Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[dr_wise]

Fleur, priveste fix in ochii mei, stai relaxata si repeta dupa mine:beatitudineeeeee...beatitudineeeeee...incepi sa simti ceva de genul (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) ...daca nu, priveste-ma in continuare in ochi si repeta....hai mai fleur, te rog, intra odata in starea aia, macar in weekend! (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[fleurdelis]

Am iubit iubire pura,
Floare rosie pe gura
Si la inima arsura...
De fiecare data cind eram trista, plinsa, distrusa...il visam pe el cum vine pe un cal alb si ma salveaza, nu stiu de ce tocmai pe el ... intodeauna mi-l imaginam ca sta undeva in intuneric in fata ferestrei mele si se intreaba daca rid sau daca pling...exact ca in cintecul acela.
Imi placea la nebunie postura de copii care alergau pe dealuri si scrijelam coaja copacilor desenind inimi cu initialele noastre, imi placea cum imi presara flori in par uitindu-se la mine ca la o icoana si chipul lui de inger blond...Dragostea asta pura s-a sfirsit subit undeva pe malul marii cind era pe punctul sa se materializeze...tocmai in momentul culminant ca si cum mi-ar fi turnat cineva o galeata cu apa rece in cap mi s-a aprins beculetul de alarma ca sint pe punctul de a-mi pierde virginitatea, care dupa spusele mamii era lucrul cel mai important in viata si decit fara, mai bine moarta...asa ca i-am tras un genunchi zdravan in burta si l-am parasit aruncindu-i in fata ca este la fel ca toti ceilalti si vrea doar sa-si bata joc...
Nici nu m-am mai uitat in urma...am plecat direct la gara si m-am intors acasa...asa s-a sfirsit dragostea noastra nevinovata. Am suferit eu putin ce-i drept cind l-am vazut plimbindu-se cu alta fata dar mi-a trecut repede. Nu dupa mult timp am gasit in cutia postala si un plic in care era caseta cu "Domnisoara" lui Savoi, o ascultam atunci pentru prima data si mi-am dat seama imediat de aluzia din versuri dar am interpretat-o asa cum m-a dus pe mine capul atunci. Cind m-a intrebat ce impresie am de melodie i-am spus scurt ca am inteles ca vrea doar sa-si atinga scopul lui murdar... mi-a raspuns parca ironic "Pacat ca esti atit de superficiala si gindesti atit de subtirel" Hm...de multe ori m-am gindit la cuvintele astea, dar mult mai tarziu le-am inteles sensul...
Acum ne intilneam din nou dupa douazeci de ani...am urcat in masina gindindu-ma instictiv "oare cum arat" dar mi-am spus ca trebuie sa ma comport normal desi ma simteam tare ciudat...
-Te-am mai vazut de citeva ori prin oras cu o fetita de mana...si nu am indraznit sa te abordez, imi spune el
-HA, ha! i-am spus, era baietelul meu dar avind parul lungut si blond parea fetita de departe.
Aflind ca eram in drum spre casa, m-a condus cu masina pina acasa...a vazut ce santier era acolo si mi-a spus ca e frumoasa realizare...am oftat din greu si i-am raspuns ca e si munca pe masura si simt ca nu mai pot, desi ma straduiesc sa fiu tare.
S-a gindit putin si mi-a spus ca ar putea sa ma ajute macar cu transportul materialelor daca-i dau voie...Ah! Imi spun eu in gind asta e chiar o mana cereasca si am acceptat bucuroasa...Acum macar eram salvata de deplasarile dupa materiale, timp in care meseriasii mei se ocupau cu dositul celor cumparate anterior pentru a le schimba pe bautura.
Era suficient sa dau un telefon si A era cu materialele la poarta...
Din discutiile noastre, am aflat ca si el fusese casatorit si divotase tot cam in aceeasi perioada cind am divortat si eu...dar acum era recasatorit cu o fata buna cu care se intelegea destul de bine...in schimb nu reusisera sa aiba copii si el isi dorea foarte tare.
Ne comportam ca si cum am fi fost doi prieteni buni ba chiar ca doi frati as spune...pina intr-o seara cind dupa ce plecasera toti lucratorii, el ramasese sa ia niste masuri pentru materiale ce trebuiau cumparate a doua zi...si nu stiu cum s-a intimplat dar fara sa vrem ni s-au atins mainile si m-am trezit in bratele lui, apoi a urmat sarutul acela care ne-a facut inimile sa bubuie cu putere...ne-am uitat uimiti unul la celalalt si n-am mai scos nici un cuvint...a plecat si a doua zi cind a venit cu materialele mi-a spus ca el a bagat si actiune de divort.
Eram total zapacita dar simteam o stare de fericire cum nu mai simtisem niciodata pina atunci...ma simteam iubita si mai ales iubeam.
A. era acum prezent la noi in fiecare seara cind iesea de la servici...dar cum casa era in renovare si noi dormeam cu mama in doua camere jos...intimitate nu aveam deloc...el oricum statea cu noi in ciuda reprosurilor maica-mii care ii spunea sa plece acasa la nevasta-sa...pleca abia seara tarziu, cind trebuia sa ne culcam si a doua zi era tot la noi...pina intr-o zi cind vizitind o prietena care era medic la spital si care stia despre toata povestea...imi spune ca nevasta lui A. a fost adusa in stare grava la reanimare pentru ca incercase sa se sinucida luind somnifere.
Doamne oare cum am putut sa fac una ca asta! Abia acum imi dadeam seama de gravitatea situatiei si m-am simtit atit de vinovata incit nu m-am putut abtine si am urcat in salon unde era internata...nu stiu de ce am facut asta dar parca m-a impins cineva de la spate...nu o vazusem niciodata pina atunci si nici nu-mi pusesem problema ei ...eu uitasem total ca mai exista si ea in ecuatie.
Era o femeie micuta si grasuta...dar avea o fata atit de blinda si trista incit mi-a stirnit o mila profunda...imi venea sa o mangai pe cap...si sa o imbratisez ca pe un copil neajutorat dar m-am abtinut.
I-am spus ca intre mine si sotul ei mu s-a intimplat nimic si sa nu-si faca nici o grija in privinta mea ca nu i-l iau...i-am spus ca-mi pare rau pentru ce s-a intimplat si am asigurat-o inca odata ca nu i-l iau, mai ales ca a inceput sa plinga isteric spunind ca e tot ce are.
In drum spre casa m-am intilnit chiar cu el care venea vesel si fericit spre noi...a dat sa ma sarute dar l-am impins usurel si uitindu-ma direct in ochii lui l-am intrebat daca stie unde este nevasta-sa...mi-a spus ca stie dar asta e treaba ei.
Nu stiu cum am putut sa fac asta, de unde mi-am adunat forta necesara dar l-am trimis sa se duca imediat la nevasta-sa ca intre noi totul s-a incheiat.
A lasat capul in jos rusinat si mi-a spus ca am dreptate.
Imi tremurau picioarele simteam ca mi-am smuls inima din piept si am aruncat-o la caini. Simteam o durere imensa in locul inimii si simteam ca am pierdut totul...stiam ca e mai bine ca am facut asta si n-as fi putut sa-mi construiesc fericirea pe nefericirea acelei femei, dar acum era si el de acord cu mine, poate ar fi fost mai bine sa nu fi auzit asta m-a ranit...cred ca as fi vrut sa nu spuna asta desi stiam ca am dreptate. L-am lasat acolo in drum si eu am tinut-o tot intr-o fuga pina in cimitir la mormintul bunicii mele m-am asezat in genunchi si am inceput sa pling cu sughituri...Pentru prima data in viata mea sufeream enorm, sufeream din dragoste!
Anul acela n-am mai terminat lucrarile..Am lasat totul balta si peste citeva zile am plecat inapoi in Israel...nu as mai fi putut ramine atunci in oras.

[dr_wise]

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Ce bucurie nesperata! Fleur dear, acum am descoperit ca ai mai adaugat un capitol in jurnalul tau, nici n-am curaj sa-l citesc, il pastrez "de fripturici" pt deseara, dupa ce ma linistesc cu toate...

[jolie]

Eu am citit...ce trist...

[Ala80]

n-as fi putut sa-mi construiesc fericirea pe nefericirea acelei femei

(IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[claudia_electra]

Alaaaaaaa, bine ai revenit (IMG:style_emoticons/default/hug.gif) !

[dr_wise]

Yaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Si eu spun acelasi lucru, plus o pupaceala zdravana! Ala, ti-am dus dorul, mai ales in gasca MM! Cine mai e cu ochii pe mine ca pe butelie?! (IMG:style_emoticons/default/friends3.gif) (IMG:style_emoticons/default/flowers.gif)

This post has been edited by dr_wise: Nov 16 2007, 03:28 PM

[fleurdelis]

Ehei...spuneti voi fetelor dar nu va doresc sa stiti ce inseamna chinurile prin care a trecut sufletul meu o mare perioada! Doar, Sfintul Mormant de la Ierusalem unde am petrecut mult timp rugindu-ma...asta m-a ajutat sa ies din suferinta ca altfel cred ca ma uscam pe picioare! Nu ma mai interesa nimic. Lasasem totul acasa, toata viata mea, pina si pe copilul meu...pe care-l iubeam ca pe ochii din cap. Acum imi vine sa rid de mine cea de atunci dar...imi dau si lacrimile gindindu-ma ca sint lucruri pe care nu le putem stapini la un moment dat si ni se pare ca toata lumea noastra se prabuseste si sintem sfirsiti! Fusesem puternica pina atunci nu suferisem asa ceva la 20 de ani si ajunsesem sa sufar de dragoste ca o adolescenta (?) la 38 de ani!!! (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) mde cred ca dragostea e ca pojarul la maturitate e mult mai periculos! (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif)
As parafraza spunind " pazeste-ma Doamne de Dragoste ca de ura stiu sa ma feresc si singura"

[Cindy]

Vin prea tarziu daca te felicit si eu pentru jurnalul tau? Acum inteleg si eu frenezia fetelor. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Si chiar ai putea scrie o carte, cum spuneai intr-un post anterior, ai darul asta! (IMG:style_emoticons/default/estiok.gif)

[dr_wise]

Ai dreptate fleur...vorba reclamei, prietenii stiu de ce...
Si, mai departe?