipsește, fiind labil. În caz contrar, îl apucă depresiile și bâțul.

- cauze hormonale și neurologice
Subiecții au prea mulți hormoni hiperactivi și insuficienți neuroni normal funcționali.
Furtunile hormonale nu au susținerea sinapselor și acești subiecți gandesc cu organele genitale în loc de creiere, declanșând starea de amok.

- complexe de inferioritate și nevoia de validare socială
Subiectul crede că dacă cineva îl scarpină în public, valoarea lui personală crește în fața societății și a clasei sociale din care se presupune că face parte.

- narcisismul
Subiectul suferă de o formă severă de narcisism și e de părere că trebuie scărpinat cum vrea, când vrea și unde vrea pentru că i se cuvine totul și lumea se învârte în jurul nevoilor lui egoiste, indiferent care ar fi acele nevoi închipuite.
Subiectul nu conștientizează că nu e buricul-pământului și planeta nu se rotește în jurul fundului propriu și personal.

Tratamentul mâncărimilor
A) Șocul fizic, care implică aplicarea asupra subiecților de scatoalce, palme peste cap sau după cap ori șuturi în fund, pentru a fi reduși cu picioarele pe pământ și reactivarea funcțiilor cerebrale și a bunului-simț.

B) Șocul verbal cu sunete articulate în cuvinte precum "nesimțito" /" nesimțitule", "siktir", "fi-ți-ar să-ți fie", "moaș-ta pe gheață de loază" și așa mai departe.

C) Șocul emoțional, care inseamna provocarea discontinuității scenariului subiecților, prin care bolnavilor de mâncărimi li se arată că nu vor fi niciodată scărpinați dacă nu se comportă și nu vorbesc frumos.
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)