Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[Fanny]

(IMG:style_emoticons/default/hug.gif) Poate ca unii te-ar considera nebuna pt ce ai facut, dar eu cred ca esti una dintre cele mai decente persoane de care am auzit vreodata. Respect! (IMG:style_emoticons/default/Tip-Hat.gif) (IMG:style_emoticons/default/bigwink1.gif)

[fleurdelis]

Va multumesc fetelor...nu mi-a fost usor sa scriu aceste rinduri dar voi sinteti adevarate prietene, va iubesc si de asta mi-a fost si mai usor sa ma confesez. Sincer va spun ca scriind aici am resimtit ca o fantoma, durerea aceea si mi-au mai tisnit citeva lacrimi din ochi, asa ca pentru cineva drag care a murit...
Dar Dumnezeu ne iubeste si ne ia in brate tocmai atunci cind ne e cel mai greu si nimic in viata noastra nu e intimplator...asa cum platim pentru greseli sintem si recompensati pentru suferinta!
Am plins mult la Mormantul Sfint si m-am rugat Domnului sa ma ierte...cindva in tinerete as fi vrut sa-mi inchin viata Domnului...am fugit de acasa si m-am ascuns intr-o manastire, simteam o sfasietoare chemare spre asemenea locuri, mai ales ca de mica peregrinam cu maica-mea pe la manastiri pe unde se ducea ea si-mi placea tare mult atmosfera de acolo iar bunicul meu chiar fusese calugar de copil dar dragostea pentru bunica s-a aprins fulgerator tocmai cind era destul de matur si o clipa de ratacire, l-a obligat sa paraseasca viata monahala...fapt pe care l-a regretat mult. Citind prin caietele lui am ajuns sa cred ca asta a fost o tradare si am avut intodeauna sentimentul ca cineva din familia noastra e dator sa plateasca pentru asta.
De altfel acum sint convinsa dupa atitea experiente ca Adevarata Dragoste, Dragostea Pura care a fost idealul meu dintodeauna nu exista aici pe pamint ci doar la EL.
L-am rugat sa ma ierte ca nu sint suficient de puternica si desi stiu ca el ma iubeste si vegheaza tot timpul asupra mea, aici pe pamant...nu sint in stare sa traiesc singura asa cum imi propusesem, sa-mi trimita si mie un om, un inger, un suflet pereche sa ma ajute sa trec peste greutati ca umerii mei nu mai rezistau sub povara...si Bunul Dumnezeu mi-a indeplinit aceasta dorinta cu virf si indesat...nici macar in visele cele mai frumoase nu am visat vreodata ce o sa traiesc...

[Fanny]

iti dai seama ca acum stau cu ochii benoclati asteptand amorul nebun care a urmat. (IMG:style_emoticons/default/help1.gif)
Sper ca muza ta sa fie in forma in seara asta! (IMG:style_emoticons/default/yahoo[1].gif)

[Master of Norule...]

Fleur desi cred ca ti-a fost tare greu si eu cred ca ai procedat corect. Asa se intampla uneori cand suntem extrem de ferciti din dragoste mai apoi suferim cumplit pt. momentele de fericire. Chestia asta cu suferinta din dragoste daca n-o traiesti in adolescenta e posibil s-o traiesti mai tarziu si e mult mai dureroasa. Destul de putine femei renunta la dragostea lor chiar si cu riscul ca cineva in urma lor sufera enorm.
La cat ai suferit, trebuia sa vina si o parte frumoasa eu tare ma bucur pt. tine ca iti e bine. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Acum parintii din dorinta de protectie ii feresc in adolescenta pe copiii lor, dar nu-si dau seama ca e oarecum gresit lucrul asta pt. ca mai tarziu treci mai greu peste decat treci in adolescenta. Fiecare experienta iti deschide ochii si mai apoi stii cand e cazul sa te implici si cand nu.

[fleurdelis]

Nu stiu cum se face dar dupa experienta asta incepuse sa ma iubeasca toata lumea, fizic nu cred ca ma schimbasem dar poate suferinta imi imprimase o anumita mina. M-am dus la un birou de munca si mi-au spus ca nu au nimic deocamdata in domeniul meu dar daca vreau sa incep lucrul imediat au ceva grozav pentru mine...fetele de acolo ma cunosteau si am avut incredere ca o sa-mi dea ceva bun! M-au trimis sa lucrez la o batrina singura care platea foarte bine, avea o casa mare si frumoasa si nu avea pe nimeni...mi-au spus ca batrina este in putere si lucida desi avea 98 de ani.
Bela o chema...a venit tutorele ei care era o femeie cam de virsta mea si m-a condus acasa la Bela.
Intr-adevar batrina era o femeie care se vedea ca fusese o frumusete cindva si in scurt timp am constatat ca era si de o noblete si sensibilitate rar intilnita la persoane de virsta asta.
In scurt timp Bela s-a atasat atit de mult de mine incit aveam impresia ca in loc sa am eu grija de ea incepuse ea sa se preocupe de soarta mea...cum ma vedea putin mai trista imi punea telefonul in brate sa vorbesc imediat cu copilul in RO ca stia ea ca ma topesc de dor...chiar ma ruga sa ies din casa sa ma duc sa ma distrez, chiar daca ziua mea libera era odata pe saptamina...si-mi dadea aproape in fiecare zi in afara de salariu cite 100$. Mie imi era chiar rusine sa iau si ma simteam destul de prost pentru ca deja salariul meu era destul de mare si i-am spus asta, dar ea a insistat sa nu-mi fac nici o grija si mi-a spus ca are destui bani si oricum nu au cui ramine, si mi-a spus ca pe mine ma iubeste ca pe copilul ei pentru ca a mai avut inaintea mea si alte doamne de companie, dar toate s-au purtat cu ea ca niste scorpii...Nu stiu ce gasise ea deosebit la mine dar eu nu-mi faceam decit datoria si poate mai era si faptul ca simteam si eu pentru ea un fel de admiratie amestecata cu mila ca nu avea pe nimeni si incercam si eu cum puteam sa-i infrumusetez putinul timp care-i mai ramasese...chiar eram fericita cind reuseam sa o fac sa rida sau sa vada cind ieseam la plimbarea zilnica lucrurile frumoase din jurul nostru...imi spunea ca demult nu mai vazuse in parc florile, copii, iarba, animalele...desi iesise intodeauna la plimbare si pina atunci...nu stiu ce fel de femei avusese biata bela inainte la öucru dar eu simteam o satisfactie deosebita cind o vedeam ca se bucura ca un copil de lucrurile frumoase si de povestile mele!
Intr-o zi insa cind a venit tutorele ei in vizita am auzit o discutie intre ele cu ton de cearta ( vorbeau limba germana si nu am inteles despre ce este vorba)...insa nu am intrebat-o nimic. Totusi ea mi-a spus ca ii pare foarte rau ca si-a donat toata averea acestei femei harparete care urma sa o mosteneasca, pentru ca i-a cerut sa-i aduca din banca o bijuterie pe care dorea sa mi-o daruiasca si ea nu a fost de acord ba mai mult i-a spus ca si asa cheltuieste prea multi bani si ea banuieste ca o exploatez eu!
Am rugat-o sa nu puna la inima si am asigurat-o ca mie nu-mi trebuie cadouri asa de scumpe si important e sa fie ea sanatoasa si sa se simta bine...ba chiar i-am spus sa nu-i mai ceara bani in plus ca mie imi ajunge salariul pe care mi-l da!
Spre norocul acelei femei in scurt timp a inceput in Israel panica unui alt raboi cu Irakul...iar se pregateau adaposturi antiaeriene si se imparteau masti de gaze iar televizorul numai despre asta vorbea. Cu ocazia asta femeia aceea a venit cu propunerea ca Bela sa plece in Germania la Düsseldorf cit de repede pentru ca asta era conditia pusa de ea, sa fie ingropata la Düsseldorf linga mormintul sotului ei. Bela a incercat sa protesteze ca nu vrea sa plece ca ei nu-i este frica dar pina la urma cu nu stiu ce argumente a convins-o...insa Bela voia sa ma ia si pe mine la Düsseldorf si a insistat cu putere, mai ales ca si eu acceptasem oarecum propunerea desi nu stiam o boaba germana si nici nu fusesem vreodata in Germania...pentru mine era o lume total necunoscuta insa ma gindeam ca as fi mai aproape de Romania si de copilul meu.
Insa cind am vazut cu cita inversunare s-a impotrivit femeia aceea am renuntat si m-am resemnat doar la o conduce pe biata Bela la aeroport, unde ne-am despartit cu lacrimi in ochi...i-am promis ca daca voi ajunge vreodata la Düsseldorf o sa o caut si ea mi-a dat numarul de telefon de la casa de batrini unde urma sa fie internata...
Cind m-am intors acasa sa-mi iau bagajele, femeia aceea m-a pus sa semnez o hirtie de la un avocat in care sa declar ca nu am nevoie de nimic de la batrina!
(IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) Ce tupeu...am asigurat-o ca eu chiar nu vreu nimic si nu vad rostul acelei hirtii pe care mi-o aduce tocmai acum cind am incheiat serviciul aici...mi-am luat bagajele si am plecat fara sa semnez nimic.

[Fanny]

eu simteam o satisfactie deosebita cind o vedeam ca se bucura ca un copil de lucrurile frumoase si de povestile mele!

Pai, cu asa talent la povestit si asa bucurie de viata, cum sa nu se indragosteasca de tine Bela? uite, noi aici ce fan-club am creat. Daca n-ar fi de lucru, am sta cu tine numai intr-o sezatoare! (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[andutz]

off...mi s-a inmuiat inima (si mai mult, daca se poate) cand ai inceput sa vorbesti despre batrana asta...iti multumesc eu pentru cum te-ai purtat cu ea, si pentru ca i-ai adus o raza de bucurie. E mare lucru sa fii o binecuvantare pentru un batran, pentru ca sunt la sfarsit de drum, si putini mai investesc in ei...
oricum, sa nu ne uiti, vreau sa stiu ce s-a intamplat in continuare...si imi pare asa de rau ca nu ai mers cu Bela in Germania...so...what's next????

[fleurdelis]

(IMG:style_emoticons/default/sleep.gif) Draga mea andutz, eu m-am purtat cu Bela absolut normal...omeneste. Dar m-am indignat enorm cind am aflat ca demult nu se mai purtase cineva cu ea asa...cele care au lucrat inaintea mea o imbrinceau si chiar o loveau...nu scoteau o vorba toata ziua, una, o poloneza chiar i-a spus ca o uraste pentru ca vorbeste germana si asta inseamna ca e nazista. Scumpa de ea, era o batrinica asa de blinda si cu atit de mult bun simt cum rar intilnesti, singurul ei ghinion a fost ca ramasese singura pe lume si nu mai avea putere sa faca nimic, in ciuda faptului ca material avea de toate, ea simtea saracuta ca toti erau doar interesati dar era prea slaba ca sa mai poata face ceva, era dependenta de ceilalti!
Dar se vede ca de ti-e scris un lucru in viata tot se intimpla si nu au trecut nici 6 luni, iar eu am ajuns la Düsseldorf (unde sint si acum) fara sa ma fi gindit macar la asta si am vizitat-o pe Bela la sanatoriul unde era internata! Desi era schimbata mult si nu se mai putea ridica din pat mi-a spus ca era ingrijita destul de bine si s-a bucurat ca un copil de vizita mea!
Acum este deja in ceruri si o pomenesc si pe ea cind ma rog pentru cei plecati din familia mea, ca Domnul sa aiba grija de sufletul ei...a fost un om bun dar era foarte singura.

[andutz]

fleur...hai...ca stiu ca mai ai ceva in traista ta cu povesti...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) mai spune-ne...nu ne parasi...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Fanny]

da da! ramasesesi la experienta... germana. cum ai ajuns acolo? (IMG:style_emoticons/default/cookies28.gif)