iubesc iubesc nebuneste un barbat ce nu e al meu, el e cea mai mare fericire a mea dar si cea mai mare durere, vreau sa renunt si nu pot, am mai incercat si am simtit cum mi se rupe sufletul, dar nici nu mai pot indura durerea zi de zi de a nu l avea aproape si durerea de a sti ca intr o zi va trebui sa renuntam unul la celalalt. vreau mai mult apoi imi amintesc ca nu se poate, nu ne am dorit sa ajungem in ipostaza asta pur si simplu s a intamplat si parca soarta a vrut sa ne intalnim, dar de ce, de ce? de ce daca totul va fi sfarsit cu sufletul meu zdrobit. de ce ma doare asa de tare???????????

iluzie,te iubeste,il iubeste ?
Boon ..si de ce nu sunteti impreuna ?

Uite stiti ce nu inteleg eu ? Urmatoarea situatie : El insurat,tu amanta lui.
Tu stai cu el din dragoste,nu pt bani,el te iubeste la fel de mult.


Dar se pune prb ? De ce sta cu nevasta inca ? Eu nu inghit gogosi de genul: Nu o pot lasa,va suferi.Nu stiu cum sa-i spun etc.
Aici cineva minte si cel mai sigur el.

Daca ajungi domle` sa iubesti alta persoana si sa vrei sa fii cu ea,pai ii spui frumos nevestii si asta a fost.
Ce rost are altfel relatia asta si jocul pe 2 scene ?

Nu am fost amanta,dar am prietene care sunt si care la fel,ca si multe altele cred povestea barbatului innebunit din dragoste pt ele,care vezi doamne are o jena sa-si lase nevasta.Ei bine,eu nu cred in asa ceva.



Fetele,dar ati vb de rolul nostru ca amante ...dar nu ati vb si de posibilitatea in care,un barbat singur,ne-ar deveni amant..iar noi,maritate/cuplate ?

Asa ceva..ati trait ? Cum e? (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

N-am trait dar cunosc cazuri de barbati singuri care sunt amanti ai unor femei maritate (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Nu pot sa spun decat ca din punctul asta de vedere sunt exact ca si femeile : obsedati de relatii imposibile si convinsi ca ce au ei de oferit nu are sotul si ca pentru ei se vor muta muntii din loc.
Si barbatii pot deveni la fel de patetici ca si femeile la capitolul asta, dar sunt mai putin dispusi sa o recunoasca.

Mi-ar placea sa am amant,dar sa nu devin amanta. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

Sa raman doar,fructul oprit..ah ce bun e,nu ? (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

This post has been edited by havana: Nov 20 2007, 05:44 PM

Mie nu mi-ar mai placea nici una nici alta (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Prea multa drama, complicatii si batai de cap.
Mie imi plac din ce in ce mai mult lucrurile simple si obtinute usor (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Mie nu mi-ar placea sa impart dragostea cu nimeni...decit sa o tai in doua mai bine o las intreaga pentru cealalta! Poate stiti si voi povestea din biblie cu judecata lui Solomon:
Doua femei isi revendicau un copilas...fiecare tragea de el afirmind ca e al ei. S-au hotarit sa mearga la judecata in fata lui Solomon. Acesta a hotarit sa taie copilul in doua si sa dea la fiecare cite o jumatate! Mama adevarata auzind aceasta, a renuntat la copil in favoarea celeilalte. Astfel Solomon si-a dat seama cine este adevarata mama si i-a dat copilul! Daca ar fi sa inlocuim aici copilul cu dragostea, stati si judecati singure! Pentru oricine exista o dragoste adevarata sub soare doar trebuie sa dovedesti ca o meriti!
Uneori trebuie sa ai si curajul sa renunti la ceva chiar daca stii ca vei suferi...chiar suferinta asta te va face sa-ti pastrezi dragostea intreaga...pentru ca ea este in tine si nu in exterior.
Nu-mi plac jumatatile de masura si nici obscuritatea!
De acord ca dragostea pasionala de la inceput nu tine o vesnicie dar daca e adevarata, focul acela puternic o transforma intr-un adevarat diamant, asa cum uneori se transforma carbunele in diamant la temperaturi foarte inalte...dar asta din pacate se intimpla foarte rar.

am citit episodul din jurnalul tau, am comentat acolo, dar nu pot sa ma impiedic sa scriu si aici. Putine/putini au intelepciunea sa gandeasca asa cum o faci tu. (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)
Si asta, probabil, din cauza egoismului si a prezervarii unui sentiment care nici macar nu e deplin, a unei iluzii. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

Acum ca ma gandesc mai bine la topicul ala deschis de tine cu "vreau altceva", cred ca are si omul tau dreptate in felul lui (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

si eu am fost amantul unei femei casatorite, dar nu mi-am batut capul cu lucruri nesemnificative despre care vorbiti voi. am prestat un serviciu gratuit si imi place sa cred ca la un moment critic, am salvat casnicia a doua persoane.
dupa un timp sotul a observat o schimbare si a devenit mai atent, asa ca rolul meu a trebuit sa inceteze.

e asa de ciudat cum un certificat de casatorie poate schimba asa de multe chestii si aici nu ma refer doar la faptul ca se numesc sot si sotie ci si faptul ca celorlalte pers din jurul lor li se schimba statul in amant/a

eu zic ca altfel sta treaba inselind fiind casatorit, iar asta din cauza ca cea de a 3 pers se va numi amant si societatea respinge acest statut

ia sa ne gandim daca inselam fara sa fim casatoriti e cu totul altceva parca nu e asa naspa dar deja fiind casatorit atat amantul cat si sotul/sotia cad intr o lumina f proasta

si amantul/a poate sa se gandeasca ca e doar o joaca din partea sotiei/ului cand defapt daca nu ar fi casatoriti altfel ar fi stat treaba

oricum din orice punc de vedere ai lua problema asta e complicata rau

mai trist e ca sunt cazuri in care unii oameni chiar isi gasesc fericirea in alta persoana si o iubesc dar nu pot renunta la casatorie din multe alte motive ( principalele fiind bani , copii si gura lumii )