Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[Cleo]

Un bob zabava...pls! Poate se va intimpla chiar in seara asta...

ok ok
da' sa fie numai un bob nu doo trei
da? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

buna ziua ai dat belea ti-ai capatat (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

(IMG:style_emoticons/default/pupaceala.gif)

[fleurdelis]

Bine...hai ca nu ma-ndur sa va las asa...dar va avertizez ca e poveste lunga si o sa dureze!

Cu inima frinta am ajuns la Tel-Aviv proaspat recasatorita. El statea intr-un bloc cu 5 etaje si liftul nu functiona, asa ca eram nevoiti sa urcam pe scari cu valizele...il vad eu pe el ca se cam codeste dar eu curajoasa din fire insfac una din valize si o iau voiniceste pe scari in sus...am ajuns, am descuiat usa am intrat si m-am pus pe asteptat...intr-un sfirsit apare si el bosunflat ca nu m-am intors sa-l ajut. Ce sa mai spun...era prima data cind intram in casa omului, asa ca am tacut si m-am facut ca ploua. Inca de a doua zi am aranjat cu actele pe care le-am primit imediat...buletin, carnet de emigrant, cursuri de ebraica...programul meu era asa: dimineata la 7 plecam la scoala Maier unde invatam ebraica 6 ore, dupaamiaza imi gasisem de lucru tot intr-o gospodarie unde calcam rufe si gateam alte 6 ore, ajungeam acasa seara tarziu cind el pleca la lucru, era paznic de noapte, pentru ca acolo nu a mai avut succes cu circul. Ne vedeam doar simbata si dumineca si nici nu era nevoie de mai mult, asa au trecut cam 6-7 luni in liniste si pace pina cind tot vazind el ca mie mi se ingroasa contul in banca imi propune sa facem cont comun. (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) ii repet inca odata ca scopul meu este sa-mi cumpar casa mea si sa-mi aduc copilul in Israel...si nu sa cheltuim in comun dar ii propun ca o varianta la contul comun sa cumparam apartamentul in care stateam...pentru ca era inchiriat de la stat si eu aveam acum dreptul la un imprumut foarte convenabil ca nou venit in tara. Propunerea mea i s-a parut fair-play si a fost de acord dar problema cea mare era ca el fusese insurat si asta stiam...ce nu stiam eu insa era ca acum aveam de-a face cu cel mai mare fraier pe care l-am intilnit vre-odata...si cel mai crunt lucru descoperit a fost asemanarea mea izbitoare cu fosta lui nevasta, care l-a parasit si a fugit cu un indian in Ungaria...lasindu-l cu un copil, care dupa ce l-a crescut pina la 18 ani a plecat si el dupa maica-sa in Ungaria...si acum nu mai dadeau nici un semn de viata. Intr-un fel imi era mila de el dar nu ma impacam deloc cu ideia ca el m-a luat de nevasta in dorul fostei si nici nu puteam sa joc rolul alteia. Asa ca dragostea lui mare de care
eram eu convinsa la inceput s-a dovedit a fi nu pentru mine. Ok. imi zic nu-i nimic o sa ies eu cumva si din asta! Acum insa daca e de acord sa facem ceva impreuna de ce nu?
Am inceput noi sa facem sapaturi sa vedem ce formalitati trebuie sa indeplinim pentru a cumpara apartamentul...si cind ne ducem la AMIDAR surpriza...apartamentul era pe numele fostei neveste care nu mai daduse prin tara de 10 ani..dar ii fusese atribuit ei la procesul de divort impreuna cu copilul. Toate bune si frumoase insa pentru ea dragostea pentru indian fusese mai puternica si a hotarit sa-si vinda drepturile astea pentru suma de 10000$ tatalui. Si el fraierul i-a dat banii si a ramas in apartament dar nu s-a dus cu ea sa rezolve problema si in acte...in consecinta nu ii raminea decit sa o sune in Ungaria si sa-i ceara semnatura pentru renuntarea la dreptul asupra apartamentului...

Intre timp in RO fostul meu sot s-a recasatorit si atunci m-am sfatut cu mama cum sa facem sa-l determinam sa dea semnatura ca sa-mi scot copilul. I-a spus ca acum este bolnava si trebuie sa se interneze in spital si nu mai poate sa tina copilul pe de alta parte am renuntat la pensia de intretinere si pe deasupra i-am daruit si 5000$ si in sfarsit am obtinut mult dorita semnatura.

Acum asteptam alta semnatura...insa nu era problema mea si nu depindeam de acea semnatura...problema era ca eram maritata cu un om care statea in casa fostei neveste si intuitia mea imi spunea ca desi nu era prezenta fizic acolo ea era stapina si bintuia peste tot mai ales prin inima si capul lui...nu hotarit lucru copilul meu nu avea ce cauta aici...in casa asta...atmosfera incepuse sa fie destul de apasatoare si imi framinam mintea cu planuri de evadare din situatia asta, cind ne-am trezit cu fiu-so la usa...venise din Ungaria dar nu cu mult asteptata semnatura...

[jolie]

vai de mine..ce lucruri complicate.....astept continuarea...

[fleurdelis]

jolie, viata e complicata dar e frumoasa, doar ca trebuie sa stim sa facem slalom printre valuri...si eu am fost nevoita sa invat asta foarte bine ca altfel eram demult sub valuri...

[pescarush]

fleurdelis, acum nu mai pot dormi, de grija a ce va urma.
ai un talent deosebit in a povesti, iar viata ta e intr-adevar o poveste trista, dar si foarte interesanta.
abia astept sa te citesc si maine.
ma duc acum (IMG:style_emoticons/default/yawn.gif) ca e tarziu, dar sper ca te gasesc pe-aici cu continuarea maine.
(IMG:style_emoticons/default/iloveelady.gif)

[katy87]

Buna! scrii superb,se vede k ai inclinatii spre scris,te-ai mai ales cu inca o fana.astept cu nerabdare continuarea (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

[Master of Norule...]

Trista mi s-a parut si mie povestea dar te-ai descurcat bine.Dupa cum scrii mi se pare ca timpul a fost foarte compact in viata ta si asta te-a determinat sa fii extrem de matura zic eu nu stiu daca se potriveste. Sper ca mai apoi in poveste o sa vina si vremuri mai limpezi si ca esti fericita macar jumate pe cat ti-a fost de greu. Pt. mine cel mai greu mi s-a parut ca ai stat departe de copil.
Asteptam fila urmatoare. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Bacardi_Girl]

Fleurdelis iti urez si eu "bine ai venit" pentru ca nu am facut-o inca si iti daruiesc un buchet de (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif) Sunt convinsa ca ce ai trait tu te-a facut sa te cunosti mai bine, sa-ti stii limitele si mai sunt convinsa ca povestea ta de viata este cu happy-end sau cel putin cu multe impliniri (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[fleurdelis]

Multumesc fetelor!
Da misssn7, ai dreptate acum nimic nu ma mai doare, desi mi se umezesc ochii cind povestesc...dar imi lipseste o mare parte din copilaria copilului meu si asta doare! Cred ca senzatia asta o au cei cu membre amputate care simt dureri fantoma...

Acum cind ma uit in urma, am senzatia ca Cineva acolo sus a vegeat pentru mine, m-a insotit peste tot si m-a purtat in brate cind mi-a fost cel mai greu.

Din momentul in care a intrat in casa fiul lui lucrurile au inceput sa se deruleze cu repeziciune...
Ei au stat toata noaptea de vorba in camera lui fiu-so, lucru pe care l-am socotit normal si eu am dormit linistita in dormitor...dar dimineata cind inca mai eram cu ochii cirpiti de somn el a venit sa-mi spuna ca fiu-so are de gind sa stea cam o luna in Israel si ma roaga sa-mi gasesc in acest timp undeva sa stau cu chirie pentru ca fiu-so nu suporta sa stea sub acelas acoperis cu mine
Asta a venit ca un pumn in fata...si socata de propunere i-am spus ca daca-i asa atunci sa-i zica lu fiu-so sa-si caute el sa stea cu chirie si ca eu nu plec de acolo...pentru ca sint nevasta lui si deocamdata este casa in care m-a adus cind m-a luat.
A inceput sa se inrosesca de furie sa strige furios sa ies imediat din casa si a schitat gestul de a duce mina la pistolul pe care-l purta la briu...pentru ca era echipat deja pentru a pleca la servici.
Pentru a doua oara eram maritata cu un barbat care-mi aratase ca este nebun dupa mine si pentru a doua oara eram amenintata cu pistolul...nu stiu cit de mare a fost socul dar mi-am spus ca trebuie sa-mi pastrez calmul. Cu vocea cea mai calma pe care am reusit sa mi-o adun i-am spus sa se linisteasca pentru ca ies imediat...si asa cum eram, in papuci si pijamale am zbugit-o pe usa.
M-am dus glont direct la sediul de politie care era la vre-o 300m de acolo si abia cind am ajuns am cazut ca o cirpa pe un scaun care mi-a fost oferit si am inceput sa pling...
A durat putin pina mi-am revenit si am reusit sa relatez printre sughituri ce mi s-a intimplat...si cu toate ca ebraica mea nu era atit de perfecta oamenii au inteles despre ce-i vorba. Au facut imediat un proces verbal si m-au linistit ca o sa fie totul bine. Doi plitisti si o plitista m-au invitat in masina politiei si au mers cu mine acasa...nu stiam ce au de gind. Cind am ajuns acasa cei doi au ramas stupefiati...primul lucru pe care l-au facut politistii a fost ca l-au imobilizat pe barbatu-meu, i-au luat pistolul si i-a pus catuse...apoi le-a cerut cheile casei pe care mi le-a dat mie si au plecat cu ei avind grija sa-mi spuna ca un timp nu ma va mai deranja nimeni, sa stau linistita si sa invat bine ebraica.

[Bacardi_Girl]

Daca si la noi ar face oamenii legii asa...ehe! N-ar mai fi atatea femei chinuite.