asteptam cu nerabdare continuarea....... chiar e palpitant....

Da stiu...am trecut si prin Ro prin astfel de experiente...dar asta e o alta poveste!

Acum am constatat ca ma aflu intr-o tara in care dreptatea exista si legea functioneaza...am simtit ca sint om si am niste drepturi care-mi sint respectate. Sigur eram totusi in casa unui strain si nici nu aveam de gind sa ramin acolo dar m-am adunat si am inceput sa-mi fac planuri...o luna de zile nu am stiut nimic de el in timpul asta mi-am vazut linistita de scoala. Invatatul limbii ebraice era pentru mine o relaxare si mi s-a parut atit de frumoasa si usoara incit si profesoara era uimita de rapiditatea cu care progresam...am absolvit ciclul 1 (6 luni de curs intensiv) cu nota maxima si desi nu aveam studii superioare mi s-a propus sa fac si ciclul 2 pentru academicieni...inca sase luni. Si in paralel am primit si un curs de Autocad pentru a-mi putea practica meseria mea de tehnician proiectant...a fost prima data cind am facut cunostinta cu computerul...m-am cam speriat la inceput, pentru ca nu vazusem pina atunci un computer, pentru ca la acest curs erau doar elevi tineri si israelieni (eu aveam 34 de ani si eram emigranta) si nu credeam ca voi face fata dar am absolvit si acest curs printre primii...cit am trait in RO nici nu mi-am dat seama ce-mi poate capul.
Pe de alta parte eram foarte preocupata sa-mi aranjez situatia ca sa-mi pot aduce copilul in Israel si ma gindeam cum sa fac...cind intr-o zi au sunat la usa cei doi politisti care l-au adus si i-au impus sa stea in camera lui si sa nu ma deranjeze pina se rezolva situatia intr-un fel.
Se vede ca l-au educat ei destul de bine ca umbla numai in virful picioarelor ca sa nu ma deranjeze...nici nu simteam cind intra si cind iesea din casa...si nici pistol nu mai avea, dar desigur aici nu era casa mea si eram constienta de asta.
Insa nici nu puteam sa plec fara sa-mi rezolv oficial problema...in acte eram casatorita cu acest om...asa ca i-am cerut sa divortam.

un comentariu, pentru bacardi girl.
ma intreb cate femei se duc la politie, asa cum a facut-o fleur de lis, indiferent ca sunt in Romania sau nu. aici nu e vorba numai de sistemul de justitie, ci de femei, in general. dar fleur de lis a demonstrat ca este o femeie puternica si curajoasa (probabil ca am spus vreun pleonasm).
scuze de intrerupere, astept continuarea...

later edit: fleur de lis, imi place motto-ul tau, m-a pus pe ganduri de cand l-am vazut.

Mama mia, cand cineva te amentinta cu pistolul sa scape doar cu o luna la puscarie mi se pare putin chiar daca esti intr-o tara straina emigrant.
Urata natie barbatii violenti, astia merita sa-si petreaca toata viata singuri.

Nu, pescarush nu sint puternica si nici curajoasa dar instinctul de conservare m-a impins sa procedez asa...de multe ori am fost pusa in situatia sa iau decizii intr-o fractiune de secunda ca sa ma salvez si iti spun ca nu e vorba de curaj sau putere ci de lupta pentru supravietuire...
E drept ca sint o luptatoare...nu stiu de unde mi se trage, o fi zodia (sagetator) sau poate din copilarie cind intrebata fiind ce vreau sa devin spuneam ca erou...nu stiu, probabil e ceva in subconstient pe care noi nu-l cunoastem...uneori am senzatia ca fiecare avem o misiune de implinit pe acest pamint si de aceea ni s-a daruit viata si intuiesc eu ca misiunea noastra este sa invatam sa supravietuim...si mai ales sa ne pastram sufletul curat si sa-i ajutam pe cei din jurul nostru.




missan...nu-i nimic de mirare, poate tu nu cunosti prea bine natia asta...dar facind exceptie de citiva (nu stiu daca nu gresesc si in acest caz) majoritatea barbatilor au implantata violenta in formula lor genetica...sa nu uitam faptul ca barbatul primitiv si-a stapinit femeia si a supus-o dorintei sale sexuale; acesta e jocul cu care se multumeste tipul inferior, inca legat de formula "femeia este rasplata soldatului". Cu toate ca in anumite cazuri este amuzant acest joc...uneori poate deveni periculos mai ales daca omul este prost sau are probleme cu psihicul...

This post has been edited by fleurdelis: Oct 16 2007, 02:41 PM

Cind i-am spus ca vreau sa divortez...a inceput teatrul... sa-l iert, sa-i mai dau o sansa...ca a gresit, a fost o iesire de moment bla, bla, bla...poate in alta situatie as fi facut un compromis si i-as mai fi dat o sansa dar eram deja trecuta prin faza asta si acum desi l-am asigurat ca l-am iertat i-am spus clar ca vreau sa-mi redea libertatea in mod oficial si cit mai rapid. Mi-a raspuns ca el nu-si da acceptul nici intr-un caz si daca vreau sa plec sa plec asa maritata...
Bine atunci nu plec...dar ai sa pleci tu...i-am raspuns. Nu-mi mai fac nici un proces de constiinta ca e casa ta sau a cui o fi, o sa lupt pe toate drumurile sa o obtin si voi veni cu copilul meu aici dar tu o sa pleci si cu tine nu o sa-mi impart viata!
Eram speriata de perspectiva unui nou proces lung si costisitor si fusesem intre timp la un avocat roman care m-a sfatuit sa obtin aprobarea lui semnata ca este de acord cu divortul si sa dau divort in Romania unde nu era nevoie de prezenta lui si era mai simplu, mai rapid si mult mai putin costisitor.

si pana la urma cum ai facut?ca sunt curioasa......

Am avut si eu vre-o 2 prietenii care s-au lasat cu multa suferinta din partea mea ca eram tanara si nepriceputa si ma implicam mai mult decat era cazul, dar se pare ca atunci cand cineva insista prea mult tre' s-o iei la sanatoasa cat te tin picioarele ca sa nu suferi mai tarziu prea mult.
Ce sa zic probabil ca sunt lucruri care nu le poti controla si se intampla si ai fii preferat sa nu ti se intample. Si eu zic ca e vorba sa-ti salvezi pielea dar totusi cred ca ramai cu niste urme, care poate sa fie barbatul cel mai bun de pe lume urmatorul ca nu le mai sterge si ai rezerve in ce priveste barbatii.
Se vede treaba ca esti o optimista si sper din tot sufletul ca viata ta actuala e mai usoara decat cea trecuta.

Da sint optimista si acum sint foarte multumita de relatia in care ma aflu de 10ani, dar nimic nu e batut in cuie si asta am stabilit cu el de la bun inceput. E un om rational, foarte harnic, serios si cel mai important e ca ma iubeste asa cum sint...ma respecta si dorinta mea e lege pentru el, dar cu acte nu m-as mai lega de un barbat nici moarta! Cred ca a devenit o superstitie.

In Romania nu stia nimeni prin ce trec eu acolo si am preferat sa nu spun...dar intre timp mama mea obtinuse semnatura si sora mea se pregatea sa vina impreuna cu copilul in Israel...Eram atit de fericita incit uitasem de toate celelalte necazuri...dar mai era o problema...nu puteam sa-mi aduc copilul in casa aia, intodeauna am facut tot ce-a fost posibil ca sa-l feresc de situatii incordate cit am fost cu taica-so si acum sa-l expun la teroarea asta de la un strain, nu!. Am inceput sa caut un apartament de inchiriat...Intr-o zi venind de la scoala am vazut la un bloc un afis mare pe care scria " de inchiriat" am sunat am intrebat la interfon daca e apartamentul de inchiriat mi-a spus ca da, am urcat si mi-a deschis un tip genul Schwarzenegger. Ma simteam tare mititica si speriata la vederea matahalei fioroase, parca-mi venea sa o iau la fuga dar mi-am spus ...ho...! Nu sintem in jungla pare totusi a fi un om...chiar daca e barbat. M-am rusinat la gindul ca devenisem o salbatica si mi-am spus ca daca fug omul asta va crede ca sint nebuna...dupa ce mi-a aratat apartamentul si mi-a spus pretul si conditiile a gasit de cuviinta sa ma intrebe daca nu vreau sa beau un ceai, poate a simtit el ca ceva nu-i in regula cu mine...o fi citit spaima in ochii mei si o fi vrut omul sa ma linisteasca asa ca am zimbit si eu mai relaxat si am acceptat ceaiul ca daca nu, aveam impresia ca o sa ma creada o ciudata...In timp ce ne sorbeam ceaiul s-a uitat lung la mine si m-a intrebat care-i problema mea...exact asa... nu-i spusesem ca as avea vre-o problema dar cred ca a dedus...cu toate ca eu crezusem ca jucasem perfect rolul de curajoasa...si nu stiu de ce, poate felul cum m-a privit cind a intrebat, sau altceva care emana din el, poate faptul ca eram atit de singura si atit de nefericita...ca ma simteam atit de vulnerabila in ciuda vointei mele de a arata ce puternica suint, m-a facut sa-mi tremure barba si sa mi se umple ochii de lacrimi...