Tulburarile comportamentale la copii, simptome, efectul asupra familiei, (ne)integrare sociala Options

[walpurgik]

De ceva vreme ma tot gandesc la problemele cumva de natura psihiatrica pe care unele familiii le au cu copiii lor.
Tocmai am urmarit un minireportaj cu asemenea copii: exemplu Jy, 2,5 ani, crescut de o mama toleranta si singura in Anglia, intrucat tatal, surfer australian e prea preocupat la el in tara. Copilul permanent tipa, urla, nu vrea sa faca nimic din ce-i zice mama, se enerveaza la cel mai mic detaliu si incepe sa dea cu picioarele in ea si cu pumnii, facand-o stupid bitch si repetand de 25 de ori cuvantul f*ck intr-un interval de 10 minute, fara ca mama sa fie agresiva verbal, sa zicem ca a invatat de la ea, nu.
Alt caz: o familie cu un baietel de 4,5 ani si 2 frati gemeni de 2,5 ani. Gemenii urla constant, plang isteric cand mama se indeparteaza- familia praf- paintii se cearta constant si permanent, fratele cuminte mai mare e neglijat.
In al treilea caz era prezentata o fetita, 2,5 ani, care s-a invatat sa planga isteric sa obtina tot ce vrea, mama si tatal nu mai au timp de ei 2 deloc intrucat fetita nu vrea sa doarma si pace singura, ii impinge pe ceilalti copii, e tot timpul mofturoasa.
Desi in aceste cazuri, clar si parintii au o vina de extrema toleranta fata de odorul lor, unii copii au niste reactii dincolo de cele normale, au o agresivitate exacerbata sau o strategie lacrimogena de-a dreptul perversa.
Odata cu ridicarea acestei probleme tin sa ridic si problema cazurilor etichetate cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) sau in romana THDA (tulburare hiperkinetica si deficit de atentie). Acest sindrom poate afecta copilul foarte mult si se poate prelungi la adult cu serioase repercusiuni asupra vietii personale si sociale ale acestuia. Se presupune ca ar fi genetic transmis si ar avea radacini neurobiologice, dar si ca ar putea fi dobandit in timpul sarcinii, in conditii inalte de neurotoxicitate- consumul mamei de tutun, alcool, droguri, contactul cu metale grele, plumb, mercur.
Simptomele se caracterizeaza prin o neatentie sporita, impulsiviate, hiperactivitate, toate la un nivel mult crescut, imagine negativa de sine, sentiment de inferioritate, slaba socializare. Acestea sunt insotite adesea de dislexie, tulburari afective-depresia- si tulburari anxioase.
E foarte important de a trage un semnal de alarma, caci sunt familii care nu fac fata unor astfel de copii si nu realizeaza ca sunt probleme majore de status mintal.

[asgaard]

Pe mine, sincera sa fiu, ma ingrijoreaza mai mult diagnosticul de ADHD pus cu foarte mare usurinta unor copii absolut normali, dar de care parintii si cadrele didactice nu au chef sau timp sa se ocupe prea mult. Copiii aia primesc barbiturice pentru ca "au prea multa energie" si "trebuie sa stea locului odata".
Cred ca toate "crizele" astea sunt un comportament invatat, incurajat in parte de parinti, care le dau ce vor doar ca sa se potoleasca. La o anumita varsta, e normal ca un copil sa fie foarte incapatanat, sa spuna "nu" la orice - daca e ignorat sau tratat cu diplomatie ii va trece, e un stadiu normal in dezvoltarea lui. Daca i se dau bomboane ca sa taca, evident ca va face asta din nou. In plus, e foarte posibil ca aceeasi strategie sa fie folosita in relatiile familale - santajul sentimental e frecvent in multe cupluri, iar copiii invata repede.
Eu am lucrat in invatamant si pot sa spun ca nu am cunoscut copii care sa aiba cu adevarat probleme de comportament. Copii care necesitau mai multa atentie - da. Am avut o clasa de copii "dificili" : situatie materiala precara, familii destramate, instabilitate pe toate planurile (plimbati de la o invatatoare la alta, pentru ca nimeni nu voia o astfel de clasa). E incredibil ce minuni pot face cateva vorbe bune, un zambet, o incurajare. Din pacate, e dureros sa vezi un copil caruia i se lumineaza privirea pentru ca a fost incurajat si laudat si care se intoarce acasa intr-un mediu toxic.
Evident ca daca problemele scapa de sub control, copilul trebuie dus la un specialist (eu sunt cam sceptica in privinta psihologilor si psihiatrilor din Romania), dar inainte de toate sursa problemelor trebuie cautata tot in familie.