Un fel de ganduri...despre prietenie pentru o viata, Jurnalul Arianei Options

[Ariana]

Diafragme,expuneri,bracketing...inebunesti (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ...nu cred ca o sa il pricep vreodata pe aparatul asta.

[scumpic]

Mai, am mai lipsit 3 zile si ce ati mai sporovait pe aici! Observ ca s-a facut un mic barulet tare primitor.

Am fost impresionata de povestile voastre de viata Pescarush si 3A si...e foarte interesant daca fac o paralela intre ceea ce ati trait voi si experientele pe care le-ati acumulat si viata Arianei, care este la inceput, isi cauta drumul, incearca sa cunoasca asa multe din viata, din lume, se lupta cu sistemul, cu primaria...
Si eu ma tot lupt de ani si acum am ajuns la concluzia ca nu mai pot face nimic, ca ar fi mai bine sa plec.N-as vrea sa te dezamagesc Ari, oricum fiecare are experientele lui si unii nu percep prea urita viata din Romania.
Cred ca m-am intors putin trista, dezamagita de la bunici.Parca venisem altfel, dar Romania te prinde repede, cu stirile ei, cu strazile si oamenii ei, cu mentalitatile...

Pe mine ma cheama ca pe 3A. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[pescarush]

Chiar ma gandeam zilele trecute pe unde o fi disparut scumpic? (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)
Da, asa este scumpic, cand pornim la drum in viata pornim cu asa multe vise si ganduri marete, si abia cand ne uitam 10-15 ani in urma ne dam seama cat ne-am transformat, cate dintre vise am abandonat si cate ni le-am implinit.
Eu m-am cam enervat de dimineata la job, pe toata nepasarea din jur, dar n-am spus nimic, mi-a trecut repede. Oricum, ne-am luat cu altele pe-aici si am uitat. Anyway, highlight-ul la review-ul meu profesional pe anul acesta a fost ca am o atitudine pozitiva chiar in situatii dificile (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) , ceea ce ma face o persoana cu care se lucreaza foarte usor. Na, hai ca m-am laudat un pic. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Adevarul este ca astia nu-ti spun usor asa ceva, si ma simt mandra in primul rand pentru ca stiu ce an am avut si cat mi-a fost de greu sa ma concentrez la job de multe ori in ultimul an.
Despre profesia mea: am facut facultatea de electrotehnica la Timisoara, am lucrat ca inginer proiectant in Renel timp de 7 ani (din care 3 am fost acasa in concediu de cresterea a copiilor (IMG:style_emoticons/default/322.gif) ). Am venit in Canada si era recesiune, nu se gaseau joburi, poate ca am renuntat usor la meserie (poate si din cauza ca nu-mi placea in mod deosebit), dar am intrat pe inventory si purchasing, mi-a placut ceea ce faceam si am decis sa merg mai departe pe domeniul acesta. Asa ca am mai luat si niste cursuri, intre timp mi-am schimbat si jobul, este destul de stresant, dar (cateodata) imi place ce fac. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Am cam atins toate ariile din supply chain management, si chiar imi pare bine ca stiu implicatiile fiecarui job din domeniul asta.
Cam atat deocamdata, sa vad ce-mi va rezerva viitorul.

This post has been edited by pescarush: Apr 10 2008, 06:31 PM

[Master of Norule...]

Ia-o usurel in prima parte acumulezi multa informatie si apoi incep sa se lege lucrurile nu poti stii totul din prima pt. ca valul de informatie e prea mare. Incet, incet o sa pricepi acordati rabdare. Cand eram la scoala am invatat un algoritm care si acum il mai folosesc se numeste Divide et impera era o sortare la care imparteai sirul la jumate si sortai cele 2 siruri mai mici si apoi parca concatenai sirurile. Asta se intampla si in viata uneori divizi problemele mari in parti mai mici pe care le rezolvi si ajungi la sfarsit sa rezolvi problema in intregime.

[Ariana]

Va pup fetele in timp ce trag cu ochiul la emisiunea lui Radu Morar unde e invitata o cantareata de jazz Anca Parghel care ma impresioneaza cu povestea ei.Si are o personalitate extraordinara femeia asta.

Scumpic ma bucur pentru deconspirare. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Da,ne-am cam pus la povesti toata trupa.
Eu sunt mai hyper cum spune prietena mea.Mereu in priza.Si asa ma simt cel mai bine.
Si nu ma dezamagesti caci vad ce inseamna Romania...cand ies prin Europa sincer mie mi-e jena ca sunt romanca pentru ca vad cum ne privesc oamenii.Si...eu nu mai cred in societatea asta.Desi e clar ca lumea in care ne invartim noi cele de pe aici e una in care predomina oamenii civilizati deci hai sa spuneam ca nu e totul atat de gri.
Ce ma mai enerveaza la maxim de exemplu e cand un roman care traieste in Bucuresti sau Timisoara sau orice alt oras d ela noi afirma despre Londra ca este un oras murdar.Mai mult oraf si gunoaie ca la noi cred ca numai in piata Omonia din Athena gasesti daca e sa comparam cu un oras european.Si tare mi-e ca si acolo s-au mai civilizat.
Pe mine ma inebuneste lipsa de civilizatie.Poate ca Londra mi-a placut atat de mult si din punctul asta de vedere.O alta prietenuta de-a mea ma certa cand mergeam la cumparaturi "De ce trebuie tu sa saluti pe toata lumea?"...ca asa am fost educata si asta e normalitatea pentru mine.
Dar...povesteam azi cu o prietena care a plecat in Bucuresti dupa marea dragoste.Ea iubea la inceput Bucurestiul.Zilele trecute m-a sunat dezgustata de tot ce e Bucuresti si ii era dor de oamenii din Timisoara.Eu in Bucuresti nu am interactionat decat cu oameni ok deci nu prea inteleg ce spune ea.Dar sgur este bine sustinuta reactia ei pentru ca stiu ce sentimente a avut cand a plecat.

Spuneai Scumpic atat de frumos de vise...
Pe la 18 ani ma gandeam la mine peste ani pe la 25 imi imaginam pragul...casatorita.
25 de ani m-a suprins in pijamale in varf de pat bocind deprimata si cu un trandafir trimis prin curier de prietena mea din Londra.Ala a fost momentul in care mi-am sters nasul cu maneca de la pijamaua roz de atunci si am zambit. Acum ma gandesc ca probabil plangeam dupa visul meu. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
La 25 ma gandeam la mine cea de 30-31 de ani tot educatoare-arhitecta cu un kinder de 2-3 ani care dimineata e la gradi si il are pe kinderul ei in grupa si dupa amaiza se ocupa de arhitectura.Acum ma amuza ideea asta.De parca in momentul in care ai un copil mai esti dispus sa dispersezi energia in alte parti!
Eu de acum...am ales sa calatoresc ,sa descifrez secretele D80-ului mei (ap-ul foto),sa citesc si sa nu ma gandesc pe termen lung.Sa iau o pauza de la planuri si vise si sa traiesc clipa asa cujm e ea extrem de frumoasa.

Pesca tu esti desteapta ca si tati meu. :)Asa spune el ca doar oamenii destepti termina Electro.

No maine dimineata plec si habar nu am ce vreau sa vad prin Viena cu exceptia unui muzeu al papusilor si celbrul palat. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Ma bag in pat si incerc sa citesc dimineata cate ceva pe net oricum in masina voi dormi.

Va pup cu drag.


Misnn azi m-am mai dumirit cu diafragme si expuneri da m-ai inebunit de cap cu...."concatenai" (nah ca am factu rost si de-o cacafonie (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) )...explica si la oamenii de rand ce inseamna ca iar o sa ma simt blonda. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Master of Norule...]

Scuze concatenare e unirea (join) celor 2 siruri ca ajungi la sortarea finala.
Drum bun si multe impresii frumoase din orasul ala minunat.
Ce sa zic vremea copiilor nici eu nu stiu cand e acum ma gandesc ca trebuia sa fie mai curand decat a fost, oricum se complica mult viata dupa ce ai copii e si frumos e si greu. Desi o mare parte din cunoscutii mei se mira ca am stat atat acasa mie chiar nu-mi pare rau deloc, desi am si eu momente cand imi intinde fiica-mea nervii la maxim dar per ansamblu e OK, plus ca e important zic eu sa aloci destul timp copilului. Chiar in seara asta am auzit la radio la o emisiune ziceau ca copii care sunt mangaiati si atinsi in sensul bun de parinti se supara si le trece mult mai repede supararea decat cei care nu-s atat de alintati.

[3A]

hmm, Missn tare fain procedeul ala, e bun sa mi-l aduc aminte cand intru in panica. Acum intru mai putin in panica, o iau pe metru patrat, cum spun eu (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) dar e mai fain asa cu divizare problemei.
hihihih, faza e ca eu acolo am probleme la divizare problemei, si am avut discutia asta mai demult cu Pesca.
E f. important cum procesezi informatia. Adicatelea eu am tendinta analitica nu de sinteza...
Si ce spui tu presupune sa le ai pe amandoua dezvoltate.
Ca eu cand ma apuc sa le divizez, ma uita Dumnezeu in detalii (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
Bine, m-a poreclit cineva madam cutiutza, si m-a distrat, cam asa sunt eu uneori, dar si ce e afara din cutiutza e intr-o varza totala!!

Si eu zic ca e bine sa incepi serviciul, ce anume, vezi tu pe parcurs, sa-ti ajute Dumnezeu!
E f. important sa faci ce-ti place.
Pe mine ma inspaimanta ideea de a sta acasa, dar asta pentru ca stateam la soacra-mea pe de o parte si pe de alta parte m-a turbat faptul ca nu am vazut oameni cat am stat un an acasa.
Mi-am dat seama ca asta e o chestie de baza la mine, sa fiu intre oameni, e o nevoie, nicidecum un moft.
Am momente cand ma izolez, dar nu tin mult.

Exul nici nu era genul sa iasa din casa, prieteni nu avea, ai mei s-au dus odata cu maritisul ca erau majoritatea baieti si nici unul nu l-a agreat pe exul si nici el pe ei...
Si m-am trezit singura, a fost cumplit cativa ani.

Dar imi amintesc ce nasol era cand imi lasam puiutzul acasa...mereu ma gandeam ce face, daca plange daca a mancat si alte cele.
Incotestabil un copil are nevoie sa se simta iubit, faza e ca uite al meu e maricel si-mi dau seama ca anumite chestii care eu consider ca-i arat ca-l iubesc el nu percepe ca atare (apropos de cartea aia cu limbajurile iubirii)
Pe masura ce cresc e un mare challenge sa-i accepti asa cum sunt. Mereu imi pun intrebarea, cat e educatie si cat sunt ei insisi. E asa de greu sa-i sprijini in ce sunt ei cei mai buni, nu in ceea ce iti imaginezi tu ca sunt, sau ce ai fost tu bun...

Asa ca bine faci ca nu-ti pare rau ca ai stat acasa anii astia, dar parerea mea e ca nici sa fii o casnica nu e ok, copilul creste, si tu ca femeie simti nevoia si de o alta implinire, aceea sociala.

Iti vine el si cheful de invatat chiar daca dureaza, ma uit la mine ce nasol a fost aici, la inceput si inca nu m-am urnit la toata viteza, ca mai isi spun si anii cuvantul.

Eu sunt nascuta si crescuta in Bucuresti si mereu am tanjit dupa linistea oraselor ardelenesti. Cele moldovenesti mi se pareau prea molcome (acolo in Moldova m-a impresionat f. mult credinta simpla pe care o au oamenii, dar asta am descoperit-o tarziu...)
Bucuresti-ul mi s-a parut muuult prea galagios si stresant pentru mine. Devii artagos fara sa vrei in mediul ala, iti dezvolti niste capacitati de supravietuire, aia e clar, dar cu ce pret...

Eh, eu sunt tot din specia inginerului (cu privire expresiva si care se exprima greu (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) , dar am mai rezolvat din faza asta)
Am terminat aeronavele, si am lucrez in domeniul asta de cand am terminat facultatea.
Placerea mea maxima e sa pilotez un avion, chiar si mititel, si cu voia lui Dumnezeu oi ajunge sa o fac si p-asta.
M-am tinut destul de greu in domeniu, n-aveam nici un cunoscut, si am inceput jobul cu un voluntariat, in Romania, la un institut de cercetare, unde nu faceam mare lucru, am avut timp sa invat engleza si sa citesc psiho. E adevarata faza aia cu fiecare are destinul lui.
Am avut cateva cotituri in viata cand m-am gandit clar sa-mi schimb meseria. Apoi am venit aici pornita sa nu ma craponez de meserie, dar am facut tot posibilul sa iasa si a iesit, tot asa am inceput cu un voluntariat.
Asta vara a fost nasol ca m-a dat afara, si e cumplit aici sa te stii singura, cu un copil, si fara somaj...
Multumesc lui Dumnezeu, dupa 2 luni am gasit job chiar mai bine profesional decat in partea cealalta.

Acum sunt la faza cu invatatul...ca trebe sa ma apuc de un curs in mai, sunt taaaare curioasa daca o sa fac fata...sunt 3 ore de 2 ori pe satamana timp de o luna jumate...
Va spun cinstit ca mi-e frica sa nu clachez, ca nu stiu f. bine sistemul astora pe aici de invatamant si toti spun ca e greu si muncesti de-ti sar capacele la proiecte...

Ari, lasa ca o sa fie fain la Viena! e bine ca te mai lasi si purtata de inspiratie, plimba-te pe strazi, sa simti pulsul oamenilor, o sa fie fain!
Sa ne pove cum a fost, drum bun si pupici!!

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

scumpic tu in ce oras esti acum?

[pescarush]

Pesca tu esti desteapta ca si tati meu. :)Asa spune el ca doar oamenii destepti termina Electro.

Wow, Ariana, am dat pe spate. Mersi. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)
Am ajuns si eu acasa pe la ora 8, hranit plozii, facut mancare pe maine (ca n-au scoala maine, trebuie sa le las pranz ca lumea), si acum am intrat sa vad ce ati mai povestit pe-aici.
3A, sa nu te sperii de curs, este greu din cauza ca ai si jobul, si programul iti va fi incarcat, dar daca pui mana in week-end si lucrezi la assignments, nu vei avea probleme. Da, stiu, partea cu week-endul e cea mai grea. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) Am luat si eu cateva cursuri, la primele mi-a fost foarte greu, ca n-aveam masina, asa ca trebuia sa merg de la job direct la curs, plecam dimineata la 6 de-acasa si ajungeam noaptea la 10:30. In zilele in care aveam curs nici nu-mi vedeam copiii. Plus ca in week-end, trebuia sa stau sa invat, nu ma puteam bucura de week-end cu copiii. Si mai stateam si cu cel mare (numai el mergea la scoala pe vremea aceea), sa-l ajut ca el a sarit clasa 1, nici nu stia limba cand am venit aici. Cand ma uit in urma, ma intreb de unde am avut atata energie. Acum, ma simt stoarsa ca o lamaie. Sunt mandra de copiii mei, sunt intre cei mai buni, cel mare are un talent deosebit la scris, ii place sa scrie esee, toate profesoarele au ramas impresionate de talentul lui. Cel mic se pare ca-l urmeaza pe taica-sau, e bun la calculatoare. In general, il intereseaza tot ce e tehnica, si ce m-a surprins, ii place foarte mult electricitatea (ce-i drept ca noi suntem ingineri electro amandoi, dar nu abordam subiectul niciodata, pentru ca amandoi am lasat meseria asta in urma).
Deci, pana la urma o fi si el destept, vorba tatalui Arianei. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
3A, eu te contrazic la partea cu educatia. Eu zic ca la un om conteaza in procent de 90% educatia. O mama isi cunoaste copilul si il poate modela, sa-l duca cat mai departe. Nu trebuie sa-i impuna ceea ce-i place ei, sau visele ei nerealizate, dar il poate indruma si incuraja acolo unde il vede ca este bun, ii poate canaliza energia. Daca ai un copil talentat la desen, de ex., il poti "slefui" dandu-i ore de desn, insistand pe aspectul asta. Pe cand, daca nu observi, sau observi dar esti nepasatoare, talentul se pierde foarte usor. Va ramane ca un diamant neslefuit. E adevarat ca conteaza si firea copilului, dar asa cum am spus, trebuie sa ne straduim sascoatem in evidenta ce este mai bun in el si sa atenuam cat putem "defectele", sau anumite porniri. De aeea sustin ca educatia are un rol foarte important. Ma rog, as putea vorbi pe pagini intregi despre subiectul asta, dar ma opresc aici.
Cat despre analiza si sinteza, am mai discutat si despicat noi subiectul asta, la sleep overe. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Eu sunt genul care sare cate 2-3 pasi, ajung rapid la o sinteza, nu ma incurc in detalii. (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) 3A, in schimb, ti le detaliaza pana esti asa (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif)
Missn, chiar ma gandeam ca e buna ideea de a despica problema cea mare in alte probleme mai mici, dar nu stiu cat ar tine la mine, ca eu trebuie sa vad ansamblul tot timpul, nu pot face abstractie de anumite parti. (eu sunt aia cu sinteza, 3A (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) )
Ariana, imi plac obiectivele tale, aici semanam: calatorii, fotografie. Sa ai un week-end placut in Viena, astept impresii ca e si pe lista mea (am vazut-o pana acum numai din masina, in fuga).

This post has been edited by pescarush: Apr 11 2008, 04:36 AM

[3A]

Pai se nimereste bine cu cursul, ca pe la jumatea lui vine maica-mea, macar sa nu stea baietul prea mult singur.

Aha..deci trebe sa-mi iau adio de la weekenduri...de fapt d-aia ma bucur ca tine mai putin desi sunt 2 cusuri pe saptamana.
Am mai facut in Ro niste cursuri in weekend pentru 3 luni si pauza si inca 3 luni si a fost destul de nasol, parca eram ametita.

Mersi de incurajare (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) o sa ma vait mai mult in vremea aia, dar bine ca am la cine (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

Da, stiu care e parerea ta cu educatia si ai dreptate, dar tocmai acum m-a trasnit ideea, ca asta ma bloca destul de mult pana acum, adica tu esti f. organizata, hihihi cu sinteza (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)
eu sunt opusul, si pana la urma e cazul se pricep ca si in domeniul asta sunt ca in toate celelalte, un pic originala si mai ales intuitiva.

Sunt mandra de mine, am fost la piscina si am tras niste ture, o juma de ora, a fost excelent. Fi-miu era cu alt pustan, si ma gandeam...cate mame sunt asa? putine, dar asta e modelul meu, asta sunt cu asta defilez (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)
Adevarul e ca de multe ori ma uit la el si parca ma simt sor-sa, nu maica-sa...inca nu-mi vine sa cred ca am un fecior asa de mare, si creste din ce in ce.

Si faza cea mai tare si cel mai greu imi e cand il vad ca face faze pe care le faceam eu, si inca mi le amintesc, si ma pufneste rasul...
Cum pot sa-l dojenesc, cand stiu ca eu am facut altele si mai gogonate... Efectiv uneori imi dau seama ca e ceva ce trebuie sa fac, si nu-mi face placere si nici nu mi se pare f. fair..si ma macina constiinta, cam aia e idee.
Tu ai fost vreodata in situatia asta? adica sa faca ei o boacana si tu sa stii precis ca ai facut-o si tu, chiar mai groasa.

[pescarush]

Normal ca am fost si eu in situatia asta. Ma cam recunosc in fiu-meu cel mic, in special. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Dar, am lasat mustrarile de cosntiinta la o parte, normal ca n-am fost foarte severa, dar tot am stat cu ei si le-am explicat in amanunt ce au de facut si de ce nu e bine sa faca asa. La mine, in special in ultimii ani, cam asta a fost metoda adoptata: explicat si vorbit mult cu ei. Pentru ca mi se pare ca degeaba ii spui copilului "nu fa asta, nu fa cealalata!" daca nu-i explici ce consecinte poate avea fapta lui. A, si mai ales, lasati sa constientizeze ca sunt responsabili de faptele lor. Ei, acum sunt copii, isi au si ei zilele lor, dar in general, chiar nu ma pot plange de ei, desi sunt baieti, si sunt mai nazdravani.. Cred ca varsta la care sunt ai mei acum este ideala, nu mai sunt asa mici, sa-mi fie greu sa ma inteleg cu ei, si n-au intrat inca nici in adolescenta, cu problemele specifice. Vom vedea mai incolo, desi, cand o vad pe colega mea care are copil de aceeasi varsat cu cel mare al meu ce probleme are cu el, mi se face parul maciuca!
Ti-am spus, chiar si aseara: copiii au nevoie de reguli si de un program bine stabilit.
Hai ca am acaparat jurnalul Arianei cu discutii despre copii. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) Noroc ca stiu ca si Arianei ii plac copiii. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

This post has been edited by pescarush: Apr 11 2008, 05:09 AM