Tulburarile comportamentale la copii, simptome, efectul asupra familiei, (ne)integrare sociala Options

[walpurgik]

De ceva vreme ma tot gandesc la problemele cumva de natura psihiatrica pe care unele familiii le au cu copiii lor.
Tocmai am urmarit un minireportaj cu asemenea copii: exemplu Jy, 2,5 ani, crescut de o mama toleranta si singura in Anglia, intrucat tatal, surfer australian e prea preocupat la el in tara. Copilul permanent tipa, urla, nu vrea sa faca nimic din ce-i zice mama, se enerveaza la cel mai mic detaliu si incepe sa dea cu picioarele in ea si cu pumnii, facand-o stupid bitch si repetand de 25 de ori cuvantul f*ck intr-un interval de 10 minute, fara ca mama sa fie agresiva verbal, sa zicem ca a invatat de la ea, nu.
Alt caz: o familie cu un baietel de 4,5 ani si 2 frati gemeni de 2,5 ani. Gemenii urla constant, plang isteric cand mama se indeparteaza- familia praf- paintii se cearta constant si permanent, fratele cuminte mai mare e neglijat.
In al treilea caz era prezentata o fetita, 2,5 ani, care s-a invatat sa planga isteric sa obtina tot ce vrea, mama si tatal nu mai au timp de ei 2 deloc intrucat fetita nu vrea sa doarma si pace singura, ii impinge pe ceilalti copii, e tot timpul mofturoasa.
Desi in aceste cazuri, clar si parintii au o vina de extrema toleranta fata de odorul lor, unii copii au niste reactii dincolo de cele normale, au o agresivitate exacerbata sau o strategie lacrimogena de-a dreptul perversa.
Odata cu ridicarea acestei probleme tin sa ridic si problema cazurilor etichetate cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) sau in romana THDA (tulburare hiperkinetica si deficit de atentie). Acest sindrom poate afecta copilul foarte mult si se poate prelungi la adult cu serioase repercusiuni asupra vietii personale si sociale ale acestuia. Se presupune ca ar fi genetic transmis si ar avea radacini neurobiologice, dar si ca ar putea fi dobandit in timpul sarcinii, in conditii inalte de neurotoxicitate- consumul mamei de tutun, alcool, droguri, contactul cu metale grele, plumb, mercur.
Simptomele se caracterizeaza prin o neatentie sporita, impulsiviate, hiperactivitate, toate la un nivel mult crescut, imagine negativa de sine, sentiment de inferioritate, slaba socializare. Acestea sunt insotite adesea de dislexie, tulburari afective-depresia- si tulburari anxioase.
E foarte important de a trage un semnal de alarma, caci sunt familii care nu fac fata unor astfel de copii si nu realizeaza ca sunt probleme majore de status mintal.

[ciqui_aroma]

Exista o tendinta de a arunca toate problemele unei familii in carca unei afectiuni. Da, exista acest sindrom dar asta nu inseamna ca toti copiii agitati sau mai energici sufera de ADHD.
Trebuie sa intelegem ca un copil de la o varsta mica trebuie sa faca miscare. Si alimentatia are rolul ei dar un copil trebuie sa alerge , sa se miste, sa consume energie, sa petreaca foarte mult timp in aer liber.Eu merg pe strada si vad bunici sau mame care le spun copiilor: Nu mai alerga! Stai cuminte!Potoleste-te! Sau si mai rau: parinti care impun copiilor sa nu iasa din casa. Ei intotdeauna gasesc o modalitate de a-si consuma energia. Chiar nu au nicio vina.
Am intalnit prin natura profesiei (sunt profesoara) un copil care manifesta toate simptomele descrise inainte. Ce-am facut? Am chemat parintii la scoala. A venit tatal. Care credeti ca era atitudinea copilului cand a venit tatal sau la scoala? Era foarte mandru desi situatia lui disciplinara nu era stralucita. De ce era mandru? Pentru ca tatal lui ,care in mod obisnuit nu-i acorda foarte mult timp, se interesa de el , ii acorda atentie. Surprinzator , cateva saptamani nu a mai avut niciun fel de problema. Obtinuse ce dorise:atentia tatalui sau.
Copiii au nevoie in primul rand de iubirea parintilor lor si doar dupa aceea de restul. Cand ei nu gasesc iubirea in familie, o cauta in alta parte si in multe cazuri nu stiu sa aleaga.In aceste situatii stiti ce se intampla mai departe.