Sunt o fata normala? Options

[Kadenzza]

Niciodata nu am avut un iubit...........Am avut numeroase ocazii,dar pur si simplu le-am refuzat,din diferite motive.Nu sunt o fata urata (daca la asta v-ati gandit),sunt normala,dar pur si simplu asa a fost sa fie.Cred ca nu mai este nimeni in situatia mea,mi-a fost foarte greu sa scriu ,stiind ca voi fi criticata sau luata in ras.
Copilaria si adolescenta mea au fost ingrozitoare,deoarece am trecut prin multe umilinte,greu de reprodus aici.Am fost jignita de multe persoane ,atat copii cat si oameni maturi.Eram foarte grasa,si nu puneam mare pret pe aspectul fizic.M-au ofensat,fara sa le pese de sentimentele mele,pur si simplu imi spuneau in fata ceea ce simt.
Am suportat multe,am plans mult,m-a durut.De ce oamenii pot fi uneori atat de rai????? De ce jignesc pe cineva fara mila,fara sa le pese ?
In fine,timpul a trecut,am realizat ca e necesara o schimbare,am tinut un regim (Atkins),am slabit mult de tot,ajunsesem la 47 kg,am inceput sa ma aranjez mai mult.
Acum arat ok,nu sunt Miss,dar nici ratusca cea urata.
Problema mea e ca nu ma mai intereseaza ceilalti.Am ajuns sa detest oamenii,mi-e frica de relatii noi,ma sperie lumea....Toata ziua stau in casa,sunt concentrata asupra facultatii mele ( anul acesta dau licenta),apoi vreau sa ma pregatesc de masterat,si chiar nu imi sta gandul la nicio relatie,la nicio iubire.Am ramas fara prieteni,prefer singuratatea.
Ceva sigur nu e in regula cu mine,caci stiu ca sunt diferita,nu sunt ca celelalte fete de varsta mea.
Eu nu am cunoscut prima iubire ,primul sarut,fluturasii din stomac...
Sunt deprimata,plang mereu, nu pot sa uit ce mi s-a intamplat ,zilnic imi aduc aminte de tot,si e oribil....Mi-e greu..........

[Cindy]

Kadenza, notiunea de "normalitate" e relativa, nu exista decat raportata la ceilalti, iar ceilalti nu sunt intotdeauna si un exemplu pozitiv, un model.
Angeldust are multa dreptate in ce spus..
Te-ai refugiat in tine insati, pentru a te ascunde, a te feri de potentialele dezamagiri pe care le-ai suferit si in trecut si care probabil te-au marcat foarte mult. E mai sigur asa pentru tine, pt ca nu iti ofera incertitudini, dezamagiri, nu trebuie sa te aventurezi intr-o situatie noua, necunoscuta, te complaci intr-o siguranta comfortabila, desi este clar ca nici asa nu iti este bine. Probabil esti o persoana sensibila, care pune foarte mult la suflet..stiu cum este. Dar daca fizic ai facut o schimbare si inca una foarte vizibila, poate este cazul sa faci o schimbare si in rest. Incearca sa te distantezi de tot ce s-a intamplat, in fond ele au ramas in trecut, nu trebuie sa iti afecteze si viitorul. Stiu ca poate parea usor sa zici ceva de genul, dar iti spun din experienta. Am invatat ca daca sufar sau nu, situatia tot aia este, ce a fost a fost, de ce trebuie sa imi fac rau si mie insami?! Am suferit si eu dezamagiri, chiar de la prieteni apropiati si culmea e ca ei nici macar nu isi dadeau seama, uneori oamenii sunt mult prea egoisti ca sa constientizeze si altceva decat propria persoana si propriul beneficiu. Probabil in cauza ta a fost si acel teribilism caracteristic adolescenilor, dornici si ei sa se remarce, sa epateze, sau poate doar prostia lor. Am devenit putin mai circumspecta, nu mai am aceeasi incredere in oameni, am invatat sa fiu eu altfel..Cred ca am inceput sa divaghez. Ideea e ca trebuie sa lasi trecutul sa fie trecut, sa iei din el doar ce a fost constructiv si sa mergi mai departe. Nu te gandi daca esti normala sau nu, gandeste-te doar ca esti tanara si nu merita sa iti irosesti acesti ani, altfel cu siguranta ii vei regreta mai tarziu. Incearca sa incepi o noua viata, sa iti gasesti noi prieteni, sa iesi mai mult in oras, sa relationezi mai mult, lucrurile vor veni in rest de la sine..