Probleme in casnicie, Ce sa fac? Options

[flor_flore]

in septembrie voi face 1 an de cind m-an casatorit, insa problemele au aparut in casanicia mea de mai bine 6-7 luni. nu stiu ce sa fac? sa divortez? sa ramin in continuare cu sotul meu? dati-mi,va rog, un sfat!
acum voi incepe sa povestesc ce s-a intimplat si cum s-a dus toata linistea mea...
in noiembrie am vazut ca sotul meu vb pe messenger cu o tipa de mai mult de 4 luni( deci cind inca noi alergam sa facem cumparaturile pentru nunta). din clipa aceea s-a rupt ceva in mine...nu am mai putut avea acelasi comportament fata de sotul meu dar nici nu-i spuneam de ce...se gindea probabil ca este din cauza sarcinii...a trecut timpul, am nascut, am o minune de baietel dar in loc sa ne bucuram impreuna de minunea asta au inceput problemele. cind baietelul meu avea citeva saptamini el tot pleca la mama lui la sfirsit de saptamina (ba ca vine sora lui, ba ca trebuie sa se duca acolo ca sunt parintii lui) si eu ramineam acasa cu cel mic. noroc ca-i aveam pe ai mei linga mine(parintii si fratii mei). si in ziua de paste el s-a dus la mama lui iar eu am ramas acasa ... la botezul baiatului s-a imbatat si s-a purtat foarte urit cu mine, chiar acolo in restaurant cu invitatii de fata (m-a injurat ca pe ultimul om si m-a strins de git, asta dupa ce alergasem o dupa-amiaza intreaga ba serveam la mese, ba ma duceam la cel mic sa-i dau sa suga). dupa aceasta faza i-am spus ca nu are ce mai cauta in casa mea. de atunci s-a mutat cu chirie la oi gazda gasita de ai lui si vine sa plimbam copilul cite o ora atunci cind ii permite timpul. in rest pleaca la ai lui. i-am mai spus de multe ori sa vina inapoi acasa dar nu vrea. il deranjeaza prezenta parintilor mei. chiar a strigat ca ai mei i-au mincat banii. mi-a zis ca se muta numai daca ne separam, adica sa impartim apartamenul in doua. acum mamam lui este bolnava el este tot timpul ba la ai lui , ba la spital la mama lui (cind este internata)au fost saptamini cind nu l-a vazut pe cel mic decit o ora intr-o saptamina... acum trebuie sa-l inteleg ca e mama lui bolnava. dar cit timp dupa mama lui se va imbolnavi tatal lui si tot asa... poate sunt rea, dar nu stiu ce sa fac... copilul nu are nevoie de tata numai pentru plimbat. nu va spun ca in continuare eu ii spal, eu ii calc... salariul el stie cum si-l cheltuie.(am fost la o nunta si mi-a cerut jumatate din banii care i-am dat ca dar). daca vrea sa fim o familie ar trebui sa-si stabileasca niste prioritati care sa ne includa si pe noi(pe mine si baietelul meu)

[dedida]

Buna tuturor,

Sunt noua pe acest forum insa am citit din mesajele voastre....................

Am si eu probleme in casnicie si as vrea sa imi spuneti si mi parerea voastra, daca eu sunt paranoi sau.....

Sunt casatorita de 4 si ceva eu am 28 si el 29, suntem in preuna de 8 juumate. La inceput au fost toate bune si fumoase insa cu timpul am inceput sa ii descopar niste defecte care credeam ca in timp il voi putea schimba sau chiar ca se va maturiza. Problema cea mai mare a mea este ca sotul meu consuma alcool, acum cantitatea nu stiu daca este mare sau nu, pentru mine una care nu consum deloc alcool mi se pare ca da.

In ultima perioada nu ne mai inteleg deloc, toate sunt bune si frumoase cateva zile, am ajuns sa ne certam cam o data e saptamana, psihic nu mai pot. Am mai vorbit cu mama mea insa nu ii pot spune tot pentru ca nu vreau sa o supar.

Acum doua saptamani am fost la munte, noi doi am plecat de joi (in speranta de a petrece timp numai noi doi) si totul a fost superb. Insa a doua zi au mai venit inca doua perechi si de aici calvarul, de dimineatza de la ora 11 au inceput toti 3 baietii ca bea o sticla de palinca, apoi am mers sa ne plimbam cu totii su baut si pe drum, ne-am intors la pensiune si acolo la fel pana la 2 dimineatza. A doua zi nu zicea nimik, l-am luat eu la intrebarii si el: "am gresit, nu mai fac......etc" intradevar asa fost nu a mai consumat......insa eu mersesm la munte sa ma simt bine, sa ma relaxez......

Am uitat sa va spun ca eu am o problema cu acest alcool, tatal meu a fost si el un consumator si de aceea ne-a parasit pe mine si pe fratele meu si tot din acest motiv nici nu a avut grija de noi. Eu consider ca acest consum de alcool nu face nimanui bine, mai ales in familie.

Apoi ne-am intors si la cateva zile (3 zile mai exact) cand a venit de la servici s-a dus la coltul blocului sa ia paine si binenteles ca ramas si la o bericica (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif) , iar eram suparata si ma durea ca el in loc sa stea si cu mine.....sa mai vb de una de alta.....el nu isi doreste decat sa stea cu colegii lui de pahar.

Si aseara iarasi aceeasi chestie, numai ca aseara eu chiar ma simteam rau si i-am spus asta dar el tot a tinut sa se duca cu pretextul ca vine rpd, intr-un sfert de ora, binenteles ca acest sfert de ora s-a facut 1 ora si a mai venit si nervos ca dc il sun, ca ce nu imi convine ca trebuie sa ne gandim bine ce vrem ca asa nu mai merge, adika tot eu eram vinovata ca ii cer socoteala. De la chestia asta normal, eu deobicei nu il bag in seama cd este baut, dar aseara a continuat cu prea multe cuvinte urate si la un moment dat a zis ca pleaca iara sa isi mai ia niste bere si eu nu am vrut si de aici.........un adevarat calvar, cuvinte urate, ca ma bate, ca sa il las in pace ca l-am inebunit, ca eu sunt de vina, ....... si eu nu am vrut sa il las sa plece. Ne-am certat ca cutite, stiu ca poate nici eu nu sunt dusa la biserica, dar nu mai pot si m-am pus in fata lui sa nu plece, in fine, cred ca va imaginati ce scandal a urmat.

Ceea ce ma dispera cel mai tare e ca a doua zi tot el ete cel suparat asa cum este si azi, tot el nu vb cu mine, tot el este cel care ma considera pe mine vinovata. Eu aseara i-am spus ca daca nu mai convine sa inaintezele actele de divort, (eu stau in casa lui) si ca daca vrea sa plec, eu am venit maritata in aceasta casa si asa voi pleca, cu acte, adika se bage divort si apoi voi pleca. Acum nu stiu daca chiar asta va face, eu nu il vad in stare.

Am luptat si lupt pentru casnicia asta insa eu ofer si nu primesc mai nimik in schimb, este egoist, rece, indiferent......aseara nu i-a pasat ca imi era rau....si nu este prima oara. Nu mai pot dar in acelasi timp nici nu pot sa plec de tot din viata lui. Il iubesc, m-am obisnuit......nu stiu daca as ptea continua cu el, sau poate sunt eu paranoi, cer prea mult de la el?

Nu imi doresc decat sa fie atent cu mine si sa numai bea, atat...........e prea mult?

Va multumesc ca imi "ascultati" problema, pana acum nu am vorbit cu nimeni in afara de mama mea. Imi este jena si nu stiu cum sa procedez, poate ma puteti ajuta voi...............