Bitch... Options

[WhiteWitch]

Pai,este clar ca nu ai citit atent ce am postat eu,altfel nu ai fi scris anumite lucruri,care nu prea au legatura cu situatia mea.
Nu caut sa imi confirmati ca ceea ce fac este ok.De cand am postat acest topic,eram sigura ca reactiile nu o sa fie nicidecum pozitive,pentru ca nu ar avea cum.Si,da,am nevoie de o motivatie,dar un pic mai solida decat ironiile tale,Dore.Daca se poate,daca nu,nici o suparare.
Sa impui atitudine sa te trateze frumos.De acord,dar nu in totalitate.Tu chiar ai impresia ca un om deja format se mai poate schimba?
Nu am spus ca ma comport cu toata lumea la fel,asta nu intelegeti voi.Dar nu inteleg de ce trebuie sa comport frumos,sa respect anumite principii,daca de latura cealalta nu exista acelasi lucru.O relatie trebuie sa fie ceva de comun acord.

Este perfect să te comporţi urât cu oamenii care par drăguţi fiindcă sunt oricum nişte falşi sau nişte fraieri care vor fi civilizaţi de lecţia ta de viaţă.

-nu ma port urat cu oamenii dragutzi,dar daca intr-adevar se dovedeste ca sunt falsi atunci au incurcat-o.Civilizati de lectia de viata?Dar ai impresia ca o atitudine gen Maria Tereza ii va civiliza?Sau crezi ca asta caut,sa civilizez pe cineva?Ar fi o prostie sa incerci sa schimbi pe cineva.Pur si simplu nu vad rostul sa investesc in ceva ce nu merita.
Deci,draga Dore,chiar caut si sunt interesata de o motivatie,a voastra ca femei,dar va rog,lasati un pic aceasta joaca de-a Inchizitia si daca puteti sa purtati o discutie ca de la prietene la prietene,ok.Eu asta caut.Nici sa imi dati dreptate,nici sa ma ironizati,pur si simplu ceva obiectiv.Poate imi spuneti din punctul vostru de vedere cum vedeti acest aspect.
Repet:daca se poate.Daca nu,spuneti-mi,pentru ca nu vreau sa va irosesc timpul si nici pe al meu.
PS:Iti multumesc pentru "dar"-chiar mi-a placut! (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[Dore]

Atentă la ceea ce ţi se comunică trebuie să fii tu, White. Deja ţi s-au expus aici câteva aspecte extrem de obiective ale situaţiei.
Cum crezi tu exact că s-a numit ceea ce ai făcut oamenilor pe care i-ai chinuit, oare nu ai încercat să îi civilizezi prin lecţia ta de viaţă, arătându-le că au fost caraghioşi având încredere în tine? Poate minimizezi impactul pe care îl ai asupra vieţilor celorlalţi, clar nu eşti conştientă de responsabilitatea faţă de ei. Să nu calci în picioare sufletul unui om, să nu înşeli bărbatul de lângă tine şi să nu îţi şochezi cea mai bună prietenă nu sunt chestii care ţin de Maica Tereza. Sunt chestii de bun simţ.

În final, judecată nu eşti. Eşti doar evaluată şi asta face orice om când ia în considerare ideea de a fi prieten cu cineva. Degeaba baţi monedă pe prietenie şi relaţii prieteneşti, îţi repet că în felul în care te prezinţi acum nu sunt multi oameni care ar vrea să îţi fie prieteni.
La fel, degeaba te simţi ironizată. Ai cerut obiectivitate, ai primit. Câtă vreme nu îţi place este clar că de fapt ai dorit altceva. Dacă vrei compasiune caută în altă parte, eu una vreau să te ajut, nu să mă placi. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Şi nu vei avea motivaţie vreodată, pentru ceva, câtă vreme nu vrei să ai.

[ZIBBA]

draga WW,iti spun si eu parerea mea...ceeea ce cred eu...nu vreau sa fiu nici acuzatoare si nici aparatoare a situatiei tale...eu doar am sa iti spun cum vad eu lucrurile...vazand toate cate ti s-au intamplat...sa zicem mai mult rele decat bune...consider ca e oarecum normal sa te comporti asa...insa!!!!nu asta e menirea unei fiinte umane...in acel moment dur din viata ta...in capul si in sufletul tau s-a produs un declick...care a inkis o usa spre ce era mai bun in tine...recunosti sau nu...ai avut un sock psiho-emotional destul de dur care a facut ca ceea ce a venit dupa aceea sa fie pur si simplu o linie izoelectrica...adica nimic..la un moment dat ti-ai pus o masca si ai iesit din nou in lume...si l-ai intalnit pe acel nefericit...pe care ti-ai ascutit ghearele ceva vreme...mare grija,pentru ca in timp ai ajuns sa te confunzi cu masca ta si spui ca iti place asa...eu una,nu am patit ce ai patit tu...dar sunt convinsa ca te simti foarte bine asa pentru ca te supraevalueaza aceasta situatie...si oricat ti-ar fi de bine asa nu pot sa cred ca in intimitatea ta..tu cu tine...nu ai indoieli fata de actiunilor tale... si daca spui ca e asa,nu e adevarat,pentru ca esti o fiinta umana,iar fiintele umane simt...regreta,au aceste defecte (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ,nu sunt roboti...
timpul trece...si intr-o buna zi ai sa te trezesti singura...si ai sa iti doresti sa fie cineva langa tine...si nu va fi...
eu zic sa te gandesti bine...si sa incerci sa privesti lumea prin alta prisma...pentru ca exista si oameni buni care merita...in speta...barbati (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ,pentru ca nu sunt toti la fel...nu cred ca D-zeu a creat femeia perfecta si barbatul nu... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
cand il vei intalni...da-i o sansa...da-ti tie o sansa...poate nu vei sti ca e el...dar daca tu ii oferi din prima clipa o portie de amaraciune...fii convinsa ca te va rasplati cum se cuvine...
asa ca,sa n-o mai lungesc...priveste fiinta din tine si da-i libertate,n-o acoperi cu lucruri de mica insemnatate...cu rautati...multa bafta,WW

[WhiteWitch]

Va multumesc pentru raspunsuri.Dore,eu nu intentionez sa intru in conflict cu tine pentru ca nu am de ce.Cred doar ca ai inteles un pic gresit situatia.Imi repetati aceleasi lucruri:trebuie sa dau omului o sansa,profit de increderea omului si nu e ok.Eu tocmai asta incerc sa va spun:nu sunt asa cu cei ce nu merita.In schimb cu restul nu prea am mila.Si nu procedez asa,decat dupa ce m-am convins de respectivul om si dupa ce i-am dat sanse.

Să nu calci în picioare sufletul unui om, să nu înşeli bărbatul de lângă tine

-si daca stii ca te va calca el in picioare,daca nu o faci tu?Sa nu inseli barbatul de langa tine?De ce nu?Demonstrati-mi ca fidelitatea este ceva cat se poate de palpabil,nu ceva de moment,nu o iluzie,nu o ipocrizie si atunci,o sa cred in ea.
Si prieteni adevarati am,chiar de ani si ani de zile,care ma pretuiesc pentru prietenia mea.
Intrebarile la care mi-as fi dorit raspuns,nu au fost luate in seama:
1.Voi cum procedati?Dar as dori niste raspunsuri mai concrete,chiar niste exemple,daca se poate.
2.Cate sanse sa dai omului,in conditiile in care un om adult este aproape imposibil de schimbat?Pana unde sa impingi altruismul intr-o relatie si sacrificiul?Merita sa pui un om in centrul universului tau?Daca da,de ce?
Intelegeti-ma bine,vorbesc de cazul in care dai peste persoane care chiar nu merita.Ce faceti?Renuntati?Ok.Dar daca si urmatorii sunt cam la fel?Daca la inceput dai de o masca placuta a omului de langa tine,sub care,in timp,descoperi ca zace o fiinta nu tocmai placuta?Ce faceti?
Zibba,iti multumesc,probabil ca raspunsul tau a fost cel mai obiectiv de aici.
Dore,nu am fost niciodata omul care sa caute compasiune,asa ca nu stiu de unde si pana unde ti-a rasarit tie in minte acest lucru.
Sincera sa fiu in raspunsul tau nu am simtit nici ca vrei sa ajuti,nici ca esti obiectiva,ci doar ca esti foarte intrigata,ironica si nu faci decat sa judeci(evaluezi,cum iti place sa spui)-asta nu mi-a placut,nu raspunsul in sine.

[angeldust]

White...noua ne e clar cam unde gresesti si ce nu reusesti sa iti insusesti. Daca te uiti atenta cam toate am exprimat acelasi lucru, cu cuvinte diferite. Cea care NU e obiectiva esti tu! Pentru ca tu ti-ai format mecanismul asta de aparare care te determina atunci cand primesti o alta reactie decat cea la care sperai sa spui "nuuu....nu m-ati inteles, nu ati citit ce am scris, ma ironizati si ma judecati dar eu ma asteptam la asta asa ca nu ma mir".

Fa un pas inapoi si priveste situatia obiectiv! Tu reactionezi dupa un pattern dinainte stabilit si care se intampla cam asa : in subconstientul tau se formeaza "asteptarea", pretentia pe care o ai de la persoana cu care vii in contact. In acelasi timp in mintea ta apare si ideea ca pretentiile tale nu vor fi satisfacute, ca persoana nu se va ridica la inaltimea asteptarilor tale si cu cat te gandesti mai mult cu atat te convingi ca exact asta o sa se si intample. Apoi vine momentul in care tu interactionezi cu persoana...si indiferent ce ar spune sau ar face ea tu nu reusesti sa vezi decat exact lucrurile alea de care te temi. Rezultatul : esti evident dezamagita si asta te determina sa iti spui "mda...stiam eu ca asa o sa se intample" iar patternul acesta se intareste prin repetitie. E un cerc vicios.

Si in incercarea de a fi obiectiva, nu judec decat ce am vazut pana acum da? Tu ai intrat pe acest forum cu "asteptarea" ca cineva iti va oferi motivatia necesara ca sa schimbi un lucru pe care nu prea esti convinsa ca ar trebui sa il schimbi. Ca noi iti vom spune fa aia si aialalta si totul o sa fie bine. Greseala nr. 1 : asteptarile tale au fost prea mari, caci tu cauti salvarea in exterior cum ar veni, cand in realitate eu nu poate veni de altundeva decat de la tine. Pasul urmator : te-ai gandit automat ca noi nu o sa iti putem oferi aceasta motivatie, pentru ca : nu te vom intelege, te vom judeca etc. etc. Ba mai mult, ne-ai oferit suficiente amanunte ca sa te asiguri ca exact asta o sa se si intample. Ai spus despre tine ca ai fost bitchy, ca ai facut oameni sa sufere, iar in momentul in care noi ti-am dat dreptate ai inceput sa te aperi, sa spui ca ai avut motivele tale sa fii asa, ca defapt tu nu esti chiar asa, esti doar cu cine merita, etc. etc. Ai primit o gramada de sfaturi bune si pareri pertinente insa tu nu ai reusit sa iti insusesti nimic din ele : ai vazut doar ce ai vrut tu sa vezi. Greseala nr.2 : nu reusesti sa vezi partea plina a paharului. Lucrurile nu pot fi alb sau negru, depinde doar de tine sa iei ce e bun din ceva si sa construiesti pe marginea acestui aspect sau sa iei doar lucrurile rele , sa afirmi ca "Life's a bitch and then u die" si asa mai departe. Totusi nu esti chiar absurda, pentru ca uite ai reusit sa apreciezi "darul" de la Dore (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) Deci cateodata vezi si partile bune, dar doar atunci cand iti convine tie.

Concluzie : o lectie pe care si eu ma chinui sa o invat este ca in viata de obicei trebuie sa dai , sa dai si abia apoi sa astepti sa primesti ceva in schimb. Stiu, pare nedrept la prima vedere. Si eu fac de multe ori greseala asta, gandind "mai intai astept sa vad ce faci tu pentru mine si abia apoi ma hotarasc daca se merita sa fac si eu ceva pentru tine". Imi aleg totusi cu grija tzinta spre care imi indrept "darurile" , energia si atentia, pentru ca la fel de drept e ca energia irosita de pomana iti poate aduce un mare grad de insatisfactie.

[Dore]

Draga mea, te rog reciteşte iniţierea acestui topic şi îţi vei aminti că te aşteptai ca oamenii de aici să îţi spună exact ce cred. Păcat că te-ai răzgândit între timp. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Răspunsurile mele la întrebări:

1.Voi cum procedati?Dar as dori niste raspunsuri mai concrete,chiar niste exemple,daca se poate.

Găsesc uşor calitatea omului cu care am de-a face şi mă concentrez asupra acestui aspect. Faptul că mai târziu îi descopăr nişte defecte nu îi anulează calităţile. Îmi dau seama că până şi Dumnezeu aşteaptă ca omul să moară înainte să îl judece. De aceea nu îi tratez pe unii frumos şi pe alţii urât, după cum mi se năzare. În general, îi admir şi îi respect pe toţi. Pe unii aleg să îi ignor, pe alţii mi-i apropii. Mă bucur că nu sunt maimuţă şi nu mă consider datoare să-i imit pe ceilalţi plătindu-le cu aceeaşi monedă.

2.Cate sanse sa dai omului,in conditiile in care un om adult este aproape imposibil de schimbat?Pana unde sa impingi altruismul intr-o relatie si sacrificiul?Merita sa pui un om in centrul universului tau?Daca da,de ce?

Este dezgustător să dau omului şanse ca să se schimbe. Omul ăla trăieşte o singură viaţă, a sa, după cum doreşte, nu este jucăria nimănui. Dacă nu îmi place cum este, nu voi face greşeala să cred că îl pot schimba, în niciun caz nu îi voi da ultimatum-uri. Dacă nu este conform cu ce îmi doresc, las omul în pace. Merită să-şi găsească pe cineva care să-l placă aşa cum este.
Într-o relaţie nu există nici altruism, nici sacrificiu. Relaţia este liber consimţită, nu se plăteşte cu compromisuri. Altruism există în iubire, însă nu între perne, ci în iubirea de oameni. Dacă nu mi-ar plăcea oamenii în general nu aş înţelege ce e ăla altruism. Sacrificiul există în fanatism şi în psihoză, în iubire nu are ce căuta.
Merită să pui omul absolut în centrul universului tău, fiindcă eşti şi tu om. Nu merită să zeifici o fiinţă umană, aduce a manie.

Nu te deranja să mi te adresezi în continuare. Succes. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[angeldust]

Sa nu inseli barbatul de langa tine?De ce nu?Demonstrati-mi ca fidelitatea este ceva cat se poate de palpabil,nu ceva de moment,nu o iluzie,nu o ipocrizie si atunci,o sa cred in ea.
Si prieteni adevarati am,chiar de ani si ani de zile,care ma pretuiesc pentru prietenia mea.
Intrebarile la care mi-as fi dorit raspuns,nu au fost luate in seama:
1.Voi cum procedati?Dar as dori niste raspunsuri mai concrete,chiar niste exemple,daca se poate.
2.Cate sanse sa dai omului,in conditiile in care un om adult este aproape imposibil de schimbat?Pana unde sa impingi altruismul intr-o relatie si sacrificiul?Merita sa pui un om in centrul universului tau?Daca da,de ce?
Intelegeti-ma bine,vorbesc de cazul in care dai peste persoane care chiar nu merita.Ce faceti?Renuntati?Ok.Dar daca si urmatorii sunt cam la fel?Daca la inceput dai de o masca placuta a omului de langa tine,sub care,in timp,descoperi ca zace o fiinta nu tocmai placuta?Ce faceti?
Zibba,iti multumesc,probabil ca raspunsul tau a fost cel mai obiectiv de aici.
Dore,nu am fost niciodata omul care sa caute compasiune,asa ca nu stiu de unde si pana unde ti-a rasarit tie in minte acest lucru.
Sincera sa fiu in raspunsul tau nu am simtit nici ca vrei sa ajuti,nici ca esti obiectiva,ci doar ca esti foarte intrigata,ironica si nu faci decat sa judeci(evaluezi,cum iti place sa spui)-asta nu mi-a placut,nu raspunsul in sine.

Pai uite, ti-ai demonstrat singura ca fidelitatea e ceva cat se paote de palpabil, spunand ca ai prieteni de ani de zile, care ti-au ramas fideli chiar si atunci cand poate i-ai socat sau dezamagit, pentru ca ei te pretuiesc pentru prietenia lor. Ca barbatul pe care tu o sa il alegi sa iti stea alaturi o sa fie fidel sau nu....asta e discutabil. Nu poti primi o garantie. Conteaza f mult cum il alegi. Cunosc barbati care nu au inselat niciodata, chiar daca au avut numeroase ocazii si cunosc altii care considera ca infidelitatea e ok. Pana la urma depinde de principiile fiecaruia.

De sacrificat intr-o relatie nu ar trebui sa sacrifici mai mult decat iti doresti. Nu ar trebui sa te simti in nici un moment constransa sa faci ceva ce nu iti doresti. Cat despre a pune un om in centrul universului tau raspunsul meu este : NU! hotarat. In centrul universului tau ar trebui sa fii tu iar restul sa graviteze in jurul tau, la o distanta mai mica sau mai mare.

[WhiteWitch]

Tu reactionezi dupa un pattern dinainte stabilit si care se intampla cam asa : in subconstientul tau se formeaza "asteptarea", pretentia pe care o ai de la persoana cu care vii in contact. In acelasi timp in mintea ta apare si ideea ca pretentiile tale nu vor fi satisfacute, ca persoana nu se va ridica la inaltimea asteptarilor tale si cu cat te gandesti mai mult cu atat te convingi ca exact asta o sa se si intample. Apoi vine momentul in care tu interactionezi cu persoana...si indiferent ce ar spune sau ar face ea tu nu reusesti sa vezi decat exact lucrurile alea de care te temi. Rezultatul : esti evident dezamagita si asta te determina sa iti spui "mda...stiam eu ca asa o sa se intample" iar patternul acesta se intareste prin repetitie. E un cerc vicios-partial adevarat,pentru ca intr-adevar sunt lucruri fata de care stau in garda,dar totusi,imi doresc destul de mult sa vad lucrurile pozitive in om si nu sunt absurda,toti avem calitati si defecte,dar cu unele,stim,cu totii ca e cam imposibil sa convietuiesti.
Greseala nr. 1 : asteptarile tale au fost prea mari, caci tu cauti salvarea in exterior cum ar veni, cand in realitate eu nu poate veni de altundeva decat de la tine.-nu am cautat decat o discutie intre fete,sa vad si opinia voastra,indiferent de cum ar fi ea,nu caut salvarea in exterior,ci doar incerc sa imi formez un tablou cat mai amplu luand si alte puncte de reper.
Greseala nr.2 : nu reusesti sa vezi partea plina a paharului. Lucrurile nu pot fi alb sau negru, depinde doar de tine sa iei ce e bun din ceva si sa construiesti pe marginea acestui aspect sau sa iei doar lucrurile rele-observ atat calitatile,cat si defectele omului,dar nu dau mai mult decat mi se ofera si aici se pare ca gresesc in viziunea ta-o lectie pe care si eu ma chinui sa o invat este ca in viata de obicei trebuie sa dai , sa dai si abia apoi sa astepti sa primesti ceva in schimb-ce sa spun,admir oamenii care pot face asa ceva-ma refer la relatiile amoroase (si este singurul soi de relatii la care m-am referit ca actionez intr-un anumit mod)-ii admir pentru capacitatea lor de a fi atat de idealisti si totodata,nu prea ii inteleg.Nu inteleg sacrificiul dus la extreme,pentru ca pana la urma sacrificiu se cheama sa arunci margaritarele la porci,cum e o vorba romaneasca.
Draga mea, te rog reciteşte iniţierea acestui topic şi îţi vei aminti că te aşteptai ca oamenii de aici să îţi spună exact ce cred. Păcat că te-ai răzgândit între timp.-nu m-am razgandit,doar ca ma asteptam la o discutie mult mai relaxata,indiferent de opinia fiecaruia.
Îmi dau seama că până şi Dumnezeu aşteaptă ca omul să moară înainte să îl judece. De aceea nu îi tratez pe unii frumos şi pe alţii urât, după cum mi se năzare. În general, îi admir şi îi respect pe toţi. Pe unii aleg să îi ignor, pe alţii mi-i apropii. Mă bucur că nu sunt maimuţă şi nu mă consider datoare să-i imit pe ceilalţi plătindu-le cu aceeaşi monedă. -nu ma port asa dupa cum mi se nazare,ci dupa caracterul fiecaruia.Nu este vorba de o razbunare,nu platesc nimanui nimic,doar ca incetez sa imi mai pese atunci cand nu am de cine..
Sacrificiul există în fanatism şi în psihoză, în iubire nu are ce căuta-chiar sincer crezi asta?Si daca privesti experientele tale trecute?Nu ai facut niciodata nimic ce s-ar numi sacrificiu?Da,stiu,iubeai si atunci nu se mai numea asa.....da-mi voie sa am rezerve.
Nu te deranja să mi te adresezi în continuare. Succes. -te rog,nu deveni puerila.

Angeldust,ma refeream strict la relatiile amoroase,cand m-am referit la fidelitate.Eu personal nu am intalnit pana acum barbat in totalitate fidel,desi am avut relatii in care nu am fost inselata,nu am inselat,dar asta pentru ca a fost ceva de comun acord.Nu insemna ca intr-un viitor,nu s-ar fi putut petrece.Din experienta mea si a altora,fidelitatea pentru mine nu este decat o iluzie si chiar si pe oamenii cu cele mai solide principii in acest sens,i-am vazut calcand stramb.De ce?Probabil pentru ca nu este scris in genele noastre sa fie monogami.

[kary_pink]

Cu toate acestea in viitor mi-as dori sa ma schimb,pe de o parte,macar pentru a nu mai face rau in jurul meu,iar pe de alta,pentru a-mi putea si eu forma in viitor ceva mai normal,mai de viitor.Spun pe de o parte,pentru ca pe de alta...descopar ca sunt categoric alta persoana si ca imi convine de minune asa cum sunt.
Poate printre droaia de pietre aruncate,o sa gasesc si un sfat care sa imi fie de folos.
Va multumesc pentru timpul vostru acordat! (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

E clar ca esti constienta ca faci rau,in primul rand tie dar depinde de tine daca vrei sau nu sa schimbi asta...sau mai bine spus sa te schimbi pe tine.Am oarecum impresia ca te astepti mereu ca ceilalti sa arunce cu pietre asa ca preferi sa arunci tu prima piatra "Poate printre droaia de pietre aruncate,o sa gasesc si un sfat care sa imi fie de folos."
Spui ca totul porneste in urma acelui viol,poate nu ai trecut peste el si singurul sfat pe care ti-l pot da eu este un ajutor specializat care sa te ajute mai intai sa treci peste acea trauma...mai apoi ai sa vezi ca ai sa privesti cu alti ochi si vei avea mai multa incredere in tine si cei din jurul tau (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)
Sincer eu nu cred ca-ti convine de minune cum esti,toti avem nevoie de dragoste sincera,toti avem nevoie sa simtim ca suntem buni iar de cele mai multe ori atitudinea de "Bitch" e un scut nu o arma (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

[WhiteWitch]

Da,probabil ca ai dreptate.Imediat dupa acel incident am facut sedinte la psiholog,dar nu am reactionat foarte bine.Poate ca era prea recent,poate pentru ca era barbat,nu stiu.Probabil ca o sa repet aceste sedinte la altcineva deindata ce va fi posibil.