Sunt o fata normala? Options

[Kadenzza]

Niciodata nu am avut un iubit...........Am avut numeroase ocazii,dar pur si simplu le-am refuzat,din diferite motive.Nu sunt o fata urata (daca la asta v-ati gandit),sunt normala,dar pur si simplu asa a fost sa fie.Cred ca nu mai este nimeni in situatia mea,mi-a fost foarte greu sa scriu ,stiind ca voi fi criticata sau luata in ras.
Copilaria si adolescenta mea au fost ingrozitoare,deoarece am trecut prin multe umilinte,greu de reprodus aici.Am fost jignita de multe persoane ,atat copii cat si oameni maturi.Eram foarte grasa,si nu puneam mare pret pe aspectul fizic.M-au ofensat,fara sa le pese de sentimentele mele,pur si simplu imi spuneau in fata ceea ce simt.
Am suportat multe,am plans mult,m-a durut.De ce oamenii pot fi uneori atat de rai????? De ce jignesc pe cineva fara mila,fara sa le pese ?
In fine,timpul a trecut,am realizat ca e necesara o schimbare,am tinut un regim (Atkins),am slabit mult de tot,ajunsesem la 47 kg,am inceput sa ma aranjez mai mult.
Acum arat ok,nu sunt Miss,dar nici ratusca cea urata.
Problema mea e ca nu ma mai intereseaza ceilalti.Am ajuns sa detest oamenii,mi-e frica de relatii noi,ma sperie lumea....Toata ziua stau in casa,sunt concentrata asupra facultatii mele ( anul acesta dau licenta),apoi vreau sa ma pregatesc de masterat,si chiar nu imi sta gandul la nicio relatie,la nicio iubire.Am ramas fara prieteni,prefer singuratatea.
Ceva sigur nu e in regula cu mine,caci stiu ca sunt diferita,nu sunt ca celelalte fete de varsta mea.
Eu nu am cunoscut prima iubire ,primul sarut,fluturasii din stomac...
Sunt deprimata,plang mereu, nu pot sa uit ce mi s-a intamplat ,zilnic imi aduc aminte de tot,si e oribil....Mi-e greu..........

[Kadenzza]

Vreau sa va multumesc pentru sfaturi.Stiu ca nu va intereseaza problemele mele,caci sunt personale,dar chiar aveam nevoie sa discut ( sa ma confezez) .Eu nu am cu cine sa vorbesc ,parintii mei sunt de moda veche,nu le pasa,incerc sa le spun si schimba subiectul.Ei sunt un pic mai in varsta ( au 56 de ani),si nu ma inteleg.Am o sora ,dar este cu 13 ani mai mare decat mine,e casatorita,are 2 copii,si o alta mentalitate.
Ma simteam oribil,trebuia sa spun cuiva,caci nu mai rezistam.......E greu,si pe deasupra am si de invatat mult de tot.Pt. sesiune,pt licenta,si nu reusesc sa ma concentrez.
Poate ca e timpul sa ma maturizez sa vad lucrurule altfel,dar e dificil,Zilnic port dupa mine povara amintirilor .
Nu ma intelege absolut nimeni,toti vecinii vorbesc despre mine,comenteaza,am devenit un subiect bun pt "prietenii" mei.
Poate ca o sa ma indragostesc vreodata,dar el nu ma va intelege....La 21 de ani fara experienta?!?!?!?!?!?!Unele fete sunt deja maritate,au copii,si eu...
Nu stiu mai nimic,sunt infantila,traiesc in lumea mea,pe care mi-am creat-o tocmai pt ca realitatea ma depaseste.
Nu pot sa uit trecutul,m-a traumatizat.Am fost jignita de atatea ori,si intr-un hal fara de hal... Crying or Very sad Credeti-ma,cuvinte ca "obeza","proasta",'urata","nasoala" sunt un NIMIC in comparatie cu tot ce mi s-a spus.Am ajuns sa ma urasc,sa vad viata in negru,sa plang mult,acum sunt prea sensibila,totul ma afecteaza,nu mai am vointa.Nu am incredere in nimeni si nimic,ma vad cu alti ochii.
Sper sa ies din starea asta,cat mai curand,sa ma gandesc la viitor.
E hilara situatia mea,o stiu,dar nu pot sa o accept .
Va pup !!!!!!!!