Inima vrajita Romain Rolland.

Literatura romana: cu precadere scrierile postmoderne, de departe tronanad Mircea Cartarescu, proza: fie Orbitor, Nostalgia, Travesti sunt de un farmec mirobolant exceptional, de o atractie irezistibila, un fir narativ scindat care te taraie prin cele mai absconse arcane ale subconstientului, te agata in mreje prin zone imunde ale organicului, explorari thanatice, zvarcoliri livresti atat de intense care te umplu de efluvii ale sevei orgasmatice intelectuale. Lectura unui text cartarescian e atat de intensa ca iti poti simti creierul tentacular intinzandu-se meduzeic peste valul fantasmatic al ochilor. E o lectura opulenta de un manierism lingvistic care te uimeste prin colocatiile inedite, prin fantezie, printr-o anamneza enciclopedica a unui om de subterana, o fiinta care resimte viata intr-un fel monstruos, gigantic, apocaliptic, profet prin halucinoza, instigand la o excitatie intelectuala gregara, colectiva. Proza lui este de un fantasmagoric prozaic, implantat adanc in osia rotativa, ciclica a umanitatii, explorata de la viziunea magnoscopica de gandaci albi manipulandu-si soarta, pana la inervarea charismatica a nervului grimasei pe o fata adncita in organic.
BUn, sunt multe alte scrieri postmoderne care necesita atentie iar o postare pe forum nu ajunge pentru a le explicita: de exemplu, citesc acum Ruxandra Cesereanu- Tricephalos- e o carte care ar incanta pe multi in masura in care practici o lectura avizata, fara o neaparata prealabila cunoastere biografica a scriitoarei contemporane clujene.
Din literatura internationala, inclin, din deformatie profesionala, spre literatura postmoderna engleza si americana. E dificil de aprehendat dar it's worth a try. Poate fi grava, grotesca, complexa, caleidoscopica. Trebuie oricum sa te inarmezi cu rabdare si sa mentii pulsul unei lecturi avizate datorita perpetuelor intruziuni livresti, senzatiei de palimpsest, adica de rescriere ludica, parodie si pastisa, a erijarii intelectuale intr-o stanta textuala perfida care iti intinde curse  si capcane peste tot in text.
Nu are sens sa devin gofrata intr-un gen de literatura ca intr-o camasa de forta din care multi nu si-ar gasi iesirea. In schimb daca cineva este interesat(a) de lecturi aventuroase, pentru care se simte avizat, nu ezitati sa-mi cereti sfatul.
Inchei aceasta peroratie de filosof ofticos in sperata ca instigarea la lectura si perpetuarea acestei specii intelectuale pe cale de disparitie se va mai manifesta inca fructuos in foaierul cititorilor.

Cap-coada mi-a placut John Fowles.