A fost o data... amintiri despre animalutele care ne-au umplut vietile, In Memoriam - Podul Curcubeului Options

[Meg]

si mie mi se par celelalte pisici inferioare.. numa' a mea e printesa  ::) 8)

[Diana.]

Nu stiu cine a scris rindurile de mai jos... Nu sint ale mele...
Dar au legatura cu subiectul
Si mi-au placut atit de mult, incit am considerat ca trebuie sa le cititi si voi...
Veti intelege de ce...


...Exista un pod care uneste Cerul si Pamantul. Se numeste Podul Curcubeu pentru ca are multe culori.
Chiar de aceasta parte a Podului Curcubeu, este un tinut de pajisti, dealuri si vai, cu iarba verde peste tot.
Cand un animal iubit moare, el se duce in acest loc. Exista mereu mancare si apa si vremea este calda, de primavara. Acele animale batrane si bolnave sunt tinere din nou. Acelea care au fost mutilate sunt acum intregi din nou. Se joaca toata ziua unele cu celelalte.
Dar lipseste ceva. Ele nu sunt impreuna cu acea persoana speciala care le iubea pe pamant. Asa ca in fiecare zi se joaca si alearga, pana cand vine o zi cand una din ele se opreste deodata din joaca si se uita in sus. Nasul ii freamata, urechile sunt incordate, ochii ii sunt nemiscati, si acel animal deodata o ia la fuga din acel grup.
Ai fost zarit, si tu impreuna cu specialul tau prieten va intalniti, va imbratisati intr-o uniune vesela, pentru a nu mai fi niciodata despartiti. Fata ta este linsa iar si iar; mainile tale mangaie iar capul iubit, si te uiti din nou in ochii animalului tau de incredere, plecat de mult din viata ta dar niciodata absent din inima ta.
Apoi treci Podul Curcubeu impreuna cu el, pentru a nu mai fi niciodata despartiti.

Stiu ca acel pod exista...

[Meg]

..nu veti mai fi despartiti. nu inteleg asta. daca animalul nu mai este, adica a murit, cand te vei intalni cu el pentru a fi impreuna?

[Diana.]

Cind vom trece si noi "dincolo", Meg...

[Meg]

ma gandeam eu. dar asta ar insemna ca oamenii (sau o parte din ei), lasandu-si forma pamanteasca, sa traiasca impreuna cu animalele lor. si nu am auzit nicaieri in bbiblie ca oamenii si animalele vor sta la un loc 'pe lumea celalalta'.
???

[Diana.]

Meg, mie cel putin mi se pare inimaginabil ca oamenii, pacatosi prin natura lor, sa fie primiti in Rai, iar animalele, nevinovate prin definitie, nu.
Era doar o poveste frumoasa in care mie, personal, imi place sa cred.
Pentru ca e frumoasa si pentru ca nu as suporta gindul ca nu imi voi mai revedea prietenii necuvintatori "dincolo".
Prefer sa cred ca Judi ma asteapta si dupa cei voi trece de "podul curcubeu" ne vom juca iar... ca pe vremuri...
Spune-i infantilism, insa asta simt.

[Meg]

Diana, intr-adevar, am mers mai departe decat trebuia.
E foarte frumoasa si plina de speranta povestea ta.

:-*

[Diana.]

Stai linistita, Meg, nu e bai.
:pupaceala:

[MonicutzaB]

diana, stii ce frica mi-a fost sa citesc subiectul asta! imi era tare frica de amintirile triste si aveam dreptate. ti-am citit povestea si imi vine sa plang rau ... imi aminteste prea mult de baiatul meu ...
am avut un boxer ... a fost viata mea.
nici  nu pot sa zic ca relatia dintre noi era cea tipica de stapan-caine pentru ca intotdeauna am simtit ca suntem egali iar de multe ori avea el grija de mine si ma proteja.
nu cred ca mi-a stiut vreodata de frica dar ne-am inteles intotdeauna, parca nici nu trebuia sa-i spun ceva ca el stia ce vreau.  :offtopic: prin unele carti se spune ca boxeri sunt rasa aproape perfecta, iar eu sunt total de acord. 
cea mai fericita zi din viata mea a fost ziua in care l-am adus acasa. e amintirea mea cea draga, la care ma intorc mereu atunci cand mi-e greu.
in mai 2004 s-a dus, dupa ce ne-am chinuit aproape 2 ani, cu vizite aproape zilnice la veterinar. avea 13 ani, ceea ce pentru un boxer e destul de mult iar veterniarul imi spune si acum ca fara mine nu ar fi rezistat atat.
zile in sir dupa imi parea rau cand ma trezeam dimineata pentru ca simteam ca nu mai am nici un motiv sa traiesc. unora li se poate parea patetic dar asta e. inca, dupa aproape 2 ani, nu ma pot obisnui cu faptul ca nu o sa-l mai vad, cel putin nu prea curand, pentru ca asa mult vreau sa cred ca o sa ne regasim candva! vreau asa mult, diana, ca fragmentul acela pe care l-ai reprodus tu sa fie adevarat!!!
ma gandesc in fiecare zi la el, sunt atatea lucruri care imi amintesc de el ... si in fiecare zi ma minunez cum de am avut norocul sa fie al meu! stiu ca a avut o viata buna si asta imi da mai multa putere.
ma mai bucur si pentru ca, in sfarsit, pot sa-mi amintesc lucrurile frumoase si nu doar cum m-a asteptat (eram plecata din tara) ca sa-mi moara in brate.

daca v-am deprimat, imi pare tare rau si sper sa ma iertati.

[Diana.]

Monica, pe tine te-a asteptat, pe mine nu a putut... Nu e patetic, e normal. Si mie mi se rupe inima cind ma gindesc la Judi, desi au trecut ani... Nu pot si nu vreau sa o uit.

Cine a iubit o data un animalut, nu il va uita.
Pentru ca toate animalutele sint perfecte.
Oamenii, nu, insa aceste suflete nevinovate, da.

Cine a iubit o data un animalut, va astepta sa treaca "podul curcubeu"... asa cum asteptam si noi.
Si pina atunci nu trebuie sa ii uitam pe prietenii nostri necuvintatori, pentru ca in acest fel traiesc in inimile noastre.
Nu trebuie sa fii trista.
Sint sigura ca "baietelul" tau se joaca acum cu "fetita" mea si se simt bine impreuna, asteptindu-ne cuminti.