Sunt o fata normala? Options

[Kadenzza]

Niciodata nu am avut un iubit...........Am avut numeroase ocazii,dar pur si simplu le-am refuzat,din diferite motive.Nu sunt o fata urata (daca la asta v-ati gandit),sunt normala,dar pur si simplu asa a fost sa fie.Cred ca nu mai este nimeni in situatia mea,mi-a fost foarte greu sa scriu ,stiind ca voi fi criticata sau luata in ras.
Copilaria si adolescenta mea au fost ingrozitoare,deoarece am trecut prin multe umilinte,greu de reprodus aici.Am fost jignita de multe persoane ,atat copii cat si oameni maturi.Eram foarte grasa,si nu puneam mare pret pe aspectul fizic.M-au ofensat,fara sa le pese de sentimentele mele,pur si simplu imi spuneau in fata ceea ce simt.
Am suportat multe,am plans mult,m-a durut.De ce oamenii pot fi uneori atat de rai????? De ce jignesc pe cineva fara mila,fara sa le pese ?
In fine,timpul a trecut,am realizat ca e necesara o schimbare,am tinut un regim (Atkins),am slabit mult de tot,ajunsesem la 47 kg,am inceput sa ma aranjez mai mult.
Acum arat ok,nu sunt Miss,dar nici ratusca cea urata.
Problema mea e ca nu ma mai intereseaza ceilalti.Am ajuns sa detest oamenii,mi-e frica de relatii noi,ma sperie lumea....Toata ziua stau in casa,sunt concentrata asupra facultatii mele ( anul acesta dau licenta),apoi vreau sa ma pregatesc de masterat,si chiar nu imi sta gandul la nicio relatie,la nicio iubire.Am ramas fara prieteni,prefer singuratatea.
Ceva sigur nu e in regula cu mine,caci stiu ca sunt diferita,nu sunt ca celelalte fete de varsta mea.
Eu nu am cunoscut prima iubire ,primul sarut,fluturasii din stomac...
Sunt deprimata,plang mereu, nu pot sa uit ce mi s-a intamplat ,zilnic imi aduc aminte de tot,si e oribil....Mi-e greu..........

[angeldust]

Si eu am observat ce a observat sweet sa stii. Si anume ca tanjesti cu disperare sa te placa lumea. Ceea ce nu e chiar un lucru "anormal" sa zic asa, toti ne dorim intr-o mai mica sau mai mare masura sa fim acceptati, placuti, sa ni se dea atentie. It's human nature. Si exista diferite cai prin care oamenii incearca sa obtina asta. Sper ca esti constienta ca plangandu-ti de mila nu o sa reusesti sa castigi respectul nimanui. Da, oamenii iti pot arata compasiune si poate parea ca le pasa de problemele tale, ca doar nu ii doare gura, dar at the end of the day fiecare are problemele lui, propriile drame cu care se lupta si care mereu vor fi mai importante decat ale tale. Stii cum se zice ...."la toti ni-i greu" (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)
Inteleg ca totusi nu ai stat cu mainile in san si ai incercat sa rezolvi oarecum problema cum ai crezut tu de cuviinta. Ai slabit, ai mai multa grija de tine....toate astea sunt foarte ok, atata vreme cat nu se transforma intr-o obsesie. Dar dupa cum ai observat si tu, lumea nu a devenit mai buna, mai intelegatoare si mai prietenoasa doar pentru ca tu ai acum haine cu cateva masuri mai mici. Si e normal sa fie asa, pentru ca problema de fond nu era asta. Problema ta e una de atitudine, de felul in care te percepi si ii lasi pe altii sa te perceapa.
Din ceea ce ai scris tu, eu inteleg ca tu urasti oamenii, ti-e teama de ei si fii convinsa ca asta razbate si la exterior. Cine isi doreste in preajma lui un om deprimat, care se vaicareste mereu si pe deasupra mai si uraste oamenii? Eu una nu...fug de oameni din astia si inclin sa cred ca nici macar tu nu ii accepti. Cu cat intelegi mai repede ca oamenii sunt asa cum sunt ..adica stupid, selfish and horny (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) si ca toti vor sa fie acceptati si pretuiti in ciuda defectelor lor, asa ca tine....cu atat mai repede o sa fii pe calea ce buna care iti va rezolva problemele. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)