Invatamintul romanesc... Options

[Diana.]

Mie mi se pare ca invatamintul romanesc e in cadere libera...

[walpurgik]

Din experienta mea de profesor as zice ca un mesaj nonverbal despre soarta noastra s-ar prezenta cam asa intr-o ecuatie duplicitara :'( + :frustraree: =  :fluierat: + :hainoroc: . Daca nu vine sa-ti dai cu capul de pereti dupa ce ai zbierat ore in sir la tzugulani, atunci sigur te-apuca plansul ca satisfactia e cvasi nula sa mergi la scoala. Daca trece faza de depresie sigur te cateri ca un alpinist antrenat pe culmile maniei, ale je m'enfiche-ismului sau cauti scapare in substante alternative care induc artificial si efemer, ce-i drept, fericirea...vezi alcool, ciocolata, tigari, droguri, vai de mine! Daca nu te afisezi in fata elevilor cu o alura super-clontzoasa si daca nu ai pe pilot mecanic inscris in timbru sonor fraza: liniste ca daca nu nu va pleznesc o lucrare de nu va vedeti! e greu sa razbati in arcanele invatamantului. Pai eu, cu fetzisoara mea de 24 de ani, blonda, cu o infatisare sibilina, pot sa ma stramb in cele mai dilatate feluri ca tot "sunteti cool, teacher!" aud. De la fluierat pe coridoare si de la hello teacher-uit la fiecare colt, singura manevra parsiva de intimidare ramane mai mult decat arbitrarul calificativ, perena nota care rascoleste de prin bancile-morminte orice spirite, produce cataclisme naturale, starneste furtuni, dragoste, antipatii. Invatamantul romanesc e adanc inradacinat in impunerea autarhica a unui calup de materii, campuri de hieroglife pentru niste speriati de bombe care au impresia ca descifrarea inputurilor de materie ar lua o milenara munca sisifica. De la gradinita si pana spre finalul scolarizarii elevii regreseaza spre o cat mai acuta dezabuzare, o greata razboinica in ceea ce priveste scoala, dobandind din ce in ce mai mult constiinta ca giulgiul transparent si precar de materii care i-a invaluit atatia ani se va topi negresit la prima ploaie permeabila de experienta in real life. Pe de alta parte, poti sa faci si performanta atata timp cand cu abnegatie te dedici studiului ca o maniera de a te creste pe tine, de a asimila chestii relevante, de a epata prin cunoastere.  Eu va spun ca mai greu decat cu intrigile si razvratelile elevilor e sa lupti cu indolenta, cu pasivitatea, cu refuzul categoric de a colabora. Eu imi tin orele armonios si deschis dar e greu sa tii in frau deprinderi de escapism; ar face orice sa nu stea la ore, in genere. NU tin prelegeri, comunicarea e in top, dar tinand cont de faptul ca singura masura de reprimare ramane mizera nota, cercul vicios care se formeaza intre profi-elevi-parinti intrece cateodata orice mancatorie, comportament abject, iar sustinerea ta psihologica si educationala e curmata de mojicie si intentiile bune de a intelege pe fiecare in parte nu e decat balaceala psihanalitica. La facultate s-a dezvoltat exacerbat sistemul turmei nediferentiate, al notelor la examene acordate prin ruleta ruseasca, iar feeling-ul redundantei, al superfluului numeroaselor materii, lipsa perspectivei te detracteaza, te injosesc, iti produc o "acnee chistica" de data asta interioara, umplandu-ti celulele psihicului numai cu deznadejde, revolta, ciuda de a trai intr-un sistem limitat, precar. Vorbesc de parca viata in Romania ar fi perpetuu un sindrom premenstrual, in parte corect, dar plagandu-ma de atatea ori de nejunsuri si de faptul ca viata e terna si banala m-am gandit ca poate fericirea efemera e  starea amagitoare de anormalitate, iar viata e menita sa fie banala si cu neajunsuri in sine.