Poate o sa vi se para ireal ce o sa va povestesc dar va jur ca e 100% real!So..lets get going!
Am 24 de ani si 4 ani jumatate sunt cu cineva.Am avut o copilarie nefericita, cu un tata alcoolic....experiente care au lasat traume adanci...Relatii cu baietii- una "grava" in liceu cu un dereglat psihic care m-a hartuit 3 ani pentru ca in final sa ma sechestreze si sa ma violeze (asta e alta problema); in rest, relatii efemere pana la 20 de ani cand l-am intalnit pe P. Am fost intotdeauna "the pretty one", prin urmare nu am dus niciodata lipsa de "sateliti"...Va spun asta ca sa plasati povestea intr-un back-ground.
P. e genul de tip introvertit, ff serios, responsabil, dur si din topor dar genul de barbat care prefera sa stea cu tine in casa sa va uitati la televizor decat sa iasa la o bere cu baietii. Stiu ca nu m-a inselat niciodata, stiu ca vrea sa-si petreaca restul vietii cu mine(m-a cerut in casatorie).E singurul om care ma face sa ma simt in siguranta, e singurul om pe care stiu ca pot conta pt orice. Pe de alta parte, e un tip destul de dificil- extrem de incapatanat, misogin, cateodata violent verbal; e genul de om care refuza sa recunoasca cand greseste; e genul de om care dupa fiecare cearta iti aplica "tratamentul tacerii" , asta pana te plictisesti tu de mutra lui imbufnata si incerci sa remediezi situatia, indiferent din cauza cui a pornit cearta. In plus, ca majoritatea barbatilor, ii vine greu sa-si arate afectiune si tandretea nu e punctul lui forte. Nu-i place sa iasa in oras, e depaaaarte de a fi spontan si 2 concedii afara pe an plus cateva petreceri cu eternii prieteni sunt maximul de distractie pe care mi-l ofera.
On the other hand, eu sunt si mai dusa: f instabila in ideii si comportament, extrem de impulsiva, pastrarea calmului in situatii dificile e utopie pt mine; cand mi se pune pata ( si nu am nevoie de mult pt asta), mi-e rusine si mie de ce scot pe gura. In fine...mi-e greu sa fiu obiectiva in a expune defectele mele sau ale lui...asa ca o sa va expun situatii...
La inceputul relatiei noastre, partea sexuala era ok...deh..ca la inceput. Apoi ne-am mutat impreuna si am inceput sa "prestam" mai rar: de 2 ori /sapt, 1 data /sapt, de 2 ori/luna, 1 data/luna, 1 data la 2-3 luni...Vara trecuta am fost fff stresata ca s-au despartit ai mei si vreo 2 luni am fost in stare de soc...Si de-atunci parca s-a rupt ceva.N-am mai facut dragoste de 7 luni...
Am avut o mie de discutii pe tema asta...am vrut sa plec de zeci de ori; am dat inapoi de fiecare data. Inainte aveam eu initiativa dar pt ca s-a intamplat sa ma respinga de cateva ori, acum pur si simplu mi-e groaza sa mai incerc. Din partea lui...nimic.
Explicatia lui e ca pur si simplu nu are chef de facut dragoste daca situatia dintre noi e tensionata; ca nu mai simte dorinta cand noi ne certam toata ziual; ca pt el sexul e pe ultimul loc, dupa iubire, armonie si respect.
Sa zicem ca ii dau dreptate. Ce nu inteleg insa e de ce nu are chef nici in perioadele cand totul e ok intre noi. Nu inteleg cum de nu reactioneaza atunci cand vede ca sunt si alti barbati care ma doresc. E mandru de mine, ca am un job platit peste medie, ca barbatii il privesc cu invidie atunci cand sunt la bratul lui...si ajungem acasa si ma saruta parinteste pe frunte inainte sa imi spuna noapte buna....
Stiu sigur ca nu ma insala...pur si simplu nu e genul.Am vorbit despre asta cu un prieten comun. Mi-a spus ca asa a fost el dintotdeauna, dinainte sa fie cu mine.Statea si cate 6 luni fara sex...
Eu inteleg ca omul are un libidou mai scazut dar ...cu mine cum ramane?Spuneti si voi...ce sa fac?Am uitat cum e sa fii dorita fizic, sa fii atinsa...o iau razna...Si mai sunt si hormonii astia care ma fac sa sar pe taximetrist/tipul de la ziare/instructorul de sala/colegul de birou...sau cine se mai afla prin apropiere.Stiti cum e sa ti se faca avansuri la birou/in bar/pe strada, sa fiarba hormonii in tine dar sa fii fata cuminte si sa ajungi acasa la unul care tot ce poate face el cu "masculinitatea lui" e sa te intrebe: "ce mancam in seara asta?".
Evident, problema se alfa undeva la nivel mental dar am obosit sa incerc s-o identific sau s-o rezolv.Prietena mea cea mai buna imi spune ca imi irosesc viata langa el, incearca sa ma convinga sa plec, sa ma mut singura,sa-mi traiesc viata...Nu am curajul sa o fac pt ca , in prostia mea, inca tin la el...

Jessica , barbatul te face sau nu fericita ? DA sau NU ?

Din cate observ , acest lucru ca trebuie sa tragi de el "pentru a ti cere drepturile" conteaza foarte mult asa ca de ce ai mai sta cu el daca nu ti ofera ceea ce iti doresti ? gandeste'te la tine !

Cu el ai vorbit direct( dar nu brutal pentru ca sincer imi pari o tipa dura verbal...o simpla impresie, poate nu e deloc asa) ti'a dat niste raspunsuri?

Dragostea cu partenerul de viata se face pentru ca se simte...nu este niciun drept si nicio obligatie...

Kary...m-ai citit...Sunt, intr-adevar, dura verbal si imi sare repede tandara.
CU toate astea, am incercat de multe ori sa discut direct si fara tipete cu el. Eplicatiile cu "nu pot pt ca situatia e tensionata" si "sexul e pe ultimul loc" mi le-a dat in momentele astea pt ca atunci cand tip si il amenint, se inchide in el si nu mai spune nimic.

Si da...dragoste faci pt ca asa simit...Evident...de ceva timp el nu o mai simte...

Eu cred ca, pur si simplu, nu va intelegeti stilurile de a iubi. El, probabil, are nevoie de mai multa tandrete din partea ta, in timp ce tu vrei ca el sa fie nebun de pasiune.E important sa stiti cum sa cereti aceste lucruri unul de la altul.
Vorbea, angeldust mai devreme de "cele 5 limbaje ale iubirii". Surprinzator, este o carte care te ajuta sa vezi in alta lumina persoana iubita.
Incearca s-o citesti si decide apoi care e strategia cea mai buna in cazul tau.
In plus, e necesar sa vorbesti deschis cu el, fara amenintari, fara istericale sau alte iesiri. Pur si simplu, ca de la suflet la suflet.
Ce vrea el, ce vrei tu. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Din punctul meu de vedere, meritati bataita amandoi. In loc sa va bucurati unul de calalalt, stati amandoi plini de frustrari. (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)

Jessica eu cred ca deja tu stii ca vrei sa'l parasesti dar nu poti...si acum aici iti cauti doar puterea sa rupi relatia.

Ai incercat totul din ceea ce spui, bine noi nu stim si partea lui in povestea asta, asa ca sincer eu una nu vad ce ai mai putea face...decat eventual sa mai astepti...dar atat timp cat nu esti fericita nu este bine pentru ca timpul nu'l poti recupera...

Ati incercat o pauza, o despartire temporara?

Am incercat sa plec...Mi-am cautat chiar si garsoniera de inchiriat...Nu am vorbit cu el cate 2 saptamani...
Si ...ne-am impacat si nimic...
Culmea e ca de fiecare data cand deschid discutia despre asta..tot el o face pe atinsul...Tot el e ala suparat...

e impotent si nu vrea sa ti spuna, pt ca din cate am citit ce ai spus asta e singura cauza daca zici ca nu te inseala (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)
asta daca ne ai spus tot si nu mai exista si alte motive pt care ar evita sa nu se atinga de tine.

E o chestie psihica la el si nu-i face placere sa vorbeasca despre asta, multi barbati vad orice inceput de discutie pe tema asta, cat ar fi delicat, ca un aratat cu degetul inspre el si tipat in gura mare "Impotentuleee!"

Nu cred ca e impotent...cand se intampla...se intampla...Si dimineata are erectie.

Cat despre alte motive din cauza carora ar putea sa evite sa ma atinga...ce ar putea fi?La ce te referi cand spui ca nu am spus tot? Nu inteleg!

Ca degeaba te plimbi tu in neglijeu roz de dantela daca toata ziua ii scoti ochii si tipi la el...(spun eu ca asa ceva nu se impaca, nu ca ai fi tu asa)