Din prisma unui bebelus, care cu fiecare zi ce trece descopera lucruri noi, viata e o necunoscuta. El are capacitatea de a privi lucrurile cu usurinta si nici nu se sinchiseste sa inteleaga ceva din ea, ci ia totul ca atare.

Caruselul de deasupra patutului ii stimuleaza imaginatia, auzul si vazul, amuzandu-l sau iritandu-l si nimic mai mult, nefiind inca vremea intrebarilor.

Primii parteneri de joaca ai copilului sunt parintii. Ei il ajuta sa faca gimnastica, sa prinda cu manuta cate o jucarie, sa incerce sa muste de-un obraz, mai apoi sa se rostogoleasca, sa paseasca.

Odata cu trecerea timpului copilul incepe sa capete deprinderi, incepe sa inteleaga rostul lucrurilor, iar pentru ca acestea sa nu fie o povara pentru el parintii au obligatia sa ii faca aceasta etapa mai usoara, iar cel mai simplu, firesc si totodata placut mod pentru aceasta este prin joaca.

Trebuie vazuta si partea didactica deoarece prin joc orice se invata cu usurinta, iar un copil este deschis la aceasta optiune. Il ajuta mult mai lesne sa capete incredere in propriile forte, indemanare, ii dezvolta intelectul caci este "provocat" si incitat sa participe.

Relatia dintre parinte si copil devine mai puternica prin aceasta implicare in joc (chiar daca in colectivitate prefera prezenta celor de varsta lui), iar micutul stie ca poate oricand apela la ei si ca la niste prieteni asigurandu-i un confort psihic.

Dependenta de parinti duce in final la independenta caci atunci va avea puterea sa pasesca cu incredere mai departe.

Intra si vorbeste cu noi pe forum!