Despre copii si ingeri... Options

[Teocris]

A Child's Angel (IMG:style_emoticons/default/kiss_girl.gif)

[ZIBBA]

Am tot evitat sa ajung la acest topic ,am tot incercat sa nu va spun povestea mea dar cred ca daca v-o spun am sa ma simt mai linistita .E o poveste trista despre ingeri,depre ingerul meu,Andrei.Stiu ca e un topic depre copii frumosi si plini de viata ,depre mamici fericite si tatici la fel de fericiti,dar uneori viata ne pregateste surprizele ei.
Totul a inceput in iunie anul trecut cand mi-am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv.Bucuria mea si a sotului meu a fost imensa.Nu ni-l "programasem" chiar pentru atunci,dar asa a fost sa fie,mai ales ca ma inscrisesem la un master si asta implica multa munca,examene.Gata,prioritatea era copilul.Timpul a inceput sa se scurga incet ,totul mergea bine.
In vara am mers acasa,in Romania .din pacate vacanta nu a fost asa cum ne asteptam.Soacra ma facut un accident vascular in timp ce eram acolo si ne-am agitat foarte mult intre spitale si medici.intr-o noapte am inceput sa sangerez,eram in 9 saptamani.M-am gandit ca am sa il pierd cum se mai intamplase si cu 2 ani inainte(v-am spus si voua atunci).Dar m-am dus la medic si mi-a spus ca trebuie sa fac repaos absolut ,ca bebelusul este bine,ca sangereaza placenta care s-a desprins un pic.Asa am facut si a trecut .Ne-am intors aici,eram fericiti ca totul a trecut cu bine.
La 5 luni ne-am dus la ecografia care trebuia sa ne spuna ce va fi.Era un baietel pe care stiam ca o sa il cheme Andrei.In timp ce facea ecografia ,eu ma uitam la fata doctoritei si vedeam ca se incrunta concentrata.Vreau sa va spun ca din acel moment viata mea s-a schimbat complet .Am stiut ca ceva se intampla.Asa si avea sa fie .Dupa ce a terminat ,cu glas tremurat abia am reusit sa ii spun doctoritei sa ne spuna tot adevarul.Si ne-a spun sa cel mic are un ureter dublu pe partea dreapta(lucru care nu m-a speriat asa de mult,caci stiam ca e o malformatie destul de frecventa si care se poate repara),ca e posibil sa aiba o malformatie cardiaca si pulmonara(aici am ramas interzisa,stiam ca si cardiologic se poate ceva,dar daca are si plamanul cu probleme va fi destul de greu si complicat)Eram la cel mai mare spital din Barcelona si unul din cele mai bune din tara,acolo erau experti copii cu probleme,acolo fac transplanturi in fiecare zi.Eram disperata si nu vroiam sa imi dea verdictul:"trebuie sa intrerupem sarcina".Era al meu,nu mi-l puteau lua.Au inceput testele ,mi-au facut amniocenteza(care a iesit normala),i-au facut 2 rezonante magnetice bebelusului,stirile erau amestecate ,se confirmau unele ,se infirmau altele,incepuse cosmarul.Cum eu in acel timp gaceam si garzi in urgente de pediatrie,din cauza stressului si sarcinii mi-a scazut imunitatea si am facut varicela(ma si vaccinasem cu un an inainte).Imi zieam ca sunt la capatul puterilor.Timpul trecea lent ,bebelusul meu incepuse sa miste,aveam sentimente de bucurie impletite cu multe lacrimi,nopti lungi de nesomn.Dupa toate testele ,ce era important era ca inima era bine,plamanii incepusera sa se vada mai bine,dar nu se vedea parte din trahee(lucru care ma speria ingrozitor pentru ca stiam ca e singura plastie care nu se poate face!!!!!)
Si timpul trecea....treceam de la agonie la extaz...de la extaz la agonie...Am ajuns la 7 luni .Doctorita imi spunea ca bebe se dezvolta imbucurator de bine,ca plamanii incep sa aiba aspect normal,dar acea parte de trahee inca nu se vede (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) (incercam sa ma mint singura,poate sunt aparatele limitate,poate...poate...) si incep sa am un polihidramnios(mai mult lichid decat normal).Stiam ca acest lichid apare cand femeia face un diabet de sarcina sau copilul nu poate inghiti lichidul si atunci acesta se acumuleaza in jurul lui.Alte teste ,alte analize.....ma rugam la D-zeu sa am diabet ,sa fie din cauza mea....dar nu aveam diabet ...Plang si acum cand imi amintesc ...
Au hotarat sa fie ma consulte in fiecare saptamana pentru ca acel lichid care crestea in cantitate imi putea provoca o nastere prematura si putea ajunge in cantitate asa de mare incat sa nu ma mai lase sa respir.Si asa a si fost ...Dupa Craciun(cel mai trist din viata mea) mi-au scos prin amniocenteza primii 3 litri de lichid...si dupa 2 saptamani alti 3 litri...si dupa 2 saptamani alti 3 litri...Nu-mi pasa de dureri ,nu-mi pasa de nimic vroiam sa doar sa fie bine Andrei care de acum era mare,se juca cu mami ,mama statea acasa cu el ,facea un goblen sau citea si el impingea ghergheful sau cartea cu capsorul .In nefericirea mea ,ma bucuram de el,visam frumos cu el,el imi zambea frumos din ecografii, am una cu el cu limbuta scoasa)
Si inca o data mi-a crecut cantitatea de lichid incat a trebuit sa stau 2 nopti asezata in sofá respirand greu si am decis ca trebuie sa sun doctorita,ca nu mai pot .In ultima noapte am stiut ca o sa fie ultima noapte cand am sa ii simt capsorul si piciorusele impingand in toate partile.
Si am mers la spital...si mi-au indus nasterea (am nascut normal)care a durat 25 de ore... 25 de ore de chin,mi-au pus de vreo 3 ori anestezie epidurala care ultima oara nu mi-a prins decat pe partea dreapta si pe 5 februarie 2009(la 36 saptamani si 2 zile) l-am nascut pe Andrei pe care il ateptau vreo 6-7 medici pregatiti pentru orice...si Andrei era tacut ,nu imi spunea nimic si eu ma rugam ca o disperata sa fie bine...dar Andrei nu putea sa respire bine si au incercat sa il intubeze,dar nu puteau ,pentru ca nu trecea sonda prin trahee,pentru ca traheea lui era inchisa ,ii lipsea o parte.L-au intubat prin esofag care comunica cu plamanii si mi l-au luat ...Pe mine m-au dus intr-un salon si pe el l-au dus la terapie intensiva sa ii fac probe.Eram obosita si disperata ,dar vroiam sa imi spuna ca il pot opera ,ca o sa fie bine...dar nu...au venit si ne-au spus ca nu se poate face nimic si trebuie sa ne dam acordul ca sa ii induca linistea finala.Mi-au zis ca il pot vedea daca vreau,ca pot sta cu el cat vreau chiar pana la final.Si m-am dus ...nici nu puteam deschide ochii bine de umflata ce eram de atata plans ...Si am ajuns acolo ,la patutul lui.Era intubat dar era atat de frumos,era al meu si nu puteam sa il dau nimanui...nu era drept sa mi-l ia...si am stat cu el ,si l-am mangaiat ,il tineam in brate si nu puteam sa cred ca e pentru prima si ultima data si am vorbit cu el si l-am rugat sa ne ierte ca nu il putem ajuta mai mult si el ne-a iertat ,in somnul lui dulce misca manutele parca raspunznd la durerea noastra...si pe 6 februarie 2009 la 00:41 h si-a desfacut aripile si a zburat suuuuuuusssss,sus de tot de unde ne priveste acum si unde se joaca cu alti ingerasi ca el si e fericit si nu-l doare nimic...si i-a promis lu'mami si lu'tati ca o sa le trimita un fratior sau o surioara candva...

Asta a fost povestea mea,as fi vrut sa fie una cu un inger pe pamant ,dar bunul D-zeu a hotarat altfel si l-a vrut pe cretul nostru langa el .N-as fi vrut sa va intristez,dar alta poveste nu am sa va spun.Ma gandesc de multe ori ce am facut ca sa trec prin asta,ma gndesc ca poate D-zeu da celor ce pot duce,ca ne supune la probe...nu stiu....

Acum incercam sa trecem prin acest moment,eu m-am recuperat destul de bine fizic,ramane sa aduc cioburile de suflet si sa le lipesc la loc.Curand am sa incep sa lucrez din nou,asa imi ocup timpul si mintea si dupa ce trece vara o sa incercam din nou marea minune.

Pot sa va mai spun ca a o admiratie deosebita pentru medicii si tot personalul din acel spital(Vall d´Hebron se numeste,au facut si romanii de la pro Tv o emisiune acolo despre transplanturi),daca nu ar fi fost ei nu stiu cum as fi fost eu dupa aceasta sarcina atat de complicata.Ne-au spus ca nu trebuie sa ne temem de o alta sarcina,ca ceea ce s-a intamplat a fost pur si simplu hazard,eu zic ca si vointa Lui,ca nu are nici o legatura cu sarcini viitoare)

Aici inchei povestea mea si pup toate minunile voastre mici

[walpurgik]

Am citit cu ochii in lacrimi ce ai depanat aici cu un suflet atat de apasat de ceea ce s-a intamplat. E o poveste sfasietoare, crunt de nedreapta. Sa dea Dumnezeu ca intr-o zi sa fiti binecuvantati cu un ingeras care va ramane printre voi sa va vindece ranile. M-ai lasat aproape fara cuvinte.

[kalua]

Si eu mai sunt cu ochii in lacrimi si cu batista in mana, Doamne, prin ce-ai trecut, Zibba!
N-am cuvinte sa spun cat de rau imi pare.
Numai bine si cred ca Andrei va avea grija de voi, de-acolo, de sus.
Ce necrutatoare e viata cu noi cateodata!

[ZIBBA]

Va multumesc fetelor si n-am vrut sa va fac sa plangeti .Asa stau lucrurile uneori si cand vad cati copii sufera in Romania si in lume ma doare sufletul .Dar cum v-am mai spus sunt multe lucruri pe care nu ni le putem explica ,viata e dura de multe ori.

[claudia_electra]

Doamne, Zibba, incurcate mai sunt caile Domnului! Tot cu ochii in lacrimi iti transmit si eu toata caldura mea ca sa poti sa ramai asa cum te arata povestea ta: o mama exceptionala, de care Dumnezeu se va indura sa-i aline suferinta si sunt convinsa ca-ti va da inca un ingeras aici pe pamant. Si eu sunt insarcinata...mi s-a rupt inima sa citesc cele de mai sus si imi dau seama inca o data ca totul e in mainile Domnului cu copilasii nostri...

[Roxana_]

Zibba, pe mine m-a furnicat pielea cat am citit povestea ta. Imi pare tare rau! Sper din suflet sa-ti refaci ranile si-n timp sa-ti daruiasca Dzeu un copilas sanatos tun.

[Teocris]

Zibba, nu pot sa zic ca te-nteleg pentru ca doar tu sti prin ce ai trecut si mai treci.
Cum am scris si mai sus, un copil nu trebuie sa moara.
Am plans si nici macar nu te cunosc.
Ai grija de tine si daca vreodata crezi ca te pot ajuta cu ceva, te rog nu ezita sa-mi ceri.
(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[Fanny]

O experienta sfasietoare. Sper din tot sufletul sa reusiti sa depasiti momentul si sa formati o familie frumoasa si numeroasa. (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[dr_wise]

Zibba, te rog sa ma crezi, n-am cuvinte. Plang si nu stiu ce sa-ti spun. Nu mi-am imaginat niciodata ca unii parinti pot trece printr-un astfel de cosmar.
Duminica o sa merg la biserica, o sa aprind o lumanare pentru Andrei, pe langa cea aprinsa pt mortii mei.
Dumnezeu sa-l ocroteasca acolo unde este!
Iar pentru tine o sa aprind o alta lumanare, si-o sa ma rog sa-ti dea Dumnezeu bucuria de a deveni mama si de a te bucura de minunea aceasta!
Dumnezeu sa te binecuvanteze!