Yup, magia aia nu va mai fi, insa vor fi tot felul de alte scantei din alte "scoli de magie" (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)
Poate aparea oricand cineva care sa te faca sa te reinventezi.

Eu ii pastrez primei mele iubiri (din liceu ofc), intre mine si care nu s-a consumat nici macar un sarut, o amintire foarte duioasa.. s-ar putea spune ca, desi nu a fost sex la mijloc, aia nu a fost iubire, insa ba da, a fost si inca de ambele parti. Ma gandesc la el cu drag si acum, nu ne-am potrivit si gata (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Mi-aduc aminte cand chiuleam de la scoala si mergeam impreuna cu bicicletele pe coclauri, la escalada pe podul de la castel, ma invata sa cant la chitara sau se chinuia sa ma invete sa dansez vals in sala dietei [din Castelul Corvinestilor, hd.]
Nici macar primul baiat cu care am facut sex si cu care am avut o relatie de 2 ani, nu a avut asa un impact *magic* asupra mea.

Iar _adevarata_ scanteie este acum, dureaza de 5 ani, cand ne-am cunoscut am avut amandoi impresia ca, cineva acolo sus ne-a croit sufletele unul pe masura altuia.

n-are legatura cu sexul nimic. ne-am iubit zic eu, mai mult, pana sa facem ceva. si asta numesc eu dragoste cu adevarat

indiferent de ce spunem acum sau mai tarziu....nu vom uita niciodata pe nimeni care ne-a trezit o oarecare sclipicire la inimioara si a facut-o sa bata din ce in ce mai tare...

nu o sa uitam prima "iubire"...tot ce trece prin viata noastra ne marcheaza cu cate un stegulet...

Omul este atat de complex, incat are puterea incredibila de a iubi de fiecare data in alt fel!!!! Nici o iubire nu seamana cu o alta!!! Iar daca "prima" iubire a fost invaluita numai de lucruri placute, atunci e clar NU SE VA UITA NICIODATA!
Deci da, prima iubire e speciala, un punct de referinta!!! Si eu am avut parte de una deosebita, imi va ramane in suflet toata viata, dar la fel va fi si cu cea pe care o traiesc acum! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Prima iubire nu se uita, dar se poate inlocui cu alta. Pentru mine, de fiecare data, a fost la fel: l-am iubit, m-a iubit si la departire am suferit enorm o perioada, dupa care mi-am sters lacrimile si am trecut mai departe. Asta e viata, ne-a fost dat sa avem parte de fericire, de iubire si de iertare. Exista iubiri care dureaza o viata si exista iubiri care sunt de fapt simple atractii. Mama m-a intrebat cum ma simt cind iubesc, nu pot sa ii dau un raspuns concret. Sunteti sigure ca ceea ce ati simtit a fost iubire? Sau o simpla atractie?

Depinde cat e de intensa si cat dureaza in timp.Oricum cand suntem indragostiti suntem undeva prin aer, destul de irationali dar si fericiti la maxim as putea spune asa ca chiar nu conteaza atunci ca pomul e in aer (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

Primul sarut l-am avut la varsta de15ani a fost foarte frumos....si acum imi aduc aminte.nu m-am grabit sa-mi fac un prieten cu toate ca toate colegele deja avusesera si prima experienta sexuala.sunt de parere ca prima iubire nu se uita niciodata,asta dak ai trait-o la maxim(nu neaparat ajungand la anumite compromisuri).... (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

L-am vazut acum cateva zile.Am baut o cafea impreuna la o terasa,ne-am povestit vietile si am depanat amintiri.El-insurat,copil 2 ani;eu-divortata ,acum cu o relatie stabila de 4 ani.Inimile ne-au luat-o razna.Mintea nu ne mai asculta.Nu dormim,nu mancam,ne gandim numai unul la celalalt.Avem in permanenta un nod in gat si un gol in stomac.Suntem indragostiti nebuneste...ca la inceput.Mama lui a pus capat acestei idile dintre noi acum 12 ani,cand ea considera ca suntem 2 copii si nu e cazul sa ne casatorim atunci,asa cum ne propuseseram noi.A reusit si ne-a despartit.Dar noi am continuat sa ne gandim unul la celalat si sa ne cautam,dar mult timp nu ne-am gasit ptr ca amandoi am fost plecati din tara.Dar iata ca s-a intamplat acum...!El a terminat orice relatie cu parintii lui.Nevoia de a avea o famile l-au determinat sa se casatoreasca.Nu a fost o dragoste mare,ci mai degraba o prietenie stransa si respect.Cu timpul sentimentele s-au asezat,dar acum ma iubeste mai mult ca la inceput.Ce e de facut?

Intalnirile astea dupa ani si ani cu un iubit sunt mai periculoase decat s-ar crede. Sentimente pe care le credeai demult apuse au puterea sa reinvie cat ai clipi si uneori cu o intensitate si mai mare. Pericolul creste daca este vorba de prima iubire, daca relatia s-a terminat in coada de peshte, daca relatia s-a terminat datorita factorilor externi (distanta, parinti care isi baga nasul, cei doi erau prea tineri, etc).
Sa analizam putin situatia ta. El acum e casatorit si are 2 copii sa inteleg si chiar daca nu e mare dragoste intre el si sotia lui, ii uneste totusi ceva f rar intalnit la cuplurile din ziua de azi : prietenie si respect + 2 copii bonus. Tu pe de alta parte, chiar dc nu esti casatorita ai o relatie stabila. 12 ani e vreme lunga. Asa cum nici tu nu mai esti cea de acum 12 ani, la fel presupun ca si el e intr-o mai mica sau mai mare masura alt om. Oricum ai incerca sa privesti situatia asta it sux big time! Inainte sa aruncati amandoi tot ce aveti pe apa sambetii de dragul retrairii unui sentiment placut ce-i drept eu zic sa analizati foarte bine si destept situatia, pentru ca nu mai e vorba doar de voi doi, mai sunt si alte persone implicate.
Tu cum te-ai gandit sa procedezi? El ce parere are? Ce si-a propus?

noi ne-am gandit sa ducem o viata dubla deocamdata,in speranta ca ne vom plictisi unul de altul mai devreme sau mai tarziu.Dar lucrurile nu stau deloc asa.Sentimentele si trairile devin din ce in ce mai puternice,iar noi suntem pur si simplu luati de val.
Rectificare:el are un copil de 2 ani,nu 2 copii.
Situatia e foarte complexa.Simtim ca ne pierdem controlul sentimentelor,dar in acelasi timp ne rugam la D-zeu sa nu sufere nimeni prea tare din cauza noastra.Nici nu stii cat de mult ne iubim...!!!