„Vaccinurile sunt toxice, contin aluminiu, mercur, provoaca autism sau contin un chip“
Sunt teme cunoscute, plus exista nenumarate asociatii, organizatii, comunitati etc. antivaccinare ca sa nu mai amintim de troli in slujba puterilor straine care executa tintit actiuni de intoxicare si subversiune.

Dar ce este un vaccin? Cum functioneaza el?
Am discutat in capitolul precedent despre reactia imunitara la un agent patogen, de exemplu un virus. Stim din propria experienta ca afectiunile virale sunt in general „netratabile” pentru ca este mult mai greu sa dezvolti un medicament antiviral decat clasicele antibiotice pe care le cunoastem de ani buni. De aceea odata cu dezvoltarea medicinei, biologiei, chimiei, a stiintelor in general in epoca revolutiei industriale oamenii si-au pus problema imunizarii impotriva unor boli extrem de severe cu rata ridicata de mortalitate.

N-am sa reiau in detaliu povestea primului vaccin care a fost dezvoltat impotriva variolei, boala provocata de un virus care astazi este considerat cel mai contagios dintre virusii patogeni cunoscuti. In plus variola este o boala cu evolutie mortala in 30% dintre cazuri, mai ales la copii, supravietuitorii raman cu sechele „ciupiti de varsat” sau orbi.
Pusi in situatia de a face ceva cu aceasta boala atata timp cat un tratament parea imposibil, calea imunizarii a parut cea mai fezabila. Datorita vaccinarii boala a fost eradicata in 1977 cand s-au inregistrat ultimele cazuri in Bangladesh.

Practica de imunizare numita „variolizare” era cunoscuta inca din China Evului Mediu, aparand in documente in jurul anilor 1500 si consta in inocularea in epiderma cu virusul variolic preluat de la bolnavi. Mai tarziu practica s-a raspandit in Orient si in Africa, fiind adusa in Anglia de catre cei care traiau la curtea otomana. Rata de deces al celor „variolizati” era de unu la mie, considerata pentru acele timpuri drept putin riscanta.

Ca fapt divers multe personalitati din istorie au trecut prin aceasta boala, unii s-au pierdut altii au supravietuit. Elizabeta I a Angliei a contactat boala cand avea 29 de ani, ulterior folosea mult fard pentru a-si ascunde semnele ramase pe fata. Mozart a facut boala la 11 ani, alti oameni vestiti care s-au imbolnavit sunt Abraham Lincon si George Washington.

Mai tarziu s-a trecut la vaccinare. Initial vaccinarea antivariolica era un „ser” care continea un agent patogen activ neatenuat, un virus care afecta bovinele (cowpox). Acesta nu avea acelasi efect asupra omului rezultand totusi intr-o imunitate de durata, caci cei care primeau „serul” deveneau imuni si la variola umana, sau dezvoltau o forma foarte usoara.

Toate eforturile facute in urma acestor prime incercari de imunizare s-au bazat pe principiul de a prezenta corpului uman, respectiv sistemului imunitar un agent patogen sau parti ale acestuia care mimeaza virusul de origine dar care nu are voie sa declanseze boala.

Mecanismul nu e simplu si nu poate fi exprimat in cateva cuvinte dar totusi putem incerca: un vaccin trebuie sa trezeasca o reactie imunitara si sa stimuleze limfocitele T sa prezinte antigenul iar pe cele B sa produca anticorpi si sa retina memoria acelor anticorpi. La o noua intalnire cu virusul sau partea respectiva a virusului limfocitele B sunt deja specializate si il pot anihila imediat, impedicand astfel multiplicarea virusului si deci imbolnavirea.

Un video interesant care ilustreaza acest mecanism pentru virusul de gripa poate fi urmarit aici (Vaccines and the Immune Response: How Vaccines Work - YouTube)

Actual se cunosc urmatoarele tehnologii de producere a vacinurilor:
- virusi atenuati: acestia sunt identici cu virusul care provoaca boala si „vii” dar sunt atenuati si pierd capacitatea de infectare dar exista totusi un risc rezidual de a dezvolta boala. Au insa avantajul a unei imunitati de durata. Atenuarea se produce prin cresterea succesiva a virusului in alte celule decat umane (de exemplu celule embrionare de pui) in care acesta devine din ce in ce mai capabil sa se replice dar isi pierde capacitatea de a se replica in celulele umane. Exemple sunt vaccinul de rujeola, polio (cale orala), TBC, febra galbena, varicela - zona Zoster.

- virusi inactivati: acestia sunt identici cu virusul patogen dar sunt inactivati, adica  „morti”, in principal informatia lor genetica este disturbata prin metode fizice sau chimice (gamma, termic, formaldehida, peroxid), adica nucleul lor ADN sau ARN este denaturat, astfel incat ajunsi in organism ca vaccin ei nu se pot replica, ci au rol doar de a prezenta proteinele virale. Avantaje: fara risc de imbolnaviri. Dezavantaje: imunitatea nu este durabila in timp, imunizarea trebuie refacuta dupa o perioada. Exemple: encefalita, polio (injectabil), pertusis, gripa, rabie, holera, pesta, hepatita A.

- vector viral recombinant, in care gene virale sunt recombinate pe un virus purtator numit vector (un virus inactiv pentru oameni). Un virus folosit pentru aceasta tehnologie este adenovirusul uman (care provoaca raceala comuna sau guturaiul) pe care se cloneaza parti din agentul patogen. Ajuns in organism acesta se poate multiplica sau nu, dar gena virala se va transcrie rezultand in proteinele virale pentru care sistemul imunitar va dezvolta anticorpi.

Avantaje: tehnologie simplu de realizat.
Dezavantaje: nu exista inca nici un vaccin aprobat care sa foloseasca aceasta tehnologie, nu exista experienta medicala sau de farmacovigilenta.
Exista insa aprobate preparate care folosesc adenovirusul ca vector in Gene Therapy, prin intermediul vectorului se introduce in organism gena care lipseste.

Exemple in studii clinice: vaccinul Covid-19 de la Oxford, preluat de Astra Zeneca, vaccinul Sputnik V din Rusia.

- DNA introdus prin vectori virali sau bacterieni, acestia sunt doar in faza experimentala, exemple: HIV, pojar, rabie

- particule virale fara nucleu (fara DNA sau RNA), deci neinfectioase, au rol de a prezenta invelisul viral pentru a stimula dezvoltarea de anticorpi

- proteine virale recombinate, aceasta este generatia vaccinurilor din anii 2000 cand s-a dezvoltat biotehnologia de producere a proteinelor recombinate. Exemple: hepatita B, pertusis, pneumococi, hemophilius influenzae, HPV (human papiloma virus)

- polipeptide de sinteza

- toxine inactivate, acestea sunt tot proteine recombinate obtinute biotehnologic
Exemple: tetanos, difterie

- RNA sau DNA, informatie genetica care se transcrie in celula gazda, rezultand o proteina sau mai multe ale virusului pentru care organismul dezvolta anticorpi.
DNA s-a folosit experimental pentru herpes, gripa, HIV, Covid-19; RNA pentru Covid-19 deja aprobat in multe tari.

Marea problema a acestei cai de terapie este instabilitatea moleculelor DNA sau RNA care trebuie pastrate la temperaturi scazute si modul de administrare, de aceea acestea trebuie formulate in nanoparticule lipidice care protejeaza molecula DNA sau RNA pana cand aceastea este absorbita de catre o celula vie.

Neavand la indemana un vector viral, asa ca in cazul terapiilor genetice unde se folosesc adenovirusuri cu intentia clara de a ingloba gena care lipseste in organismul deficitar, nu exista nici un pericol ca materialul genetic al vaccinului sa fie inglobat in cel al celulei gazda.

Primele doua categorii de vaccinuri (virusi atenuati sau inactivati) sunt cele mai raspandite si „la indemana”, prezinta insa dezavantajul ca productia lor presupune lucrul cu agenti patogeni foarte infectiosi si trebuie luate masuri in procesul de productie: laboratoare speciale cu hazard biologic ridicat unde se pregateste inoculul viral, instalatii complet etanse, camere presurizate in care aerul poate doar sa intre din camerele inconjuratoare dar sa nu iasa, protectia cu echipamente speciale a operatorilor si un plan de remediere in caz de contaminare. Aceste instalatii de productie nu se pot construi in centrul unui oras, si nici aproape de o zona locuita.

Restul categoriilor nu sunt atat de periculos de produs, dar sunt in fazele incipiente, multe dintre tehnologii au fost doar experimentate dar nu au rezultat pana acum in vaccinuri aprobate.

Un vaccin pentru HIV se incearca din 1985, pentru mine este si acum o mare mirare de ce nu s-a reusit, dar si conceperea unui studiu clinic pentru un astfel de vaccin presupune necesitatea unei clarificari de etica foarte riguroase.

Figura este preluata de mine din internet pentru ca nu am asa talent la desen, dar am cautat sa sugerez multiplele feluri de tehnologii care ne stau la indemana astazi pentru a creea vaccinuri eficiente si sigure.

Text: Carmela Boila-Göckel, Doctor in Stiintele Naturii (ma puteti urmari pe si pe facebook)