Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[deedee29]

Roxana...multumesc pentru urari, sper sa iasa bine. Mie nu mi-e teama ca nu vor fi invitatii placut impresionati, cat mi-e teama de mine, ca eu sunt cel mai greu de multumit.

Lexie...multumesc ca ai citit si ca ti-a placut. Si eu m-am regasit in cele scrise de tine.

Oana, vreau sa iti spun ca inteleg aceasta stare pe care tu o descrii ca si cum ai fi prinsa "intr-un cleste". Pana sa reusesc sa inteleg ce vreau cu adevarat eram atat de confuza, aproape nedrept fata de omul caruia ii spuneam in fiecare dimineata "te iubesc". Nu puteam nici eu intelege de ce/de cine fugeam. Si in povestea mea rolurile au fost inversate, in clasica partitura a celui care fuge de nunta ca dracu de tamaie fiind eu. Iubitul meu a inteles mult mai devreme ce vrea si, daca ar fi fost exclusiv alegerea lui, am fi fost casatoriti mai demult. Cum, dealtfel, acum am fi avut si un copil. Cred ca exista oameni care au mai multa nevoie de stabilitate decat ceilalti. Sau pur si simplu puterea exemplului ne face sa asociem casatoria cu tiparele pe care le vedem in copilarie si mai tarziu (daca asociezi institutia casatoriei cu o familie fericita si unita, atunci probabil ca ti se pare firesc acest pas; spre exemplu, iubitul meu viseaza sa ajungem si noi ca acei batranei pe care inca ii mai vezi tinandu-se de mana si din ochii carora nu a disparut esentialul-iubirea). Si eu mi-am inventat, ca si tine (sau cel putin in cazul meu asta erau) pretexte. De ce sa ma complic, cand mi-e bine si asa, iar daca nu merge e mai simplu sa pui punct daca nu este casatorit (mama mi-a spus tot timpul ca am sarit in facultate peste o lectie importanta, cea referitoare la institutia divortului si sa nu imi fac iluzii ca o despartire in afara instantei nu poate sa fie la fel de urata ca si una pronuntata de judecator, cum, dealtfel, s-au vazut si divorturi foarte civilizate). Si eu urasc ritualurile de nunta specifice romanilor si imi faceam si din asta un motiv sa aman sau sa spun ca nu imi doresc "circ". Dar pana la urma eu voi decide ce pastrez si ce nu din tot spectacolul ala (unele prietene imi spun deja ca-s nebuna, ca ce vreau eu nu va mai fi nunta), ca sa nu ma simt ca o maimuta scoasa in arena in ziua respectiva.

Si apoi ar mai fi ceva...chiar daca va va suna infantil...la cat de mult imi place mie sa shoppinguiesc, nu puteam sa ratez experienta suprema:achizitionarea rochiei de mireasa (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) (asta a fost argumentul extrem pe care l-a folosit mama atunci cand faceam "lista" cu pro si contra casatorie).