Sunt o fata normala? Options

[Bacardi_Girl]

Astept si eu! Pentru sfaturi concrete, exemple concrete (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)



This post has been edited by Bacardi_Girl: Jan 23 2008, 12:09 AM

[fortelady]

pe mine m-a ajutat foarte mult la increderea in sine implicarea in proiecte de voluntariat. simplul fapt ca faci ceva, pentru ca vrei, pentru altii, ajuta foarte mult la moral si la increderea in sine (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

[Kadenzza]

Un exemplu concret?

Dar am dat zilele trecute.Sunt jigniri si iar jigniri.Da ,le cunoasteti,de fapt toata lumea le cunoasteti.Totul a inceput de pe vremea cand eram grasa si foarte neatragatoare.De atunci lumea a inceput sa aiba ceva cu mine.Pt ca eram micam-am lasat afectata de cuvintele lor,de tot.Nu aveam cu cine sa vb.,am tacut.Am sperat ca lucrurile se vor schimba,poate la liceu.Dar nici acolo nu era mai bine.Nu am reusit sa-mi fac nicio prietena,desi incercam tot timpul.Eram amabina,de incredere,"de gasca',dar nimic.Nu ma vroiau in preajma lor.In clasa a 10-a sau a 11-a,la ora de romana,cretina de profesoara (care nu a facut niciodata ore de romana cu noi-faceam psihologie si filosofie,si ii placea sa discute numai despre valorile vietii) a avut o IDEE geniala": aceea de a face CARICATURA unei persoane.Asta era tema noastra pt a doua zi.
Ghiciti a cui a fost caricatura???????????????????????????? Da,ati avut dreptate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In fine,sa continuam,caci nu cred ca este necesar sa va mai spun ca de atunci toata lumea radea de mine,si ajunsesem la un moment dat sa numar zilele pe care le mai aveam in liceu.
Niciun amic,niciun prieten,nimic.
Eram facuta proasta,incapabila,fricoasa,idioata,etc.Grasa-nici nu mai are rost sa spun.
Ajunsesem in cele din urma sa-mi fac o prietena BUNA in liceu,dar apoi ne-am racit,caci alti colegi au pus-o sa aleaga intre mine si ei.Evident,prietena mea i-a ales pe ei!
Eram mai tot timpul singura,chiar si in banca.Nu reuseam sa atrag atentia celorlalti,decat atunci cand se radea de mine.E vina mea ca i-am lasat.Multi iubesc perioada adolescentei,vor s-o retraiasca,numai eu o detest.Nicio clipa nu am regretat ca am plecat din liceu.Nu tin legatura cu nimeni,n-am nevoie.Singurul lucru care ma bucura e ca am reusit sa iau o nota mare la bac (i-am intrecut aproape pe toti din clasa),si sunt una din putinele fete (din crecul meu) care are o facultate.
Desteapta nu sunt,n-am fost niciodata,dar am ales sa invat caci nu aveam absolut nimic de facut.Nu iubit,nu cluburi,nu iesit in oras,nu nimic.
Parintii mei sunt oameni buni,am avut intotdeauna o situatie financiara buna ( nu suntem bogati),si mi-au oferit tot ce au putut .,In schimb nu prea ai ce discuta cu ei.Ma iubesc,dar cred ca la noi in familie a fost intotdeauna o limita.Mama mea m-a complexat inca de mica,ma batea mereu pt fiecare greseala pe care o faceam,in prezenta tatalui meu nu aveam voie sa vb orice.Imi aduc si acum aminte cate rani imi facea pe mana,vanatai si zgarieturi.Erau semne-Imi spunea sa tac
Cand aveam musafiri,nu puteam spune nimic,eram mereu trimisa in camera mea.
Mama incearca sa-mi fie prietena,dar nu reuseste.Incerc sa-i spun,dar imediat schimba subiectul.Niciodata nu a fost mandra de mine.Am fost comparata cu alte fete eu fiind mereu cea mai dezavantajata.Sunt singura din familie cu studii superioare,si totusi sunt considerata o oaie neagra.
Neavand prieteni,stateam inca de mica mai mult prin casa.Imi gaseam repede o ocupatie.O sa radeti,dar singurii mei prieteni erau cei IMAGINARI.Traiam in Universul meu,unde lumea ma placea,aveam amici,si totul era frumos( evident,si eu).De aceea casa mea acum reprezinta un refugiu.Cand paraseam casa,ma trezeam brusc la realitate,unde suportam criticile celor din jur.
Mi-a placut de un baiat (v-am spus),dar se pare ca numai mie.El avea alte gusturi ( mai bune).Imi batea inima mereu.Cand trecea pe langa mine,si ma privea (stia ca-l plac) ma simteam atat de bine.Dar s-a ocupat el de mine.Adica m-a umilit in fata tuturor prietenilor lui,si a iubitei.De atunci ori de cate ori treceam pe strada se radea de mine.
O sa spuneti ca sunt copilarii.Nu sunt! Doar eu eram cea mai mica de acolo,restul mai mari,de peste 20 de ani.
Nimeni nu ma placea,si imi era greu sa ma resemnez (cine poate?)
Atat in scoala generala,cat si in liceu ,am fost nefericita.Mereu singura,trista,traiam in lumea mea.
Eram totusi optimista,sperand la un viitor mai bun.
Acum la facultate lucrurile merg mai bine,dar nu suficient.Desi incerc,tot nu am reusit sa-mi fac prieteni.Vorbim mult dar numai in cladirea faculatii,daca ma intelegeti.Trebuie sa recunosc ,nu e numai vina mea,e si a lor,sunt cam ciudati.Majoritatea studentilor de acolo sint tocilari ( nu ma criticati,imi asum responsabilitatea pt vorbe).Ei traies in lumea cartilor.Iar acei studenti mai 'cool" sunt greu de 'obtinut".Oamenii cool au prieteni cool,nu?
Dar ,pe mine m-au traumatizat RAU DE TOT jignirile lor.Urata,proasta ,nasoala,obeza,oribila,distrusa,etc ( nu am vrut sa spun,dar pana la urma am facut-o).Tiganii care locuiesc in cartierul meu au folosit cuvinte mai speciale,diferite combinatii de termeni cunoscuti doar de ei.Nu e placut sa fi jignit,dar doare si mai mult atunci cand esti insulat in public.Cand vezi ca toti te privesc,unii rad ,altii incearca sa se abtina.
Traiam zilnic cu teama de-ai revedea.Eram supusa la umilinte verbale acasa,pe strada,pe drum,la scoala,in liceu,peste tot.
Ajunsesem sa ma urasc mai mult decat ii uram pe ei.M-am inchis in mine,si devenisem dependenta de lumea mea imaginara.
Pana si nenorocitii aia de la RATB au simtit nevoia sa isi exteriorizeze sentimentele,atunci cand mi-au dat amenda.
Daca as fi tinut o evidenta a tuturor insultelor primite,cred ca a-si fi depasit 200.VB SERIOS!
Si ceea ce ma doare ( acum am inceput sa plang) e ca NU inteleg de ce ma urasc .V-am spus ,poate ca nu am fost vreo Miss,vreun supermodel,dar credeti-ma,va jur,nu sunt urata.Sunt normala.
La fel,nu sunt Einstein,sau vreun alt savant,dar nici o proasta .
Am defecte,toti au,dar de ce au "sarit" toti pe mine?
Ati vazut vreodata filmulete pe YOUTUBE cu elevi de liceu care tortureaza alti elevi?
Mie mi s-a intamplat la fel.
Fara prieteni,fara iubit,fara nimeni aproape,ce-mi mai ramane?

Aveti dreptate cand spuneti ca sunt altii care au PROBLEME ADEVARATE,dar nu uitati sa suferinta nu e doar fizica,poate fi si psihica.
Sa tii in tine atata durere,sa stii ca nu esti iubit,ca nimeni nu te place,nici macar nu te vor aproape,sa mergi si sa vezi fete si baieti tinandu-se de mana,iubindu-se,si eu ...................raman cu privitul.
Nu mai pot lasa pe nimeni sa se apropie de mine.Cum e posibil ca la varsta mea sa nu simt nimic pt nimeni? Sa nu imi mai pese daca cineva sufera,cineva moare?
Nimic,abolut nimic,pentru ca nici lor nu le-a pasat de mine.
De ce a trebuit sa ma nasc?
Eu nu am cerut.
Si de parca nu era suficient,neavand nimic de facut,incepusem sa simt gustul filosofiei.Cea existentialista.Am inceput sa ii citesc pe Nietzsche ,Cioran si pe Schopenhauer -care aveau o parere negativa despre viata.Astfel am ajuns sa urasc si mai mult viata,eram deprimata tot timpul.
Nimeni nu ma place,si mereu vor sa-mi reaminteasca acest lucru.Si cei mai grav,nimeni nu ma intelege.
Nu mai spun nimanui,caci ma fac de ras.Prefer sa spun virtual,daca radeti sau va amuzati-cel putin, nu va vad!
Nici eu nu ai stiu ce ma doare;
1) Ca nu am niciun prieten
2)Ca nu am avut iubit,si in continuare nu am
3)Ca nimeni nu ma place
4) Ca stau prea mult inchisa in casa
5) Ca pana si propria mea famile nu da 2 bani pe mine
6)Ca voi fi nevoita sa ma intalnesc mereu cu ceilalti 'prieteni'
7)Ca trebuie sa ma resemnez - poate eu sunt asa cum spun ceilalti



Nu am vrut sa spun chiar tot,caci incercam sa uit,conform sfaturilor voastre,dar acum mi-am reamintit,si in timp ce scriu imi retraiesc FRUMOASA COPILARIE si ADOLESCENTA.








Cred ca imi veti ierta greselile gramaticale.

[Kadenzza]

Un exemplu concret?

Dar am dat zilele trecute.Sunt jigniri si iar jigniri.Da ,le cunoasteti,de fapt toata lumea le cunoasteti.Totul a inceput de pe vremea cand eram grasa si foarte neatragatoare.De atunci lumea a inceput sa aiba ceva cu mine.Pt ca eram micam-am lasat afectata de cuvintele lor,de tot.Nu aveam cu cine sa vb.,am tacut.Am sperat ca lucrurile se vor schimba,poate la liceu.Dar nici acolo nu era mai bine.Nu am reusit sa-mi fac nicio prietena,desi incercam tot timpul.Eram amabina,de incredere,"de gasca',dar nimic.Nu ma vroiau in preajma lor.In clasa a 10-a sau a 11-a,la ora de romana,cretina de profesoara (care nu a facut niciodata ore de romana cu noi-faceam psihologie si filosofie,si ii placea sa discute numai despre valorile vietii) a avut o IDEE geniala": aceea de a face CARICATURA unei persoane.Asta era tema noastra pt a doua zi.
Ghiciti a cui a fost caricatura???????????????????????????? Da,ati avut dreptate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In fine,sa continuam,caci nu cred ca este necesar sa va mai spun ca de atunci toata lumea radea de mine,si ajunsesem la un moment dat sa numar zilele pe care le mai aveam in liceu.
Niciun amic,niciun prieten,nimic.
Eram facuta proasta,incapabila,fricoasa,idioata,etc.Grasa-nici nu mai are rost sa spun.
Ajunsesem in cele din urma sa-mi fac o prietena BUNA in liceu,dar apoi ne-am racit,caci alti colegi au pus-o sa aleaga intre mine si ei.Evident,prietena mea i-a ales pe ei!
Eram mai tot timpul singura,chiar si in banca.Nu reuseam sa atrag atentia celorlalti,decat atunci cand se radea de mine.E vina mea ca i-am lasat.Multi iubesc perioada adolescentei,vor s-o retraiasca,numai eu o detest.Nicio clipa nu am regretat ca am plecat din liceu.Nu tin legatura cu nimeni,n-am nevoie.Singurul lucru care ma bucura e ca am reusit sa iau o nota mare la bac (i-am intrecut aproape pe toti din clasa),si sunt una din putinele fete (din crecul meu) care are o facultate.
Desteapta nu sunt,n-am fost niciodata,dar am ales sa invat caci nu aveam absolut nimic de facut.Nu iubit,nu cluburi,nu iesit in oras,nu nimic.
Parintii mei sunt oameni buni,am avut intotdeauna o situatie financiara buna ( nu suntem bogati),si mi-au oferit tot ce au putut .,In schimb nu prea ai ce discuta cu ei.Ma iubesc,dar cred ca la noi in familie a fost intotdeauna o limita.Mama mea m-a complexat inca de mica,ma batea mereu pt fiecare greseala pe care o faceam,in prezenta tatalui meu nu aveam voie sa vb orice.Imi aduc si acum aminte cate rani imi facea pe mana,vanatai si zgarieturi.Erau semne-Imi spunea sa tac
Cand aveam musafiri,nu puteam spune nimic,eram mereu trimisa in camera mea.
Mama incearca sa-mi fie prietena,dar nu reuseste.Incerc sa-i spun,dar imediat schimba subiectul.Niciodata nu a fost mandra de mine.Am fost comparata cu alte fete eu fiind mereu cea mai dezavantajata.Sunt singura din familie cu studii superioare,si totusi sunt considerata o oaie neagra.
Neavand prieteni,stateam inca de mica mai mult prin casa.Imi gaseam repede o ocupatie.O sa radeti,dar singurii mei prieteni erau cei IMAGINARI.Traiam in Universul meu,unde lumea ma placea,aveam amici,si totul era frumos( evident,si eu).De aceea casa mea acum reprezinta un refugiu.Cand paraseam casa,ma trezeam brusc la realitate,unde suportam criticile celor din jur.
Mi-a placut de un baiat (v-am spus),dar se pare ca numai mie.El avea alte gusturi ( mai bune).Imi batea inima mereu.Cand trecea pe langa mine,si ma privea (stia ca-l plac) ma simteam atat de bine.Dar s-a ocupat el de mine.Adica m-a umilit in fata tuturor prietenilor lui,si a iubitei.De atunci ori de cate ori treceam pe strada se radea de mine.
O sa spuneti ca sunt copilarii.Nu sunt! Doar eu eram cea mai mica de acolo,restul mai mari,de peste 20 de ani.
Nimeni nu ma placea,si imi era greu sa ma resemnez (cine poate?)
Atat in scoala generala,cat si in liceu ,am fost nefericita.Mereu singura,trista,traiam in lumea mea.
Eram totusi optimista,sperand la un viitor mai bun.
Acum la facultate lucrurile merg mai bine,dar nu suficient.Desi incerc,tot nu am reusit sa-mi fac prieteni.Vorbim mult dar numai in cladirea faculatii,daca ma intelegeti.Trebuie sa recunosc ,nu e numai vina mea,e si a lor,sunt cam ciudati.Majoritatea studentilor de acolo sint tocilari ( nu ma criticati,imi asum responsabilitatea pt vorbe).Ei traies in lumea cartilor.Iar acei studenti mai 'cool" sunt greu de 'obtinut".Oamenii cool au prieteni cool,nu?
Dar ,pe mine m-au traumatizat RAU DE TOT jignirile lor.Urata,proasta ,nasoala,obeza,oribila,distrusa,etc ( nu am vrut sa spun,dar pana la urma am facut-o).Tiganii care locuiesc in cartierul meu au folosit cuvinte mai speciale,diferite combinatii de termeni cunoscuti doar de ei.Nu e placut sa fi jignit,dar doare si mai mult atunci cand esti insulat in public.Cand vezi ca toti te privesc,unii rad ,altii incearca sa se abtina.
Traiam zilnic cu teama de-ai revedea.Eram supusa la umilinte verbale acasa,pe strada,pe drum,la scoala,in liceu,peste tot.
Ajunsesem sa ma urasc mai mult decat ii uram pe ei.M-am inchis in mine,si devenisem dependenta de lumea mea imaginara.
Pana si nenorocitii aia de la RATB au simtit nevoia sa isi exteriorizeze sentimentele,atunci cand mi-au dat amenda.
Daca as fi tinut o evidenta a tuturor insultelor primite,cred ca a-si fi depasit 200.VB SERIOS!
Si ceea ce ma doare ( acum am inceput sa plang) e ca NU inteleg de ce ma urasc .V-am spus ,poate ca nu am fost vreo Miss,vreun supermodel,dar credeti-ma,va jur,nu sunt urata.Sunt normala.
La fel,nu sunt Einstein,sau vreun alt savant,dar nici o proasta .
Am defecte,toti au,dar de ce au "sarit" toti pe mine?
Ati vazut vreodata filmulete pe YOUTUBE cu elevi de liceu care tortureaza alti elevi?
Mie mi s-a intamplat la fel.
Fara prieteni,fara iubit,fara nimeni aproape,ce-mi mai ramane?

Aveti dreptate cand spuneti ca sunt altii care au PROBLEME ADEVARATE,dar nu uitati sa suferinta nu e doar fizica,poate fi si psihica.
Sa tii in tine atata durere,sa stii ca nu esti iubit,ca nimeni nu te place,nici macar nu te vor aproape,sa mergi si sa vezi fete si baieti tinandu-se de mana,iubindu-se,si eu ...................raman cu privitul.
Nu mai pot lasa pe nimeni sa se apropie de mine.Cum e posibil ca la varsta mea sa nu simt nimic pt nimeni? Sa nu imi mai pese daca cineva sufera,cineva moare?
Nimic,abolut nimic,pentru ca nici lor nu le-a pasat de mine.
De ce a trebuit sa ma nasc?
Eu nu am cerut.
Si de parca nu era suficient,neavand nimic de facut,incepusem sa simt gustul filosofiei.Cea existentialista.Am inceput sa ii citesc pe Nietzsche ,Cioran si pe Schopenhauer -care aveau o parere negativa despre viata.Astfel am ajuns sa urasc si mai mult viata,eram deprimata tot timpul.
Nimeni nu ma place,si mereu vor sa-mi reaminteasca acest lucru.Si cei mai grav,nimeni nu ma intelege.
Nu mai spun nimanui,caci ma fac de ras.Prefer sa spun virtual,daca radeti sau va amuzati-cel putin, nu va vad!
Nici eu nu ai stiu ce ma doare;
1) Ca nu am niciun prieten
2)Ca nu am avut iubit,si in continuare nu am
3)Ca nimeni nu ma place
4) Ca stau prea mult inchisa in casa
5) Ca pana si propria mea famile nu da 2 bani pe mine
6)Ca voi fi nevoita sa ma intalnesc mereu cu ceilalti 'prieteni'
7)Ca trebuie sa ma resemnez - poate eu sunt asa cum spun ceilalti
Nu am vrut sa spun chiar tot,caci incercam sa uit,conform sfaturilor voastre,dar acum mi-am reamintit,si in timp ce scriu imi retraiesc FRUMOASA COPILARIE si ADOLESCENTA.
Cred ca imi veti ierta greselile gramaticale.

nicio se scrie legat,stiu am gresit,trebuia sa recitescc tot

Orice sfat acum e binevenit.Realizez ca sunt tanara,si am un viitor In fata.Daca pana acum mi-am neglijat copilaria si adolescenta,nu vreau sa risipesc si urmatorii ani.
Puteti sa-mi spuneti orice,nu conteaza ce,important e sa ma ajute pe viitor.
SOS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

ps: scuzati-ma ca am trimis de doua ori mesajul,n-am vrut,am apasat gresit,dar uitati-va la ceas,sunt obosita,si totusi nu vreau sa dorm....sau nu pot!

[Cindy]

Eu cred ca ei te jignesc si te ataca cum spui tu, pentru ca te arati vulnerabila, prin atitudinea pe care ai tu fata de tine in interior,se vede in exterior si esti ca o tinta care spune "hai jigniti-ma, sunt aici". Daca ai avea mai multa incredere in tine, ai fi mai puternica, ai transmite starea asta si nu s-ar mai lua nimeni de tine. Nu te uita in jos, priveste sfidator si cu incredere, nu este nimeni mai presus de tine pana la proba contrarie.
Uite si de mine, cand eram mai mica (pr ani de sc gen), mai facea misto lumea de mine, ca eram prea slaba, ca mai nu stiu ce. Eram cam prostuta si nu prea avem incredere in mine, ahh da si prea buna ca sa le-o intorc. Si inca un pustan de-asta ranit in orgoliul lui de macho de 13 ani se ocupa sa imi faca tot timpul viata imposibila fiindca vai il refuzasem eu in nu stiu cate randuri. Sc gen..who cares..am trecut de mult de asta!! Ideea e ca doar nu trebuia sa ma las marcata de asta. M-am desteptat intre timp si nu am mai lasat pe nimeni sa ma jigneasca sau facut misto, nici nu ar fi mai avut de ce, dar e o indelitnicire placuta din cand in cand, nu? Adica..cum ne tragem noi de sireturi?!?! de cand asta?! am pierdut eu ceva?! geeet a life! Adica daca tu le permiti si nu pui o limita, o sa faca asta la nesfarsit. Si cand gresesc, imi admit greseala, imi cer scuze, incerc sa mi-o indrept, dar nu admit in nici un caz sa fiu facuta cu ou si otet, cu ce drept?!
Puncte slabe are oricine, ramane doar la latitudinea ta daca vrei sa le explotezi sau nu!
Dar cu putina ironie, autoironie, haz de necaz poti sa treci peste toate! Poti sa rastorni inteligent si cu efect vorba cuiva in terenul lui, poti sa treci mai usor peste momentele neplacute etc! Si te simti mult mai bine, rasul este o eficienta terapie. Si oamenilor le plac oamenii amuzanti, daca tot ravnesti tu atat de mult la asta. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Mi se pare uimitor ca te raportezi tu la niste oameni fara nici o valoare, poate ca sunt dura acum, precum pierde-vara aia de la tine din cartier, in mare majoritate probabil fara nici un viitor sau controlorii din Ratb sau fostii tai colegi care spui ca nici nu au o facultate. Deci pe bune acum..daca cand vin acasa, pierde-vara astia macho teribilisti din cartierul unde stau cu chirie ma fluiera si imi fac invitatii si complimente ar trebui sa ma simt flatata?!?! Sunt rea acum, dar pentru mine nu reprezinta absolut nimic, nu imi misca nimic, si nici pentru tine nu ar trebui. Ce sa zic, poate ca ma amuza, maximul. Trebuie sa ai niste standarde la care sa te raportezi, nu toti ratatii sau incultii.

Fa ceva ca sa iti construiesti mai multa incredere in tine. Du-te la o sala, mergi la un cabinet de cosmetica mai performant ceva de genul ca sa ai mai multa incredere in aspectul exterior. Poti sa faci practica sau sa te angajezi undeva part time in domeniul tau, care banuiesc ca iti place, implica-te intr-un proiect, o sa cunosti mai multa lume, iti largesti putin orizontul si social dar si profesional, poti sa inveti multe lucruri noi si utile..fa zilnic ceva care iti place, trebuie sa existe ceva..
Daca reusesti sa iti imbunatatesti increderea in tine, sunt sigura ca iti va fi mult mai usor sa obtii si celelalte lucruri pe care ti le doresti! Oamenii pleaca, vin, dar tu o sa ramai intotdeauna pt tine si la asta trebuie sa lucrezi in primul rand!

Inteleg ca ai o sora..cu ea cum te intelegi?

Nu poti sa zici ca nimanui nu ii pasa..uite eu mi-am dat tot interesul (tinand cont ca am de invatat si pentru examen (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) si la fel si celelalte fete, uite cate posturi are topicul tau in numai cateva zile!
Iar cand te focusezi atat de mult pe o problema, de multe ori nu reusesti sa mai vezi si lucrurile bune, care cateodata sunt chiar sub ochii tai! (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

[leo]

Imi place ce ai scris,dar e pacat ca nu cunosc sentimentul. (IMG:style_emoticons/default/huh.gif) Nu stiu ce inseamna sa fi indragostit. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) Insa,am auzit ca e foarte frumos (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ............................................................................

haoleo.... doar n-oi fi japoneza ca aia nu aveau cuvantul asta in vocabular. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) )))))

Mai Leo.....Tot respectul! (IMG:style_emoticons/default/rock.gif)
Poate schimbi tu ceva la fata noastra.

am incercat tot ce am putut... mai mult e greu sa faci printr-un "cold hard screen". ii trebuie niste idealuri curate si o persoana care s-o aprecieze si sa aiba grija de ea. eu zic ca trebuie sa iese la agatat. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Probabil trebuie sa inveti sa ierti in sufletul tau ca sa poti sa uiti si sa treci peste toate astea, sa incepi o noua viata..(IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

naspa.... sunt de acord ca trebuie sa te porti frumos etc etc.... dar sa ierti, niciodata. sunt in stare sa urmaresc un om si 30 de ani pana ii platesc o polita. dumnezeu e etern si are timp sa ierte, eu sunt muritor trebuie sa ma grabesc in viata asta sa ii multumesc pe toti. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) )

Eu pot sa iert,caci nu sunt facuta din gheata.Iertatea e umana.Sunt capabila sa ii iert,sa uit,dar EI NU MA LASA.In continuare ma trateaza exact cum ma tratau la inceput.Daca si-ar fi cerut scuze,sau daca m-ar fi lasat in pace ar fi fost ok.Dar nu,caci vesnic au ceva de comentat.Ma sfideaza mereu,ma jignesc mereu,nu ma lasa in pace.Problemele mele din copilarie continua si in prezent.Nimeni nu regreta,nimeni nu-si cere scuze,toti se poarta urat,nimic nu s-a schimbat.
Cand ii vad,stiu la ce sa ma astept..........Cum spune unul ceva,cum incep toti.Nu stiu ce sa fac,cum sa reactionaez,ce sa spun.Ii las,par nepasatoare,dar numai eu stiu ce e in sufletul meu.
Ai dreptate,trebuie sa iert,doar asa ma voi simti mai bine,dar daca ei imi vor face rau mereu,imi va fi imposibil.

exact ce ziceam mai sus. un om nu se simte niciodata bine pana nu ii intorci favoarea! important nu este sa ierti ci sa nu urasti.

"...si sunt una din putinele fete (din crecul meu) care are o facultate"

pai atunci nici nu ai ce discuta cu ele. stii tu? daca te bagi in tarate te mananca porcii....

[afobia]

Kadenzza trebuie sa inteleaga ceva si anume ca nu poate sa dea timpul inapoi si sa o ia de la capat ..

TOTUL DEPINDE DOAR DE TINE.

Eu te sfatuiesc sa recitesti din nou tot topicul si sa bagi in cap multe lucruri si sa te autoanalizezi ..

Mai stiu persoane care au avut experiente traumatizante in copilarie pe care nu au putut sa le depaseasca si au innebunit .. nu vreau sa te sperii , dar trebuie sa incetezi si sa o iei de la inceput..vei ajunge la nebunie (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[leo]

stiu exact de ce are nevoie pt ca unele probleme de genul asta am avut si eu si am putut sa le depasesc.
si la mine familia a fost un pic dura si nu puteai sa spui ce gandesti de fata cu musafirii sau chiar si cu ei.
eu insa aveam un avantaj pe care ea nu il are din cat am citit si am extras eu din ce a scris ea.

stiu si la ce nivel se afla ea acum in depasirea problemelor proprii. ea trebuie sa se confrunte cu lumea reala acum....

[angeldust]

Leo, stii bine ca te respect si iti respect parerile chiar daca de cele mai multe ori nu sunt de acord cu ele (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Dar te rog eu, macar de data asta nu te arunca la concluzii pripite. Eu imi cantaresc f bine cuvintele, caci mi se pare ca sunt pe un teritoriu extrem de fragil si mi-e teama sa nu fac mai mult rau decat bine.
Am mai multe de spus legat de tot ce s-a spus aici, momentan sunt la lucru si nu am vreme dar revin later.

[ToothFairy]

Kadenzza,am tot urmarit post-urile tale inca de la inceput...scuza-ma,dar dramatizezi si cred ca exagerezi un pic.
O mica vina pentru starea ta de acuma,de la maturitate,o au si parintii,care te-au tratat nu tocmai parinteste..si acum uite repercursiunile...
Nu stiu cat de grasa ai putut tu sa fii incat toata lumea sa-si indrepte privirile si gandurile si "complimentele" inspre tine..
Ajutorul sa scapi din situatia asta ti-l poti oferi tu,prin schimbarea atitudinii fata de tine in primul rand,si acceptarii oamenilor in jurul tau...pentru ca tu te izolezi si nu le dai posibilitatea sa se apropie de tine...
Recunosc ca si eu am momente cand ma izolez,simt nevoia sa fiu singura,dar cred ca nu tre` sa depaseasca izolarea asta mai mult de 2 zile..(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) altfel,pe tavanul peretilor din camera se vor afisa numai Scaraoschii si zmei rai (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)
La toti ne e frica de momente penibile in viata,dar uneori nu le putem tine-n frau...si ies la iveala...se intampla,ideea e sa treci peste ele...
Accepta invitatia lui leo,cred ca iti vrea binele...si daca nu`ti vrea,de asta iti vei da si tu seama,ca doar esti fata mare!:))
Trebuie sa pornesti de undeva,dintr-un punct,spre drumu` cel bun,nu?

Ai avut atatea reply-uri si atatea sfaturi bune,incat ar trebui sa tragi o linie,si sa faci un rezumat si un plan de atac... (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)