Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[Roxana_]

F interesanta ideea topicului Angelu' (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .

Eu sunt in categoria casatorita, fericita si in curand cu copil (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) . De mica, am primit o educatie destul de stricta, dar pe masura trecerii timpului au acceptat si parintii ca ma pot muta cu prietenul inainte de casatorie, ca nu mai poti intra 'fecioara' in biserica etc. La 18 ani am avut primul prieten si de atunci tot felul de experiente, din care am avut doar de invatat (unele fericite, altele mai putin), dar niciodata nu mi-a parut rau ca le-am trait. La 25 de ani l-am cunoscut pe actualul meu sot si la 27 ne-am casatorit. Daca ma iau dupa experienta mea, le-as sfatui pe fete sa testeze cat mai mult inainte de a face pasul asta. Nu-s de parere ca prima dragoste este cea care trece de bariera timpului.
Chiar de suntem casatoriti, asta nu inseamna ca la prima abatere a unuia dintre noi, vom continua aceasta institutie. Adica nu ma voi amagi intr-o relatie doar de dragul actului sau chiar de dragul copilului. Am anumite fixuri, peste care nu prea pot sa trec: n-as putea sa-l vad pe barbata-miu beat. Despre inselat, am mai discutat noi la alt topic. Cand dragostea s-a terminat intre cei 2, frumos si civilizat este sa-ti anunti partenerul, nu sa te arunci intr-o legatura extra-conjugala.
Cred in continuare in casniciile fericite. Ii am ca exemplu pe parintii mei. Cu timpul, am invatat si eu sa mai ma cizelez, sa nu mai spun chiar tot ce gandesc pentru ca-i f usor sa-l jignesti pe celalalt.

Bunurile dobandite inainte de casatorie, din cate stiu eu, nu-s in pericol in caz de partaj.

Concluzia: m-am casatorit pentru ca asa erau de parere ai mei parinti ca trebuie sa faca o fata; m-am casatorit pentru ca al meu sot era f decis ca si-a gasit perechea; chiar am fost surprinsa ca el a deschis primul subiectul dintre noi si se intampla la putine luni de relatie. De regula, barbatii fug de casatorie. Chiar imi vine sa zambesc cand imi amintesc cum insista el sa ne vedem zilnic, de la inceputul relatiei si eu incercam sa-i spun ca exista riscul sa ne plictisim (in sinea mea eram chiar convinsa ca asa o sa se intample), dar uite ca mi-a dat peste nas (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) . Am sentimente f puternice pentru el si-acum si sper sa nu-si piarda intensitatea in timp.