Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[scumpic]

Angel face un sondaj. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Eu sint intr-o altfel de situatie, am aproape 40 de ani si nu am fost casatorita pina acum. Am avut multe relatii, incepind de la 20 de ani, asa ca am putut sa fac comparatii destule. Am avut doi cu care am vrut sa ma casatoresc, dragoste nebuna, unul m-a inselat, iar altul m-a parasit el stie de ce. Atunci eram ferm convinsa ca ii iubesc, ca imi doresc sa fiu cu ei toata viata. Acum imi dau seama ca voiam sa ma casatoresc findca asa facea toata lumea, pentru ca asa eram educati, pentru ca imi doream sa ma vad in rochia de mireasa, da.....o copilarie.Astea erau pe la 20-25 de ani.
Pe la 30 m-am hotarit sa-mi traiesc viata, sa ma ocup de mine, de cariera, sa ma distrez, sa am cit mai multe experiente. Ma simteam altfel, mai femeie, mai interesanta, mai sigura pe mine. Si asta am facut. Nu am mai simtit nevoia sa ma casatoresc deloc, chiar renuntasem la idee.
Insa acum... roata s-a intors si simt din nou ca la 20 de ani. (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) Am intilnit un barbat care pentru mine e tot ce mi-am dorit toti anii astia si nu am intilnit. Facind comparatie, acum iubesc cu adevarat, m-as duce oriunde dupa el, as face multe sa fie fericit si imi doresc din nou casatoria. (desi atunci cind a inceput el sa vorbeasca despre asta, nu credeam ca mai e posibil sa-mi doresc). O doresc ca o uniune intre noi doi, ca un ritual daca vreti care sa consfinteasca pentru noi faptul ca sintem impreuna. Nu ma intereseaza acum nunta, petrecerea si rochia de mireasa, ci doar juramintul, linistea spirituala, ceva pentru sufletele noastre. Ceva de care sa ne aducem aminte cu drag.
Despre partea materiala, ma intereseaza sa avem un trai decent, sa facem amindoi ce putem si ce avem nevoie, iar daca ne despartim vreodata sa aiba fiecare cu ce trai, repet decent. Despartirea stiu ca e grea, chiar daca e cu acte sau fara acte, dar daca s-ar intimpla ceva care nu pot accepta (de exemplu violenta, nu as sta niciodata sa iau bataie) as renunta imediat, oricit de greu mi-ar fi.