Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[Oana]

Pe mine nu prea ma intereseaza ce spune lumea, ca avem 3 copii si ca ar trebui sa ne casatorim. Eu stau pe ganduri si acum, ar trebui sa ne casatorim anu asta. Aman cat pot evenimentul, ma simt cam prinsa in cleste cu faza asta. Mie nu trebuie sa-mi cante cineva la ureche: il iei pe x de barbat, la la la...si sa mai vina si popa sa ma binecuvanteze, ca vorba aia, curvarim daca nu ne pune coronitele alea pe cap.
Sa nu ma luati in suturi, dar asa gandesc eu. Nu cred ca ma ajuta cu ceva hartia aia, actul de casatorie. Daca barbatu se indragosteste de alta sau eu de altu, mai stii...atunci ce facem?
Evenimente ciudate se pot intampla , suntem in schimbare, inca tinerei. Nu cred ca actul ne tine pe noi impreuna, plus ca pe mine ma sperie.
Vad prea multe cazuri sa ma mai implic in asa ceva si ar fi ultimu lucru pe care mi-l doresc in caz ca ne desparim, sa umblu in tribunal, zdrobita de durere si sa dau declaratii pe acolo.
In caz de urgenta, ne separam si gata. Copiii stau cu mine, nici o lege nu mi-i poate lua si daca ar incerca, vaiii de steaua lui.
In concluzie, cat tine si-i frumos, foarte bine. Daca nu mai tine, nu ne mai iubim sau cine stie ce mai poate aparea, cel mai bine e sa ramanem prieteni , daca se poate, fiecare sa fie liber cand doreste.
Stiu ca daca ma nastem cu 40 de ani in urma, cred ca ma ducea lumea in piata mare si ma batea cu pietre. Nici acum nu-s prea departe unii, din pacate.
Un singur lucru ma poate face sa ma casatoresc, in cazul in care ar avea de suferit copiii mei, la scoala sau in alte situatii.
Eu sunt inca la inceput de drum, poate apare ceva care sa-mi schimbe parerea, dar nu prea cred.