Detaşare, cinci minute Options

[Dore]

Cinci minute de pauză zilnică, alese anume pentru evadare. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/indragostita.gif)

Vreau o clipă de vânt pe faleză. Nu la mama naibii, unde să-mi las bugetul pe jumate de an, la Constanţa. Vreau să văd un oraş românesc prin care n-am trecut niciodată.

Taina zilei: Parisul nu este romantic, este doar celebru.

[Dore]

Cinci minutele de azi sunt pentru tramvaiul 41.

Plin de studenţi, de foşti studenţi rămaşi la vreun giob prin oraş, de bătrâni, de telefoane mobile, de căşti în urechi, de blugi mulaţi, de aer rece şi de urme noroioase.
Bătrâni.
O bunică osoasă se duce de ani de zile la Moghioroş, dimineaţa, să-şi ducă nepoţii la şcoală. Ea locuieşte dincolo de pod, face numai câteva staţii cu tramvaiul până în cartierul unde locuieşte fiul ei cu familia lui.
Îi ştiu toate poveştile fiindcă le spune oricui vrea să le audă. Le spune chiar şi cui nu vrea. Dar nu deranjează.
Am văzut-o întâi în 1999, în toamnă. Ţineam lecţii de engleză la Lovinescu şi mergeam cu 41 până la Billa. În fiecare dimineaţă povestea despre nepoţii ei, dar nu o vedeam niciodată cu ei. Joia la amiază o regăseam pe traseu, în sens invers, fără nepoţi. Nici nu ştiu dacă mai cred că ei există. Ar fi cam mari să îi mai ducă bunica la şcoală şi acum.
Întotdeauna am vrut să-i dau ceva. Şi nu ştiu de ce, fiindcă nu pare că i-ar lipsi ceva. Am văzut-o şi zilele trecute, din nou. Aş vrea să-i pun ceva în buzunar.
Dar dacă mă prinde poate se sperie. Vreau s-o bucur, nu vreau să creadă că o ajut sau că îmi e milă de ea. Fiindcă nu îmi e. Vreau eu să-i dau ceva şi gata!

Poate anul ăsta învăţ cum să protejez demnitatea unei doamne în vârstă. Am să-mi fac damblaua. (IMG:style_emoticons/default/debile.gif)