Dragele mele (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) îmi aduceţi multă bucurie. Vă mulţumesc. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

Astăzi, acum eşti ceea ce nu ai imaginat vreodată că ai putea fi. Bucură-te acum.

Când s-a dus vremea minunilor şi începi să înţelegi că nu se mai întoarce, bucata aceea de minte legată la realitate se pune conştiincioasă pe şmotru. Vrea, trebuie să şi chiar va reuşi să-ţi şteargă orice amintire despre presupusele minuni.
Şi pe bună dreptate curăţă tot, noile minuni au nevoie de loc şi ele. Pentru că orice s-a petrecut deja poate fi oricând depăşit mâine.

Mâine. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Bucură-te de pe acum. (IMG:style_emoticons/default/friends3.gif)

Buna Dore, eu pana acum nu am postat in jurnalul tau, doar am citit, dar vreau sa-ti spun ca azi am revenit pe forum si am recitit postarile tale de care imi era tare dor si m-au uns la suflet pentru a nu stiu cata oara. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)
Mai vreau....

La mulţi ani, doamnelor! 2008 are ceva magic. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Laryysa (IMG:style_emoticons/default/hug.gif) m-am gândit la tine uneori. Sper că ţi-a fost bine între timp. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)



Cinci minutele de azi sunt pentru confesiune.
N-am reuşit niciodată, pe niciun forum, în toţi anii internautici care au trecut, să ţin un jurnal aşa cum scrie la catastif. Adică unul cu realităţi cotidiene. Întotdeauna am reuşit să spun altfel ceea ce trebuia spus şi uneori ieşeau nişte chestii ... (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) nu-mi propun, însă, nici anul ăsta vreo cronică amănunţită.
Nu scap de gândul că oamenii ascultă din ce în ce mai puţină muzică. De unde m-a mai pocnit şi asta?! (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)
Un belgian mi-a spus zilele trecute că am un accent adriatic. Credea că m-a lăsat lată.
După ce ne-am încheiat runda de politeţuri, i-am spus că sunt româncă. Din Bucureşti.
Şi-a ţinut respiraţia şi s-a pornit: "A, daaa? Ăăă ... interesant. Ăăă ... ă ... bucares ... foarte interesant."

(IMG:style_emoticons/default/yawn.gif)

Zi-i european şi pace. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Mă duc să mă culc. De mâine ţin jurnalul aşa cum obişnuiam - unul cu realităţi cotidiene nu-s în stare. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

La multi ani, stimabila doamna, ca nu te-am vazut ...de-un an!

(IMG:http://www.pentoon.com/images-01/subjects/happy-new-year/happy-new-year.gif)

Welcome back!!
Eu sper sa tii in continuare jurnalul exact asa cum ne-ai obisnuit, ca de realitati cotidiene cred ca e toata lumea satula. Abia mai asteptam cate o evadare din ele. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Ce suflet frumos ai Dore! Si cit de frumos il arati si altora! (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

Maat (IMG:style_emoticons/default/hug.gif) trece timpul prea repede.

Şi eu aştept să te citesc din nou, Angie. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Scumpic (IMG:style_emoticons/default/rusinosul.gif) mulţumesc. Îmi dai curaj.

Cinci minutele de astăzi sunt pentru reţeta de succes - un fel de vrăjitorie curată, la îndemâna oricui are o mână liberă acum. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)


What makes life 100%?
(Formula for Success)

A small truth to make our Life's 100% successful:

If A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

is equal to

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26

Then

H+A+R+D+W+O+R+K
= 8+1+18+4+23+15+18+11 = 98%
K+N+O+W+L+E+D+G+E = 11+14+15+23+12+5+4+7+5 = 96%
L+O+V+E=12+15+22+5=54%
L+U+C+K = 12+21+3+11 = 47%
(None of them makes 100%)

Then what makes 100% ?
Is it Money? ... No!
Leadership? ... NO!

Every problem has a solution, only if we perhaps change our attitude.

It is our attitude towards life and work that makes our life 100% successful.
A+T+T+I+T+U+D+E = 1+20+20+9+20+21+4+5 = 100%

Cinci minutele de azi sunt pentru tramvaiul 41.

Plin de studenţi, de foşti studenţi rămaşi la vreun giob prin oraş, de bătrâni, de telefoane mobile, de căşti în urechi, de blugi mulaţi, de aer rece şi de urme noroioase.
Bătrâni.
O bunică osoasă se duce de ani de zile la Moghioroş, dimineaţa, să-şi ducă nepoţii la şcoală. Ea locuieşte dincolo de pod, face numai câteva staţii cu tramvaiul până în cartierul unde locuieşte fiul ei cu familia lui.
Îi ştiu toate poveştile fiindcă le spune oricui vrea să le audă. Le spune chiar şi cui nu vrea. Dar nu deranjează.
Am văzut-o întâi în 1999, în toamnă. Ţineam lecţii de engleză la Lovinescu şi mergeam cu 41 până la Billa. În fiecare dimineaţă povestea despre nepoţii ei, dar nu o vedeam niciodată cu ei. Joia la amiază o regăseam pe traseu, în sens invers, fără nepoţi. Nici nu ştiu dacă mai cred că ei există. Ar fi cam mari să îi mai ducă bunica la şcoală şi acum.
Întotdeauna am vrut să-i dau ceva. Şi nu ştiu de ce, fiindcă nu pare că i-ar lipsi ceva. Am văzut-o şi zilele trecute, din nou. Aş vrea să-i pun ceva în buzunar.
Dar dacă mă prinde poate se sperie. Vreau s-o bucur, nu vreau să creadă că o ajut sau că îmi e milă de ea. Fiindcă nu îmi e. Vreau eu să-i dau ceva şi gata!

Poate anul ăsta învăţ cum să protejez demnitatea unei doamne în vârstă. Am să-mi fac damblaua. (IMG:style_emoticons/default/debile.gif)