O tipa cu o relatie la distanta este vulnerabila. Este mult mai usor de sedus. Ochii care nu se vad se uita (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Ma refer la o relatie la distanta in care cei 2 sunt in tari diferite, cu luni de zile pauza intre intalniri.

In esenta strategia este de a ignora pur si simplu care are o relatie la distanta si de a-ti face jocul normal.

Iar daca ea aduce in discutie relatia ei atunci tu trebuie sa o iei in gluma, sa o ironizezi fin si sa ii sugerezi sa traiasca clipa caci... ce e in mana nu e minciuna, mai ales cand stii ca si ea te place.

Sunt pe aici femei care au fost in ipostaza asta ?(au renuntat la relatia la distanta in favoarea a ceva concret) Opinii ? Sfaturi ? (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

wsw (IMG:style_emoticons/default/welcome.gif)

Cam incalcit ai prezentat situatia. (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif)
Eu cunosc cazuri in care s-au destramat chiar casnicii din cauza distantei, ea si-a gasit pe altcineva si acel altcineva era interesat de o legatura serioasa.
La fel cunosc si cazuri in care relatiile au supravietuit distantei.
Dar mi se pare ceva nociv cand unul dintre parteneri ii spune celuilalt ca are acolo pe cineva. Inceputul sfarsitului? (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

Si eu am supravietuit 3 luni. Si as fi rezistat si un an. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
Depinde foarte mult de cum sunt "construiti" cei 2 parteneri.

Wsw, femeia care îşi iubeşte partenerul nu se lasă sedusă nici dacă el este în Patagonia, iar cel cu aere de seducător este Făt-Frumos varianta updgradată.
Să fiu bărbat, nu aş încerca să-mi adjudec o femeie care se lasă sedusă uşor. Nici măcar pentru o unică tăvăleală. Există profesioniste pentru asta şi măcar acolo aş şti pentru ce plătesc. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Fiindcă ar trebui să fiu genul care plăteşte pentru sex dacă aş încerca să seduc femeia altcuiva doar aşa, de amorul artei. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Pardon, de trăirea clipei.

Cunosc un caz : ea are o relatie la foarte mare distanta, se vad din an in pasti. Ea si-a facut aici o alta relatie, ii place tipul cel nou dar inca nu e dispusa sa renunte la cel vechi, e singurul pe care il vede drept viitor barbat, cu care ar vrea sa isi intemeieze o familie etc. In concluzie joaca la doua capete. Cel de aici stie ca a terminat-o cu relatia veche si e inamorat lulea. Ea...asteapta sa vada ce se mai intampla. Eu imi pariez toti banii ca pana la urma o sa ramana cu cel de peste mari si tzari si celalalt o sa isi ia o mare tzeapa (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
Dar asta e, mai trebuie sa si risti (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Eu si-al meu am trait 3 ani despartiti, mai precis primii 3, in vremile trecute, cand pe mine m-a trimis partidul si guvernul la post tocmai unde si-a-ntarcat dracu iapa (nu eram tocmai in tari straine, dar era ca si cum...)
Cand am ajuns acolo, intr-un - efectiv - fund de lume, pe nu trecea nici trenul, eram maritata fix de o saptamana. Eu am ramas, el a trebuit sa plece. Cel mai des ne vedeam la o luna, cel mai rar la 3. Si totusi, nici prin cap nu mi-a trecut ca de-aici ar putea sa ni se traga sfarsitul.
Am innebunit unul fara celalalt. Nu pot sa va spun cum ma simteam sambata pe seara, asa, dupa serviciu, cand stiam ca nu pot pleca nicaieri de acolo (singurul autobuz, care oricum nu circula duminica, era la 4.30 dimineata, si m-ar fi dus taman in cealalta parte; altminteri, ca sa ajung la un alt mijloc de transport, spre casa, trebuia sa bat cu pasul 8 km si de acolo, daca aveam noroc, prindeam un alt autobuz, daca nu -nu, c-asa era povestea pe vremurile acelea).
Nu mi-am facut nici o clipa probleme din pricina distantei, ci a lipsei de vesti: chiar si telegramele faceau 2 zile pana in satul acela; scrisorile n-aveau nici o sansa sa faca mai putin de 2 saptamani, iar singurul telefon, cel de la CAP, era de-ala cu manivela, de pe vremea lui strabunicu-miu, racneai de-ti explodau bojocii in el si tot nu te puteai intelege cu celalalt.
Pot sa spun cu mana pe inima: distanta nu conteaza, timpul nu conteaza. Eu am stiut exact pe cine mi-am luat pe langa casa, si el la fel. Nu ma indoiesc de el cum nu ma indoiesc de mine. Ala are dreptate: depinde cum sunt construiti cei doi. Daca n-au ochi pentru restul lumii e de bine.

Fetelor, eu sunt intr-o astfel de situatie din mai 2006, adica sotul meu a fost mutat cu serviciul la Buc si nu prea mai sunt sanse sa vina inapoi, iar eu am ramas cu casa, fiul si serviciul aici...a fost cam nasol la inceput, fiindca era vara, ziua lunga, eu cu chef de plimbare...alea, alea....in fine, ne-am adaptat situatiei, dar nu-i usor deloc pt nici unul. Eu m-am apucat de sport, sa-mi mai umplu timpul liber si e bine asa, plus ca programul meu de lucru este 09:00 - 18:00 si-n concluzie imi cam trece ziua la office, dar problema e ca m-am obisnuit singura, cu tabieturi noi, iar cand vine sotul meu in weekend-ri acasa, sunt f nervoasa si cu chef de harta fiindca mi-i se da programul cu care m-am obisnuit de ceva vreme peste cap...da-i si fa mancare, spala rufe murdare, calca camasi contra cronometru, etc....nu stiu, incerc sa fiu pisicoasa si vesela, ca doar sunt o fire vesela de obicei, dar situatia asta ma depaseste...si simt ca se schimba ceva treptat, treptat, fara sa vreau...imi caut un job in Buc, in ideea ne a ne muta definitiv acolo, dar deocamdata n-am gasit nimic care sa prezinte importanta. Si a inceput sa-mi placa singura acasa...
Am vorbit cu sotul meu despre colegii lui, mutati acolo mai de mult, cu 2-4 ani inaintea lui, sunt intradevar probleme serioase in toate familiile aflate in situatia asta, sincer...in I rand ca nu mai sunt nici unul la prima tinerete, sunt toti in jur de 35-50ani, sotiile nu se descurca singure sau au probleme de sanatate si nu pot face fata problemelor cotidiene...e nasoala treaba...nu mai spun de sex...
Trebuie sa fie dorinta de ambele parti pt mentinerea relatiei, ca altfel no way....vorba aceea, ochii care nu se vad, se uita...

si eu am o relatie la distanta,dar nu e peste mari si tari,este la vreo 600 de km.ne vedem la 2-3saptamani,uneori insa trece si 1 luna jumatate.este destul de greu pentru ca simti nevoia sa il tii in brate,sa il poti saruta,sa ii fii alaturi.
eu cred ca daca exista dragoste,atunci se poate rezista oricat de greu ar fi.eu una nu pot lasa alt barbat sa se apropie de mine,cand stiu ca iubesc si ca sunt iubita...

Eu din mesajul lui Wsw nu inteleg ceva: de ce ar vrea cineva sa cucereasca o femeie implicata intr-o relatie? Orice fel de relatie... De ce sa se lege la cap? Doar de dragul sportului? Sa isi dovedeasca lui sau lumii ca poate? Ca asa da senzatia mesajul. Suna a..."lectie": "Cum seducem o femeie implicata intr-o relatie? - ghid practic"


Ma rog, fiecare cu hobby-urile lui (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

hmmm...complicata tema ta..
p.s. si aici dau de tine (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif)