Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[deedee29]

Iata un topic interesant pentru cineva ca mine...care a planificat sa se marite anul asta.
Eu sunt impreuna cu iubitul meu de 10 ani...a inceput ca o relatie (sau inca o relatie) intre doi liceeni (amandoi eram clasa a 12-a) si cu siguranta ca atunci nu mi-as fi imaginat ca va fi ceva de durata, cu siguranta nu am avut acel sentiment ca l-am intalnit pe EL. Timpul a trecut peste amandoi, ne-am maturizat impreuna, ne-am format unul langa celalalalt, ne-am sustinut in cele mai grele momente si ne-am bucurat mereu de compania celuilalt. Amandoi suntem independenti din punct de vedere material si profesional...avem si bunuri "comune" (ca legea romaneasca nu prea recunoaste efectele relatiilor de concubinaj...nu suna prea romantic, dar asta e ceea ce avem noi in ochii lumii), dar si bunuri proprii, care vor ramane asa pentru totdeauna (nu ii voi cere niciodata sa "puna ceva pe numele meu", cum nici el nu va indrazni sa imi pretinda mie).
Daca m-ati fi intrebat in urma cu un an care e rostul si rolul casatoriei as fi raspuns categoric...NICI UNUL. Dupa atata timp petrecut impreuna devenisem foarte legati unul de celalalt, dar eu nu mai puteam intelege ce ne lega...era vorba despre obisnuinta, dragoste, comoditate, prietenie? Ce sentiment era preponderent, ce cimenta relatia noastra? Eram debusolata. Oricum ma simteam (si ma simt si acum) ca traiam viata unei femei casatorite, adica traiul nostru avea toate caracteristicile celui pe care il duce un cuplu casatorit...nu vedeam ce imi va aduce suplimentar oficializarea relatiei.
Cateva evenimente care s-au intamplat de atunci au facut ca decizia mea de ma casatori sa devina una mult mai simpla. In primul rand intre noi doi s-a intamplat ceva. Fara sa pot spune exact cand sau ce, am simtit dintr-o data ca ma reindragostesc de partenerul meu de viata...cate putin de adolescentul de acum 10 ani si din ce in ce mai mult de barbatul care a devenit acum. Mi-am dat seama ca in el se reflecteaza tot ce am eu mai bun si ca as gresi fundamental daca as crede ca numai obisnuinta e cea care ne tine alaturi. Apoi o persoana foarte draga noua a murit. Ne-am dat seama ca am fi foarte egoisti, si fata de noi, dar mai ales fata de cei putini pe care ii iubim si care ne iubesc in egala masura, daca i-am priva de evenimentul asta. Ne-am imaginat cum vor arata acele clipe, pe care le-am tot amanat atat, fara prezenta acelor persoane care conteaza atat de mult pentru noi.
Sa nu ma intelegeti gresit...nu o fac(em) pentru altii...in primul rand ne casatorim pentru noi, pentru ca vrem sa ne dovedim ca suntem suficient de maturi emotional sa ne asumam responsabilitatea unui viitor impreuna. Iar daca gestul nostru va oferi si altora bucurie, cu atat mai mult ne intareste convingerea ca totusi casatoria are un rost. Actul casatoriei...atat cel de natura administrativa, cat mai ales cel spiritual, religios, consfinteste ceea ce exista mai bun si mai frumos intre doi oameni, nu face decat sa consolideze ceea ce exista deja.
Nu cred ca mariajul poate sa nasca sentimente care nu existau inainte...si nu ii pot intelege pe cei care isi "forteaza" partenerii in demersul asta cu speranta ca lucrurile vor evolua in bine. Daca nu exista o structura solida, tot ce se intampla prin casatorie se va afla permanent intr-un echilibru fragil, care poate fi distrus de cele mai banale situatii. De asemenea, cred cu tarie ca acolo unde exista premisele necesare, relatia dintre doi oameni poate sa treaca testul timpului si fara casatorie. Either way, "toate pleaca de la iubire si se intorc la iubire" (cuvintele nu imi apartin, dar cred in mesajul lor).

M-a cam luat valul..scuze..dar ca concluzionez..cred ca mariajul nu mai este ceea ce reprezenta pentru parintii mei, de exemplu. Pentru mine casatoria nu te mai uneste in ochii lumii, te uneste in "ochii" celui caruia/careia ii spui DA.

This post has been edited by deedee29: Jan 3 2009, 06:45 PM