Aspecte medicale privind donarea ovulelor

Primele rapoarte referitoare la donarea cu succes a ovulelor umane prin procedura F.I.V. au fost făcute în 1983. În prezent folosirea ovulelor donate în reproducerea asistată este răspândită în S.U.A.
Cine sunt candidatele potrivite pentru a dona ovule?
Femeile se gândesc la donarea de ovule dacă nu pot produce singure ovule.
Iniţial indicarea donării de ovule era facută femeilor care aveau incapacitate ovariană prematură (POF), definită ca menopauză înaintea vârstei de 40 de ani. POF afectează aproximativ 1% din populaţia feminină. Aceasta indică o epuizare a ovulelor femeii şi o sistare a funcţionării ovarelor.
În ultimii ani, în majoritatea centrelor F.I.V., au fost recomandate pentru donarea de ovule femeile cu rezerve ovariene diminuate dar cu funcţie ovariană intactă (de obicei la femeile peste 40 de ani).
Alte candidate potenţiale pentru donarea de ovule include: femeile care au avut multiple eşecuri în încercările F.I.V., femeile suspectate ca având o calitate slabă a ovulelor sau cele care sunt purtătoare de anomalii genetice transmisibile care le-ar putea afecta urmaşii. Situaţia femeilor din ultima categorie poate fi eliminată printr-un diagnostic genetic de pre-implantare, sau PGD).
Chimioterapia anterioară, intervenţiile chirurgicale pe ovare şi absenţa din naştere a ovarelor sunt alte motive întâlnite.

Testarea donatoarei

Este de o importanţă critică evaluarea completă sau protejarea fiecărei potenţiale donatoare de ovule, indiferent dacă donatoarea este cunoscută de primitoare (de ex. soră) sau este anonimă. Această protejare are ca scop protecţia tuturor părţilor implicate (donatoarea, primitoarea şi urmaşul care a rezultat).
Donatoarea trebuie în general să fie mai tânără de 35 de ani, să apară în evidenţa de laborator cu o rezervă ovariană normală şi fără indicaţia că ar avea o patologie care să îi afecteze fertilitatea. Ea va trece prin teste pentru boli infecţioase transmisibile (inclusiv HIV, hepatită, sifilis, chlamidia) şi screening genetic.

Testarea primitoarei

Femeile care se gândesc să folosească donarea de ovule ar trebui să treacă printr-o evaluare medicală care include o examinare fizică, ginecologică şi a antecedentelor completă, pentru a fi siguri că sănătatea lor nu va fi pusă în pericol de o sarcină. Este de asemenea importantă căutarea şi corectarea oricăror anormalităţi, care ar putea compromite procedura F.I.V. cu donatoare de ovule (de ex. factori care ar putea afecta fertilizarea, implantarea sau sarcina). Va fi făcută şi o spermogramă pentru a se exclude un factor masculin coexistent.

Colectarea sângelui

Riscurile primitoarei
Principalul risc pentru primitoare îl constituie sarcina multiplă, deoarece donatoarele de ovule sunt tinere (de obicei sub 35 de ani), iar probabilitatea de sarcină este ridicată din această cauză.
Vârsta primitoarei chiar dacă este peste 40 de ani nu va afecta posibilitatea de sarcină.
Este important ca numărul de embrioni transferaţi să fie limitat, în general nu mai mult de 2-3 embrioni în ziua 2-3 de transfer sau 1-2 embrioni dacă aceştia sunt transferaţi în ziua a 5-a la stadiul de blastocist.

Proceduri pentru donatoare
După ce a trecut de toate criteriile de selecţie şi probele de sânge, donatoarea va suporta o stimulare ovariană prin injectare de hormoni timp de aproximativ două săptămâni. În funcţie de mărimea foliculilor, măsuraţi la ecograf, sub anestezie se induce ovulaţia şi se face o puncţie foliculară ghidată prin ecograf transvaginal.
Proceduri pentru primitoare
În primul rând pacienta necesită o consultaţie în cadrul căreia se discută dacă donarea de ovocite constituie tratamentul adecvat pentru ea. Dacă după testare se înscrie, următorul pas este regularizarea şi optimizarea ciclului pentru implantare. Ea va primi două feluri de hormoni: estrogen şi progesteron.

În timpul stimulării donatoarei, ciclul menstrual al primitoarei va fi sincronizat. În ziua în care ovulele donatoarei sunt recoltate, partenerul va da o mostră de spermă. Această mostră va fi preparată şi folosită pentru fertilizare. În zilele următoare va fi verificată fertilizarea şi clivajul embrionilor.
Transferul embrionar va fi realizat după 2-5 zile de la recoltarea ovocitelor. În uter va fi introdus un cateter mic şi sunt trecuţi prin cateter direct în cavitatea uterină 1-3 embrioni.
Va fi recoltată o mostră de sânge pentru testul de sarcină la 10-12 zile de la embriotransfer.