Da, asa e. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

E un fel de agent de vanzari, din cate am inteles eu, doar ca in ziua de astazi se practica tot mai mult nume pompoase ca mijloc de atractie.
Dar, sa revenim la subiect! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Bre leutzule, hai ca ma enervashi, da' rau de tot, fac precum o locomotiva cu aburi, io care mi-s calma calmissima de-obicei....
Deci, sa recapitulam...
I-am spus intr-adevar ca exista viata dupa divort. Iti vorbeste cineva in cunostinta de cauza.
La intalnire, am incercat totusi sa indulcesc sfatul asta (ma rog, e o sugestie mai degraba) dar chiar Patricika mi-a spus ca lucrurile erau destul de inaintate , din nou, legally speaking. Mai mult nu spun, ca nu-i treaba mea.

"daca vrei divort cu viata dupa, pleaca din relatie atunci cand esti fericita" - Atunci ce rost mai are divortul in sine ? (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

"orice copil te va acuza pe tine ca nu are tata pana la urma" Asta ce mai e ? Copilul isi invinovateste mama care divorteaza de tata ...O noua axioma, universal valabila, de care n-am aflat eu pana acum ?

"nici un barbat nu este mama ranitilor sa te aline pe tine, toti cerem un pret in sentimente si rabdare de la partenera, pret pe care tu nu l-ai putea oferi pentru ca nu ai "rezervoarele" pline " - Acelasi lucru il cerem, dragutzule si noi de la barbati, in egala masura si anume: sentimente reale si rabdare de la partener. Chit ca ne spune "femei", pana la urma tot oameni suntem, asta e, n-ai ce sa-i faci....De ce nevoia voastra (a barbatilor) de sentimente, rabdare, intelegere etc. ar fi justificat mai mare decat a noastra ?

"pentru ca daca se intelegeau atunci poate acum ar putea avea si ea de exemplu o slujba mai buna (datorita relatiilor tatalui)" - deci sa-nteleg ca slujbele "bune" tot asa se obtin si-n ziua de azi, now and forever, altfel ...no chance. Stiam ca proverbul cu pricina suna ceva de genul: " N-ai carte, n-ai parte !", nu " N-ai tata cu relatii dispus sa te ajute, n-ai parte " .Am aflat ceva nou, care ma deprima cumplit, dar, ce sa-i faci, mergem mai departe, ca-n reclama cu JW


Restul afirmatiilor le-as mai comenta, da' sincera sa fiu, nu prea mai am chef.
Deci, ca sa fac si-un rezumat , draga Patricika, in opinia lui Leo, daca divorterzi, esti dead & burried.

Zen tizo zen (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)
Noi ne-am obisnuit deja cu leutzul si ideile lui radicale care probabil pt el au aplicabilitate dar pt 99% din populatie nu bash (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)
Oricum sunt sigura ca patricika stie sa discearna intre sfaturi si o sa le aleaga pe cele care i se par pertinente in cazul ei. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

asta spuneam si eu: divortul nu se justifica. un studiu facut in america a indentificat ca doar 40% din relatiile de dupa un divort pot rezista. datorita fanatismului si conservatorismului rau inteles al populatiei de aici eu cred ca procentul coboara periculos sub 30%. acum nu zic, fiecare este liber sa isi joace cartile la sanse mari sau mici.



ca sa ceri trebuie sa ai ce sa oferi. dupa un esec "rezervoarele" sufletului sunt goale. de unde e nici dumnezeu nu cere dar nici nu primeste. asa ca in loc sa fii punct de sprijin pentru altul incerci sa iti gasesti tu punct de sprijin in el. de multe ori duce dinnou la ruptura. niciodata nu ai atata rabdare ca prima data.


pai acum nu stiu pe unde ai trait tu, dar ca tanar (deci fara un background solid) abia iesit de pe bancile facultatii nu prea ai cautare mai ales cand provii din familie dezbinata. oamenii sunt la fel ca animalele, daca pot sa te muste o fac. iti spun din propria experienta ca daca nu ai relatii sa te lansezi poti sa ai carte fara parte ca nu conteaza cat stii ci cata experienta ai (nici acum nu stiu in ce, ca nu mi-a explicat nici un patron, dar nu e timpul pierdut).
a...uite tocmai azi ii spunea cineva din conducere ca daca nu se inscrie la x sindicat poate sa nu mai vina la serviciu. avand in vedere ca ea trebuie sa mai tina si familia alaturi de maica-sa trebuie sa se adapteze. daca mie imi spunea cineva asa ceva zbura in prima sala de judecata inregistrat si cu tot tacamul. faptul ca am parintii uniti ma face independent financiar fata de restul lumii si in plus imi aduce si imagine: sunt fiul lui x si y si nu al ioanei de la patru. ce vad pe ea imi spuneam si tatal meu care la fel a crescut fara tata. ceea ce imi confirma ca daca oamenii nu te lovesc insemna ca nu pot sa o faca, nu ca nu au intentie.

asa ca... daca vrei sa ucizi un copil inca de cand il faci, divorteaza! o sa il ajuti cand o sa vrea si el o slujba mai bine platita, cand o sa aiba pe la facultate probleme cu un profesor, cand o sa vrea si el un mobil sau o masina ca ale celor care au parinti sa se zbata, cand ceilalti numai datorita faptului ca nu are 2 parinti o sa il considere needucat etc.

ca sa vorbim si de aspectul financiar intr-o regiune ca a mea unde costa facturile intre 1000 si 1400 lei lunar, trebuie sa fii cel putin directoare ca sa iti permiti sa divortezi si totodata sa si ii oferi o viata decenta.

un ultim argument: nimic din ce ai in plus in lumea asta nu strica, ci te face mai puternic. a avea 2 parinti nu te face mai slab decat o persoana care are unul sigur.



si inca ceva... intr-o lume a barbatilor femeile sunt ascultate de ei doar la tinerete cand este joaca asta cu hormonii. oamenii maturi vor baga in seama o femeie doar cand e amanta sau cand are protectie din partea unui alt barbat. asa ca o femeie care trage dupa ea un copil e victima sigura pentru ca toti o trateaza cu indiferenta. chiar si sefii pentru ca stiu ca are nevoie de serviciu ca sa isi creasca copilul.

Leo, in primul rand, judeci oamenii mult prea usor. Probabil varsta iti permite lucrul asta, cand vei trece prin mai multe, vei vedea altfel lucrurile, iti vei da seama ca fiecare om ia deciziile asa cum crede ca este mai bine pentru el, iar daca greseste, isi va asuma consecintele de unul singur.
In al 2-lea rand, ma surprind prejudecatile tale si stigmatizarea femeilor in general (ca sa nu spun misoginism), dar mai ales a celor divortate. pentru un barbat tanar, ai mult prea multe idei preconcepute. Sau, probabil ca esti mai indraznet si le spui pe fata. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
Iti dau dreptate in unele puncte, si anume, daca nu te analizezi bine dupa ce inchei o relatie, si nu-ti dai timp sa treci peste ce a fost cu adevarat, vei intra cu frustrarile acumulate din prima si in urmatoarea. Asta este si motivul pentru care doar 40% din relatiile dupa o casnicie esuata reusesc sa fie fericite.
Acum, eu nu cred ca un copil te judeca pentru ca ai ales sa-l cresti singura, ai sanse poate mai mari sa te judece daca stai intr-o relatie de 2 bani, fara urma de iubire. Cat despre partea materiala, am mai spus pe-aici, nu inseamna totul. Si e adevarat ca au o perioada mai dificila, la adolescenta copiii, cand isi doresc si ei haine de firma, celulare ultimul racnet si mai stiu eu ce vad pe la colegi. Dar pot fi facuti sa inteleaga ca nu e de unde, cu diplomatie, dragoste si comunicare (bine, asta trebuie sa fie un ongoing process, nu ne trezim ca vrem sa incepem sa comunicam cu ei doar atunci). Si apoi, in cazul patricikai, ce fel de tata vezi tu pentru copilul asta? Un tata care-l ignora, un tata pe care desi il vede in casa copilul, nu-l cunoaste si il ignora la randul lui. Daca tu crezi ca asta e o familie in regula... eu nu mai am ce sa spun.
Este destul de trist ca omul asta a conceput un copil si mai departe nu-si asuma responsabilitatile care ar fi normal sa si le asume, dar va avea grija patricika sa-i ofere copilului atat cat poate, sa simta cat mai putin lipsa tatalui. Nu spun ca e situatia ideala, dar o femeie este mult mai puternica decat crezi tu, si voi barbatii, in general. Crede-ma, am vazut femei in situatii disperate, cu copii dupa ele, si au reusit prin forte proprii, multa munca si lupta, sa iasa la liman si sa le fie mult mai bine asa, chiar daca unele au ramas fara un "barbat" langa ele.

This post has been edited by pescarush: Jun 5 2008, 03:11 AM

draga Leo, te inteleg perfect,pt ca vb din punctul de vdere a unui barbat (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .Copilul meu nu o sa aiba de ce sa imi reproseze faptul ca nu am stat alaturi de tatal lui in cazul in care acel barbat care ar trebui sa fie un exemplu isi loveste sotia , o inseala si altele.daca as fi avut un minim de spijin din partea lui as fi produs in jur de 6000 ron pe luna cu un minim de investie si nu ca directoare mai stiu eu pe unde si fara nici un fel de compromis.as fi fost propriul meu stapan ,mi-as fi facut programul dupa bunul plac al inimii.nu s-a putut cu el, dar i-am demonstrat ca pot sa fac asta si singura desi mai greu .
Copilul acesta nu a fost planificat,s-a intamplat sa fie ,iar eu nu as fi in stare sa "omor" un copil indiferent de situatie iar noi femeile ,atunci cand avem un copil dupa noi facem poate mai multe decat am fi facut daca eram o familie in toata regula,ca sa ii oferim orice ,de la tel,la haine si altele.
A, inca ceva ,am "rezervoarele" foarte pline si chiar nu am sa caut sprijin in bratele niciunui barbat,dar nici nu am sa mai accept multe.

Draga patricika!Cam trist e ceea ce ti se intampla...Ar fi minunat daca ai gasi sprijinul necesar in el , sa fii protejata si iubita...,dar daca acest lucru nu se intampla.....
Incearca sa mai ai o discutie cu el , sa-i explici lucrurile din puncrul tau de vedere, poate daca a ramas macar un pic din dragostea lui pentru tine isi revine din aceasta "nebunie ireala", incearca sa-l faci sa inteleaga faptul ca nu traieste de fapt cu adevarat, ci numai cu iluzii virtuale si ca la un moment dat cu certitudine va ramane singur...
Parerea mea este ca daca nu ajugeti la un acord comun in cateva zile,nu mai are rost sa stai langa el...Ar fi bine sa calci peste jena sa stai la ai tai pentru un timp..
Dar ma bucur ca esti destul de puternica , mai ales dat fiind faptul ca esti intr-o situatie mai delicata(bebe (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) )
Fii tare!!! (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

desigur ca nu iti va reprosa ca nu ai stat alaturi de el. iti va reprosa ca nu ai fost in stare sa deschizi bine ochii asa cum face prietena mea cu maica-sa.



poate ca ii judec usor dar eu imi asum responsabilitatile in toate cazurile. din punctul meu de vedere divortul nu se justifica. divortul este o metoda de a spune "am fost cu tine cand ne-a fost bine, acum ma retrag, de ce sa pierd eu?".
daca un om este responsabil lupta sau isi asuma greseala si pedeapsa aferenta. eu nu vad viata in felul in care atunci cand sotia are o problema ii intorc spatele si imi iau bagajele cum fac cu prietenele acum. presupun ca femeia care imi va fi sotie are alt statut decat relatiile din prezent. Loialitatea inseamna sa refaci legaturile si nu sa fugi mancand pamantul. ori intri in ceva ori te dai la o parte, dar o data intrat iti asumi urmarile.

asta ca sa nu mai spun ca in conditiile in care se traieste in tara asta nu ajung doi parinti sa creasca un copil. mi-e groaza numai cand vad pretul la scutece si imi dau seama ca pe viitor voi avea si eu copil. la fel mi-e groaza ca in bucuresti trebuiau pana in prezent sa se construiasca 100 de gradinite de stat si s-a facut doar una. deci parintii sunt obligati sa plateasca gradinitelor particulare sumele alea imense. si scapa doar cu atat in cazul in care are cine sa ii ajute dupa program ca altfel costa si bona. imi spui cum poate o singura femeie/un singur barbat sa creasca un copil in cazul in care are un salariu mediu pe economie? cum are sa il imbrace? cum are cu ce sa il hraneasca? din punctul meu de vedere discutam doar discutii aici. ai facut un bilant de venituri si cheltuieli al unei familii cu 1 copil de 4 ani? a apropo....o sa ii explici ca nu poti sa ii iei jucaria care a vazut-o la un prieten pentru ca nu e de unde? jenant! copilul meu nu va primi un raspuns ca asta, voi avea grija eu de asta.


si pescarush....poate ca unii considera ca a supravietui inseamna a trai. Altii, printre care si eu, sunt de parere ca a trai presupune a te bucura de viata. nu vad nici o onoare in a te asigura ca fiul/fiica ta doar supravietuieste.

Nu imi vine sa cred de ce citesc. Iti respect opiniile dar ai stat sa te gandesti si la faptul ca nu poti sta intr-o relatie distructiva, oricat de mult ai vrea sa-ti respecti juramintele atunci cand esti singurul care lupta pentru ca relatia respectiva sa mearga? Normal ca te retragi la un moment dat, cand simti ca ai facut totul, pentru ca avem spirit de autoconservare si nu se rezolva totul doar pentru ca asa vrei si pentru ca esti dispus sa suferi "pedeapsa".
In ceea ce priveste copilul, eu zic ca mai bine cu un parinte care are grija de el si ii ofera atentie deplina, decat cu doi parinti distrusi afectiv, psihic, moral, si cum vrei tu din cauza problemelor dintre ei care bineinteles ca il afecteaza din plin pe copil. Cred ca un copil poate fi bine crescut si la propriu si la figurat si fara sa aiba ultimele jucarii de pe piata, desi cine nu-si doreste sa ii ofere totul? Si oricum banii sunt ultimul motiv pentru care ar trebui sa stea in casnicia asta (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif) . Uite ca ai reusit sa ma faci sa ma agit prin fata calculatorului (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) . Ma opresc aici, fara sa mai dau exemple ca sa nu te plictisesc. (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)