odata imi spunea cineva, ceva de genul "cand femeia sta prea mult are timp sa se gandeasca la toate tampeniile. nu o lasa sa stea. aminteste-i ca are ceva de facut in momentul ala. varsa ceva din greseala ca sa curete". la vremea respectiva nu am luat in seama sfatul, insa dupa mai multi ani, cand am avut timp sa experimentez si am avut si persoana perfecta pentru astfel de experimente am vazut ca se proba. venind seara obosita acasa nu ii mai ardea sa se mai intalneasca cu altii.
la barbati este mai complicat...dar cred ca trebuie sa obtii controlul tuturor resurselor lui. sa nu ii lasi resurse cu care ar putea sa o invite pe alta in oras. asta daca e un barbat obisnuit. daca este unul care arata atat de bine incat sa ii plateasca ele masa la restaurant e mai greu, pt ca presupun ca nu e nici fidel in cazul ala. oricum asta este o parere si sunt constient ca nu este cea mai buna practica. dar cred ca in anumite cazuri merge daca este aplicata cu masura.

Hahahaha....deci asta e secretul fericirii in cuplu? Toaca-i banii sa nu mai aiba cu ce sa scoata femeile in oras si in cazul barbatilor...pune-o sa isi ia doua joburi sa nu mai aiba timp de prostii (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Yeah right...dc ar fi asa simplu....

nu este nici pe departe un secret. este o metoda. este bine sa se evite astfel de situatii de criza pentru ca nu prea se reface legatura.

si ea paote sa isi gaseasca un iubit in firma
iar el nu aduce toti banii in casa (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

am spus ca nu este cea mai fericita practica dar poate sa mearga. depinde de oameni

Hai sa va spun si parerea mea. Angelu' sunt de acord cu tine, atunci cand vine vorba de amanta. I-am zis alui meu: sa am 10 copii de gat, cum am aflat de vreun calcat stramb, plec...nu conteaza ca dorm cu ei in strada. El mi-a dat o replica haioasa: ca dac-ar fi sa se indoiasca de fidelitatea vreunuia dintre noi peste ani, infidela as fi eu....la care eu am raspuns frumos: ok, lasa-ma pe mine sa am grija de fidelitatea mea.
Chestia cu bautura nu prea o inghit deloc, pentru c-am ramas cu niste amintiri nu prea placute din copilarie, de la bunici. Asa ca..unul din criteriile de care am tinut seama cand mi-am ales jumatatea, a fost si cat de bine gestioneaza consumul de alcool. Pur si simplu, nu pot trece peste acest amanunt.
O alta situatie cu care ne-am confruntat a fost desfasurarea treburilor gospodaresti si care-ti consuma ceva energie. Eu sunt f ordonata, chiar bolnava in acest sens, iar el super dezordonat, nu-l deranjeaza nimic. La inceput am facut reguli, pe care doar eu le respectam. A trecut ceva vreme pana mi-a spus ca nu poate trai dupa reguli. Asa ca...l-am lasat in pace....situatia s-a imbunatatit un pic. Inca mai am de lucru la acest capitol.
Si la capitolul comunicare, mai sunt lacune. Desi fac pe psihologul cu multi prieteni si prietene, cu el nu prea tine. Chiar ma distreaza acest lucru, dar am rabdare.
Cert e ca daca as trage o linie, sunt foarte multumita de casnicia mea. Ma uit in jur si ma ingrozesc de ce li se intampla cunostintelor.

Nu spuneam sa stai cu cineva cu care nu te mai intelegi de dragul copiilor, dar nu cred ca atunci cand mai este un sufletel la mijloc si cand tu ai 2-3 datorii la banca si iti mai ramane un rahat din salariu (scuzati expresia), iti mai vine atat de usor sa iti faci bagajele si sa fugi!

Poate gresesc, dar voi nu ati observat in jurul vostru ca o femeie cu cat inainteaza in varsta cu atat iarta mai usor si e dispusa sa faca mai multe compromisuri?

Cat despre gestionarea crizelor, mama mi-a spus asa odata: "oricat v-ati certa pe timpul zilei, niciodata sa nu va culcati suparati!". Altfel, chiar mi-ar fi greu sa dau sfaturi, fiindca depinde de criza, de persoanele implicate si de multi alti factori!

eu zic ca si daca nu are banii si ii sta in caracter sa insele isi gaseste una care nu are pretenti si nu e materialista, singura varianta ar ramane sa aibe 2 joburi dar nici acolo nu e sigur daca asta ii este firea tot gaseste o portita de scapare,

am invatat cu timpul sa cred ca nu toti barbatii sunt chiar la fel chiar daca odata ii bagam in aceiasi oala.

pe mine ma socheaza faptul ca la inceput totul e roz iar peste 10, 20 de ani nu se mai inteleg deloc, eu cunosc familii care stau pt ca nu au curaj sa divorteze, pt ca le este frica de partaj, pt banii, pt copii ce o sa zica lumea cine o se mai casatoareasca cu fetele noastre daca au parintii divortati ( aici asa spuneau parintii mei) , ma rog eu una nu as vrea o casnicie ca si a a lor, nu au fost batai, bautura sau alte chestii pur si simplu certurile zilnice (unul era prea cheltuitor celalatt prea strangator) m au marcat in sensul ca si acuma ma gandesc daca ajung si eu peste 20 de ani la fel.

eu am observat ca certurile marunte distrug casnicia lent dar sigur iar rezolvarea ar fi compromisul facut atat de o parte cat si de alta, iar daca partenerul este incapatanat sa avem noi macar curajul sa lasam de la noi ca sa pretindem mai incolo, eu cred in "trebuie sa dai ca sa primesti" iar daca tot dai si nu primesti nimic atunci e inutil sa mai continuam.

chiar daca nu suntem casatoriti, eu si partenera mea avem reguli bine stabilite in cuplu. lipseste cu desavarsire cea de "sa nu inseli". e inutila. insa cand e vorba de certuri am convenit ca unul sa tipe iar celalalt sa asculte si sa se gandeasca la cum poate fi depasita faza asta. cand unul isi exprima problemele celalalt le poate auzi. daca amandoi tipa nu le asculta nimeni problemele si deci nu se ajunge la un consens.



si pentru ce altceva ar accepta o femeie matura sa fie amanta, daca nu castiga ceva? poate sa gaseasca una pana la 23 - 24 de ani.

noi ne certam ce ne certam, de regula pe probleme "existentiale" de genul pro/contra prostitutiei, pro/contra emigrarii.....politica..... prostii d-astea... dar la un moment dat ne bufneste rasul (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif) si uitam de tot. avem si chestii mai importante, cum ar fi gestionarea veniturilor, sau parintii, o problema de la munca, sau faptul ca din cauza mea intarziem mereu, dar si pe tema asta nu ne putem certa prea mult.

pentru cazuri extreme, cand unul din noi se lasa dus de val si se enerveaza peste masura, avem un cartonash roshu (IMG:style_emoticons/default/fluierat.gif) pe care-l scoatem ca la fotbal - normal ca te bufneste rasul, nu? oricat ai fi de inversunat...

iar pentru cazurile in care simtim monotonie, sau oaresce tensiune sau plictiseala, o taiem pe undeva doar noi 2 (IMG:style_emoticons/default/valea.gif) , eventual intr-un loc in care avem amintiri placute (IMG:style_emoticons/default/pupicei.gif)